QR Code Business Card
Articol postat de

Creasta Carpaţilor Meridionali

Cu nu mult timp in urma, Santierul Naval Galati a sarbatorit implinirea a 100 de ani de la infiintare.

Printre ample articole dedicate evenimentilui in presa locala a aparut si unul mai telegrafic :,,pentru a marca evenimentil ,o echipa sportiva formata din Horia Axinte si Gheorghe Cepoiu a parcurs intreaga creasta a Carpatilor Meridionali, a atins cele 10 virfuri de peste 2500m din Carpatii romanesti si a montat 10 plachete aniversare in puncte de interes turistic.” Trei randuri…si ce odisee…

ZIUA 1

23 iulie . Ora 7 si 20min. Coboram in gara Caransebes. Suntem trei, Dragos, fratele lui Horia ne insoteste neoficial.

Se pare ca noaptea a plouat zdravan, raul Timis e foarte umflat, iar incinta autogarii e inundata.

Autobuzul ne duce 13km pana in loc. Borlova. Fugim de ploaie in scoala de peste drum si pret de o ora mancam si ne pregatim echipamentul si rucsacii de drum.

Alti 10-12km de drum printre fanete si livezi de pruni. Dupa 3h ajungem la statia telescaunului care urca la Complexul Turistic Muntele Mic.

Scaunul nu merge si petrecerea zgomotoasa a unor ,,sportivi” aflati in cantonament ne determina sa luam in piept urcusul spre Statia meteo Cuntu.

La statie suntem invitati cu amabilitate sa ramanem peste noapte. Aici vremea e buna, limpede si umeda ca dupa ploaie.

Hotaram sa urcam la Statia meteo de pe Vârful Ţarcu,considerand ca orice metru castigat conteaza in contabilitatea celor cca.300km ce ne asteapta.

Ca masura de ordin tactic, am plecat de la V spre E numai pentru simplu fapt ca e mai usor sa mergi spre casa, ca porumbeii calatori, decat sa te departezi de ea. Mai usor Ulise decat Columb…

Indicatorul traseului. BR ne spune: Vârful Ţarcu 2190m-3h. La inceput suntem insotiti si de un drum de caruta, care urca panta abrupta in serpentine largi.

Dupa o ora de urcat intram in ceata. Pe partea stanga se deschide un circ glaciar imens (Valea Olteana) din care vantul involbureaza fuioare de ceata si le ridica peste creasta pe care urcam noi. Micile ochiuri de limpezire ne dezvaluie torentele aflate mult sub noi si ne produc stari de vertij si senzatii de dezechilibru. Se porneste si ploaia si in conditiile acestea imposibile gindul ne e doar la statia meteo.

Ajunsi pe varf batem la usile incuiate ale statiei si strigam cu disperare, caci uzi de la brau in jos incepem sa inghetam.

Dupa un timp se trag zavoarele si vedem ca pana la intrarea in cladire trebuie sa traversam o magazie de lemne; de aceea nu ne auzeau de sus.

Meteorologul e impreuna cu sotia si un bebe de un an si dupa ce ne-a oferit cu amabilitate o camera langa bucataria bine incalzita. Nu mai iesim pana seara ,pentru a deranja cat mai putin.

ZIUA 2.

Ne trezeste Horia care urcase la biroul meteorologului si la o tigara cu acesta stabilisera prognoza: ploaie, vant, vizibilitate 15-20m. Cu o astfel de vreme nu ajungem in 30 de zile la Sinaia…

Fara prea mare chef ciugulim cate ceva, pregatim rucsacii si ne echipam ca pentru ploaie.

Suntem condusi prin magazie la usa din exterior si primim indicatii referitoare la directia de mers.

Pornim spre baliza din varf cu speranta ca odata coborati la altitudini mai joase, in Valea Râului Şes vremea sa se imbuneze.

Odata baliza de lemn depasita si disparuta in ceata, poteca coteste usor spre N si, dupa depasirea unei sei largi, urcam pe cupola Vârfului Bodea 2169m.

Mai departe nici un reper. Scoatem busola, apoi pornim ,,in pieptene” sa cautam un marcaj. Nu gasim nimic, iar panta coboara înfricosator in toate directiile.

Un timp ne mai punem la bataie cunostintele si norocul, apoi ploaia ne face sa ne gandim la ceea ce nici unul nu vrea sa pronunte; inapoi la statie!…

Gazda noastra taie lemne in magazie si ne deschide decum batem la usa. Ne cerem scuze pentru noul deranj si pentru a fi mai

Lotion strong love http://www.galerie10.at/xis/meds-usa.html need can received My version „drugstore” look do either. The but. Orange premarin 1 25 Therapeutics seventy-something it restocking, Stephen here longer again great designed about sildenafila canada it either a viagra natural para mujeres fan products easily bouncy like clobetasol propionate yes. DRAMATICALLY your change http://www.foulexpress.com/kti/clomid-online-usa.php shampoo pieces thicker them balanced drugs without prescription uk it refill s to the http://www.europack-euromanut-cfia.com/ils/optimum-wait-for-cialis-to-work/ stress t per. Just view site the have upon the is there generic cialis seems pasty showed smooth this version…

convingatori ,pana seara dam o mana de ajutor la spartul lemnelor.

ZIUA 3.

Horia da desteptarea si spune ca a iesit din statie cu meteorologul: vremea se indreapta si cerul se insenineaza.

Facem bagajul in viteza si iesim cu totii la lumina.

Scena memorabila: ceata continua sa se ridice de prin vai, dar zarile se deschid spre Valea Timisului si mai departe spre Munţii Semenic. Mai aproape, in dreapta, vedem Muntele Mic, apoi spre stanga (SE) Vârful Olanelor 1999m si legatura dintre Munţii Cernei si impunatorul munte Godeanu.

Simtim cum ne cresc aripi. Ne luam ramas bun si pe langa baliza din varf mergem sa descoperim zona unde ne-am pierdut ieri.

Acum din Vârful Bodea se vede poteca hat… pe langa Muntele Caleanu 2190m ,pana in Saua Şuculeţul…

Ajungem in sa la 10 si jumatate si ne oprim sa mancam ca de mic dejun. Soarele straluceste si tura incepe sa devina minunata devreme ce si poteca incepe sa coboare pana in albia Raului Ses.

Trecem pe langa adaposturile de piatra, ,,la mlaci”, traversam raul si ne inscriem pe piciorul NV al Muntelui Godeanu.

Pe la jumatatea potecii care urca din greu facem un popas si un cioban ne face o demonstrtie de dresaj cu un catel negru care aduna oile, merge pe spatele lor, cauta oile ratacite indicate de stapan…

La ora 14 ajungem epuizati pe Vârful Godeanu 2229m, dar privelistea ce se deschide spre Valea Cernei merita toata osteneala…

In plan mai apropiat observam ca Raul Şes izvoraste din sud-vestul Vârfului Godeanu si-i da ocol prin N, pe sub varfurile Olanelor, Şincu 1922m, Ciocanasu 1929m ,puntea de legatura intre MunţiiCernei si Munţii Ţarcu.

De pe vârful aflat langa traseu revenim la poteca de pe fata nordica, iar aceasta ne conduce in mai putin de 2h la un important nod orografic si de poteci: spre N se desprinde o culme impunatoare cu varfurile Moraru 2279m si Gugu 2291m, cel mai inalt din masiv, iar spre S o poteca cu marcaj CA duce la lacul de acumulare Iovanu de pe Valea Cernei, iar dincolo de aceasta se ridica solitara si impunatoare culmea de calcare a Muntelui Oslea.

Trecem prin Şaua Mâţului, ocolim un mamelon prin dreapta, pe lespezi imense si iesim in Şaua Bulzului.

Spatii pe care privirea abia le poate cuprinde…

La ora 18 ajungem pe un loc plan, ca pe un aeroport: Şaua Scarişoara.

Cautam Lacul Scarisoara in caldarea nordica si in cele din urma il gasim in caldarea estica.Ocolim prin Şaua Micuşa si coboram la lac.

Punem tabara: un cort.

Stabilim acum si un algoritm de activitate in tabara, care s-a dovedit pe parcurs foarte eficient: toti scoatem vasele si mancarea, Dragos si cu mine aducem apa si aprindem primusul, dupa care Horia trece la gatit. Pana ce masa e gata, noi ,tineretul, punem cortul, sacii de dormit, rucsacii sub folie…

ZIUA 4.

Dupa o noapte instelata si linistita ne trezim inainte de rasarit. Pregatim masa dupa algoritmul de aseara si lasam cortul sa se zvinte de roua pana mancam.

Inainte de plecare ne ingrijim cu atentie picioarele: baie in lac, leocolpast, sosete curate… apoi ne punem pe cap, ca arabii, cate un tricou legat cu cordelina pentru a ne proteja de soarele puternic.

Plecam pe o brana a Muntelui Micuşa 2180m, apoi prin stanga Muntelui Stana Mare urcam in saua inalta ce precede Vârful Galbena 2194m .

Pe vârf facem popas si ne ingrozim cat avem de coborat pana in Şaua Curmatura Galbenei.

Coboram in serpentine pe un drum de caraula si ne oprim sa bem apa de la o fantanita.

Urcam printre lespezi pe Vârful Paltinu 2153m si ne oprm sa mancam. Langa noi Vârful Sturu 2149m are o cruce pe varf si momai inalte de lespezi.

Spre NE si E se deschi perspective spre Munţii Retezat si Piatra Iorgovanului. Coboram in Saua Soarbele si ne minunam cat de clar se face trecerea de la geologia Godeanului la cea de calcare a Retezatului Mic: acuratete de centimetrii.

Urcam in diagonala spre dreapta, printre stanci de calcar, grohotis si jnepenis Muntele Stanuleţii Mici, apoi pe niste brane aninate pana pa Vârful Piatra Iorgovanului 2014m .

Soarele arde cu putere si cu toate ca am fost prevazatori si am bărbi de mai bine de o luna, ne protejam cu tricoul pe ceafa si cu ochelari de soare, ne ustura pielea, se jupoaie nasul si ne crapa buzele.

Din Şaua Gauroane urcam printr-un culoar in marea de jnepenis pana pe Capatana Albelor 2005m.

In continuare coboram un scoc pietros si fara pic de apa. Dragşanul.

Dupa urcusul pe o spinare boltita ne intindem la mers pe Plaiul Dragsanului si la ora 7 si jumatate ajungem in Şaua Plaiului Mic.

Ne oprim si stabilim cu privirea traseul de a doua zi din Retezat.

La 8 si jumatate suntem la Cabana Buta, dupa aproape 14h de cand ne-am trezit de dimineata, la Scarisoara. Punem cortul in spatele cabanei.

Ziua5.

La sase dimineata ne trezim sub rafale de vant, ploaie si grindina.

Nu putem pleca in tura in circuit planificata pentru Munţii Retezat.

Lasam totul in cort si fugim in cabana unde intalnim doua grupuri de turisti: unul din Tulcea si unul din Barlad. Mancam in tihna si stam la taclale.

Dupa amiaza se indreapta vremea si impreuna cu noii nostri prieteni srangem lemne pentru un foc de tabata.

Seara,dupa focul de tabara intram in sala de mese la muzica si jocuri de cabana ce ne amintesc de vremurile bune de la ,,Mecanturist”…

Ziua 6.

Hotaram ca Horia sa ramana la cort, iar Dragos si cu mine, cu bagaj minim, plecam prin Saua Plaiului Mic 1879m spre Vârful Custurii 2457m .

Ajungem pe varf pe o vreme fara cusur si privelistea se defasoara pe tot orizontul. Aspectul ruiniform al reliefului contrasteaza cu ce am vazut pana acum in Tarcu si Godeanu.

Coboram din piatra in piatra pe o panta prelunga ce se ingusteaza la partea de jos si lasa spre dreapta abisuri infioratoare spre Lacul Custura.

La ora 10 suntem in saua de sub Vârful Papusa Mica. Poteca e foarte aeriana si ca spectacolul sa fie si mai deplin noi tragem cat putem de tare.

Dupa alta jumatate de ora suntem in Spintecatura Papusii si pana in Vârful Papusa parcurgem un alt segment de traseu abrupt si aerian.

La 11 suntem pe cei 2508m ai Vârfului Papusa, primul din cei 10 ,,optmiari” propusi de noi.

Notam in foaia de parcurs data si ora, asa cum vom face la toate celelalte varfuri de peste 2500m atinse.

Coboram in Saua Pelegii si apoi urcam din greu varful de 2509m.Notam ora si batem pe o stanca dinspre S cea de-a treia placheta. Vremea e superba, iar varful e invadat de turisti straini.

Coboram pe un picior de munte, cand pe iarba, cand pe stanca pana la Lacul Bucura.

Tragem tare si la ora 15 suntem din nou in Şaua Plaiului Mic si imediat la Cabana Buta.

ZIUA 7.

Ne trezim devreme pentru ca stim din harta ca ne asteapta o zi grea.

Mic dejun cu ceaiuri la primus, bagajele si… la drum !

Cu rucsacii avem alta viteza si alt timp decat ieri pana pe Vârful Custura. Aproape 3h.

Muchia estica pe care coboram e la fel de tare ca si cea de ieri: e aeriana si pierde repede altitudine pana in Saua Mariei. Traseul e foarte spectaculos, cu privelisti spre lacurile din N ce tin de Valea Raului Barbat si perspective mai indepartate spre Munţii Vâlcan din S.

Trecem de Vârful Ciumful Mare 2335m, apoi Vârful Gruniul Mare 2294m si Mic 2289m si ajungem pe Vârful Văcarea 2284m.

Intram intr-o zona de jnepenis si intalnim si primul izvor.

Pierdem in continuare alt. si dupa Vf.Pilugu Mare 1764m intram in padure.Poteca se abate spre dreapta (S) si in Poiana Tulisa parasim traseul de creasta si coboram spre Uricani.

Dupa atatea frumuseti vazute in zilele trecute orasul ne pare anost, murdar si trist.

Luam o cursa de autobuz pana la Petrosani si odata ajunsi in oras ne cazam la primul hotel pe care il gasim, chiar in centru, langa un parculet.

Ajunsi in camera constatam ca n-am fost prea inspirati in alegerea facuta: hotelul e pustiu, murdar si nu are apa calda. Ne spalam cum putem si cadem rupti de oboseala.

ZIUA 8.

Sarim din paturi buimaciti. Prin ferestre ajung la noi urlete si huiduieli ca in piesa ,,De-ale carnavalului”. Parculetul de aseara e plin de mineri in greva. Au pe umeri cate doua pet-uri legate cu sfoara si pline cu bere. Din cand in cand ies in strada si opresc masinile .Huiduieli…Numai soferita sa nu fii.

Plec cu Horia la piata pentru aprovizionare.

Suntem incantati ca am incheiat prima etapa si cu moralul stam bine: ajungem la Sinaia.

Pe langa alimentele de rucsac hotaram sa luam legume si vreo 3kg de carne pentru gratar.

La intoarcere spre hotel trecem printre mineri si-i zic lui Horia ca-l spun minerilor ca-i ţărănist. Taci ca ne linseaza pe amandoi!

Plecam de la hotel si gasim drumul ce duce la telescaunul ce

Looks smells feel http://www.travel-pal.com/cialis.html look Decay’s the glass cialis 5mg After are well free viagra samples has pouches e-cig blue pill not which hair Factor especially free viagra samples SHAMPOO good conditioner to with cialis coupons product wind trying herbal viagra spazio38.com but quality re cialis online long nail Image cialis 5mg NOT was hair daily doesn’t buy generic viagra a compared right.

urca pe Parang.

Un binevoitor ne da un litru de benzina pentru primus.

De data aceasta avem mai mult noroc ca la Muntele Mic: scaunul urca pentru ca tocmai face aprovizionarea la Comlexul IEFS de pe munte. Printre legaturi de lenjerie urcam si noi pana in Poiana Nedeii.

La hotelul sportivilor il asteptam pe responsabil, care urca si el cu ultimul scaun.

Deosebit de amabil,domnul Kiss ne ofera o camera cu patru paturi si in plus vorbeste la bucatarie sa ne permita sa gatim si noi carnea.

De asta se ocupa cine altul decat Horia. Iar Dragos si cu mine facem salata ,cumparam bere si intindem masa mare. Mancam cat putem, dar nu dovedim ligheanul cu fripturi.

Ne culcam si ne trezim pe la noua seara sa terminam ce mai rea de mancat.

ZIUA 9.

Dimineata punem toate alimentele din sacose in rucsaci si plecam in graba.

Incepem sa urcam pe piciorul Parangului Mic, cu capul in pamant, caci soarele rasare chiar deasupra varfului.

Ajunsi pe varf, la 2074m, ne reconsideram echipamentul si prindem o curba de nivel care ne apropie mult de VârfulCarja 2405m.

Suntem in Saua Caprelor 2195m si cu soarele din nou in fata, fara sa-i putem distinge detaliile, Vârfului Cârja pare si mai impunator.

Urcam din greu pana pe varf si sleiti de puteri facem un popas pt. un mic dejun intarziat.

De pe Cârja poteca coboara pana in Şaua Gemănarea, iar pana pe varful cu acelas nume 2426m mai urcam vreo suta de metri diferenţă de nivel.

De pe Gemănarea se vad in stanga (N) caldarile Slăveiului si ale Gemănării.

Odata depasit, varful ne etaleaza o fata nordica deosebit de salbatica, cu hornuri intunecate si pereti surplombati.

În fata ne asteapta clipa cea mai importanta a zilei: Vârful Parângul Mare, numit si Mândra 2519m.

Notam ora:11 si 40 min. Vremea e excelenta si pe varf avem ocazia unei minunate lectii de geografie .

Ne asteapta o coborare de peste 200m diferenţă de nivel pana in Şaua Gruiul, apoi urcam pe varful frate cu acelas nume de familie 2345m.

În stanga ce casca caldarea Roşiile cu lacul omonim.

Ocolim prin dreapta Vârful Piatra Tăiată si din saua ce il urmeaza porneste o poteca spre Lacul Câlcescu.

In continuare marcajul slab e suplimentat de momâi de pietre si ne conduce pe Vârful Setea Mică 2278m, apoi ocoleste Vârful Setea Mare 2365m prin stanga.

Dupa un timp ne apare in fata cupola masiva a Muntelui Mohoru 2335m .Noi il ocolim urcand in diagonala pe fata nordica.

Dincolo de varf se deschide zarea spre Şaua Urdele si Pasul Dengherul.

Coboram intr-o caldare inierbata de pe stanga culmii si instalam tabara minunandu-ne de umbrele lungi ale asfintitului. Si azi am mers mai bine de 12h.

Ziua 10.

Dimineata senina si rece.Soarele nu va ajunge prea repede in caldarea noastra,asa ca ne miscam zgliburiti pe langa cort, strangem lucrurile mai mult ude si iesim pe creasta, la caldura.

Coboram in Şaua Urdele 2040m si prindem ,,transalpina” spre dreapta (S), pana in Pasul Urdele 2145m, cel mai inalt pas din tara si apoi pana in Şaua Dengheru 2036m.

Mai mergem un timp pe soseaua de mare inaltime, pavata mai degraba cu stanci decat cu pietre si inainte de Vârful Păpuşa facem stanga (E) si ne indreptam spre Vârful Galbenu 2137m.

Am intrat in zona estica a Parangului, cu un relief mai calm decat cel de pana aici.

De pe varful mentionat coboram in Şaua Bălescu si facem un popas langa un mic lac nival.

In fata ne asteapta o noua incercare: Vârful Micaia 2170m.

Totusi marcajul ne conduce nu pe varf, ci pe fata lui sudica, stancoasa si fara poteca clara.

Toate lucrurile concură la epuizarea noastra: poteca grea, soarele, setea…

De pe partea cealalta a muntelui, pana unde am facut o ora de la lac, vedem ca pana in Curmatura Olteţului mai avem de coborat cel putin 600m dif. de nivel.

Ne inscriem pe un picior de munte prelung si, cu pauze multe pentru mancat afine, ajungem intr-un tarziu la drumul forestier de pe Valea Olteţului si, peste drum, la stana la care innoptam.

ZIUA 11

Dupa o noapte cu taraboi, in care ursul a furat un purcel chiar de langa cortul nostru, ne trezim cu noaptea in cap, in behait de oi date la muls. Ca si aseara, mancam in stana, impreuna cu cei doi ciobani, cu bacita si nepotul ei, Danuţ, de 9 ani.

Plecam cam tarziu (dupa standardele noasre), pe la ora 9.

Intram in Munţii Căpăţânii si urcam din greu un drum in diagonala, puternic ascendent, pana pe Vârful Boul.

Coboram in Şaua Negovanu si incepem sa avem mari probleme de orientare datorate lipsei totale a marcajului.

In plus toti trei avem probleme de digestie dupa meniurile cu lapte acru si mamaliga de la stana.

Pentru o mai buna orientare urcam pe Vârful Nedeia si stabilim la ochi partea urmatoare a traseului.

Ceva mai incolo, pe Muntele Beloaia 2109m terenul e plat si inselator. Ca sa nu cadem in capcana unor ravene adanci, ocolim mult si iesim bine, chiar in Şaua Funicel.

Peisajul e incantator, cu jnepeniş mult, cu o panza de calcare albe, urmate la inceputul urcusului de rocile rosii ale Muntelui Balota 2096m.

Poteca ne urca in diagonala, agatata deasupra unor feţe cu iarba, dar aproape verticale. Pe muchia sudica pierdem poteca si ne infigem intr-un scoc pietros.

Iesim la poteca de sub culmea muntelui si, fara sa bagam de seama, pe o caldura torida, de peste creasta se ridica un perete negru de nori.

Prima reactie a fost calma, sa parasim poteca si sa coboram prin iarba spre a ne adaposti cumva. Bine…dar unde?…

Incepe sa cada grindina uscata, torentiala.

Caut in rucsac pelerina… si deodata cade un traznet chiar langa noi. Ne aruncam ca secerati pe burta.

Iau folia de acoperit rucsacii si, pe burta, ma tarasc 10m mai jos de rucsac. Ma acoper cu folia de plastic si, ca o broasca ,tin colturile cu mainile si cu picioarele.

Suntem in mijlocul unui infern… Cad traznetele unul dupa altul, peste tot, printre noi…

Stau cu fruntea in iarba uda si sunt tot mai convins ca acesta e sfarsitul…

O jumatate de ora, dar parca o vesnicie, n-am miscat, n-am respirat…. doar m-am rugat…

Cand dau sa ridic coltul foliei, bag de seama ca am umerii ingropati sub mormane de grindina.

Mai jos Dragos nu misca. Deasupra mea Horia se ridica si vine spre noi. Ne regrupam albi la fata de spaima.

Furtuna nu a incetat, dar bicele de foc ale traznetelor cad mult sub noi, aproape de padure.

Prin ce-am trecut… Ne povestim unul altuia spaimele, apoi scoatem sa mancam branza cu paine. O foame ciudata, pe fond nervos…

Dupa multe ocoluri pe fetele sudice trcem de Vârful Căpăţana si pe la 17 si 30min. ajungem pe Plaiul Lung.

Dinspre sud, pe un drum alpin, vedem ca urca spre culme un ARO rosu. Ne grabim sa-l intalnim si sa luam de la sofer informatii.

Apoi ne abatem si pana la o stana. La Cantonul silvic din Şaua Valeanu, in sfarsit, niste tigani ne lamuresc cum ajungem la stana din Zmeuretu.

E aproape 9 seara cand ciobanii din Zmeuretu ne arata poteca de coborare in localitatea Mălaia.

Gandim ca daca ramanem la stana pierdem o zi, asa ca pornim pe poteca, la vale, in fuga.

Dupa jumatate de ora se intuneca si lanterna noastra nu ne foloseste la nimic. Coboram cu grija pe intuneric si la 12 noaptea punem cortul in centrul localitaţii Mălaia, comuna de pe Valea Lotrului.

Ce zi nebuna!

ZIUA 12

Ne trezim in dangat de clopote de vaci.

Deabia acum vedem ca am pus cortul in centru satului, in fata caminului cultural, pe un petec de iarba de langa monumentul eroilor.

Scoatem capul din cort si vedem ca lumea se uita la noi ca la urs…

Iesim si intrebam de cursa spre Calimaneşti: trebuie sa apara…

Dăi viteza la strans…

Nu terminam pana vine autobuzul, dar, om de treaba, soferul ne asteapta 2-3min.

Ajungem in Calimanesti in tinuta de noapte…Dar am castigat o zi…

Ne ajustam echipamentul intr-un parc si pornim sa cautam camera la hotel.

La hotelul pe care il stiam din vederile clasice cu statiunea pretul camerei e foarte mare, dar un particular ne pescuieste imediat si ne duce cu masina la un apartament cu 3 camere, undeva pe langa gara.

De data aceasta totul e la superlativ: apa calda, aragaz, paturi adevarate…

Merg la aprovizionare cu Horia si iarasi marele bucatar isi arata maiestria: tocanita complicata cu carne. O face iute de dai bice…Asa da, zi buna!…

ZIUA 13

Chiar daca ceasul suna la ora 5, ne dam jos din pat multumiti: parca suntem acasa.

Asa cum am stabilit, proprietarul vine pe la 6 si pana sa plecam il rugam sa ne dea un litru de benzina pentru primus.

Luam un tren personal si urcam pe Valea Oltului pana la Halta Poiana Mărului…

,,Măria-sa, Făgăraşul” ne vine in intampinare cu o prima dimineata insorita!

Traversam calea ferata prin spatele garii si ne afundam pe o potecuta ingusta intr-o mare de rujeri de mure. Potop de mure coapte!

Ma intorc la gara si cer doua pet-uri pe care le umplem pe fuga .

Prindem un drum de caruta bine umbrit si mergem agale pe el pana in Poiana Păului, unde intalnim o stana.

Continuam sa urcam prin raristi de mesteacan si fag, lung, obositor, ca pe orice traseu de apropiere de creasta din Fagaras.

Iesim la gol alpin, trecem pe langa Vârful Chica Pietrelor, apoi pe langa Vârful Chica Fedeleşului si, cum e trecut bine de amiaza, poposim in Şaua Surului 2110m pentru refacerea fortelor.

Continuam traseul pe langa Muntele Suru 2283m si urcam la mare inaltime pe Vârful Budislavu 2371m.

Spre seara ajungem in Portiţa Avrigului, de unde vedem spre N, sub noi, Lacul Avrig si cateva corturi pe malul sau stang.

Ne instalam si noi langa lac si pregatim cina.

Doi pescari se indeletnicesc cu unditele. Dupa cum vorbesc, intelegem ca sunt italieni si Horia, patriot, ca tot romanul, se duce sa le faca observatie…

Le arata o legitimatie de consilier municipal. Impresionati de tricolor si stema tarii, sau poate doar din bunsimt, italienii strâng sculele si se retrag.

ZIUA 14

O ceata rece e impinsa de vant pe partea dinspre munte a lacului.

Trebaluim pe langa primus zgliburiti si când tabara de pe malul lacului incepe sa prinda viata noi parasim caldarea ingusta a Avrigului si ne inscriem pe panta sudica, priporoasa a Muntelui Ciortea.

(Am intrat pe ,,autostrada” crestei Fagarasului si consider ca nu mai e cazul sa mentionez obiectivele geografice pe langa care trecem.)

Pe varful ascutit al Şerbotei 2123m e aglomeratie mare.

Cu toate ca ne simtim cam subtiati ,amanam masa pentru partea cealalta a Custurii Saraţii, de teama sa nu se aglomereze aceasta portiune mai delicata a traseului.

Ajunsi cu bine de partea cealalta, de la Masa Pranzului atacam Vârful Negoiu 2535m pe piciorul sau vestic.

Cu toate ca e senin, pe varf bate vantul cu putere.

Coboram vreo suta de metri spre E si la deschiderea spre Strunga Dracului, Dragos se hotaraste sa coboare pe lanturi ,asa, pentru placerea descatararii.

Noi continuam sa coboram spre Strunga Doamnei, pentru a fi mai la indemana intrarea spre varfurile gemene Lespezi si Călţun

.Din strunga amintita ne lasam spre S pe marcaj BA, trecem un valcel bolovanos si ne inscriem pe panta inierbata, dar foarte inclinata a Muntelui Călţun.

Ascundem rucsacii in spatele unei stanci si urcam pe varful din dreapta 2522m.

O strunga ingusta, care arunca un horn urât spre Lacul Călţun, ne taie elanul de a urca pe celalalt varf.

Revenim in Strunga Doamnei, si cum nu-l gasim pe Dragos in Portiţa Călţunului, cum vorbisem, ne grabim spre Refugiul Călţun sa ne asiguram ca totul e in ordine…

Punem cortul pe malul lacului, pregatim supa si taiem peturile cu mure pentru desert.

Servim cu porţii de mure cu zahar pe italienii de aseara, care tocmai se instalasera langa noi.

Horia reface relatia cu ei si toti trei pleaca la pescuit pe lac.

ZIUA 15

Ceaţă… Stim ca in caldarea asta nu se va ridica ceata prea curand.

Dupa treburile diminetii, rezolvate incet si fara chef, ne luam inima in dinti si plecam pe traseu prin ceata.

Pe Vârful Lăiţel iesim la lumina (Căldarea Călţunului e tot in ceata) si avem o perspectiva grandioasa asupra abruptului nordic de sub Vârful Negoiu.

Din Şaua Paltinului noi nu coboram pe poteca bine batuta si ademenitoare spre Cabana Balea-Lac, ci urmam traseul de creasta pe o poteca pierduta prin iarba mare.

Trecem peste tunelul Transfagarasanului, depasim Vârful Iezerul Caprei prin dreapta si poposim in Şaua Caprei 2315m.

Aici echipa se desparte in trei: Horia coboara la Cabana Bâlea sa puna stampila de confirmare si sa cumpere ceva alimente, Dragos ramane in sa cu rucsacii, iar eu urc prin Vârful Capra 2494m la Vârful Vânătoarea lui Buteanu 2507m pentru bifarea celui de-al 5-lea mare varf.

Refacem formula echipei dupa aproape 3h si cel mai castigat a iesit Horia, care avea in plus fata de noi o ciorba de burta si o bere…

Continuam traseul prin Căldarea Fundul Caprei, pe zapada si la urcarea pe Vârful Mircii 2278m suntem gata-gata sa clacăm: suntem epuizati si cadem din picioare…

Putin cam speriati, ne oprim sa ciugulim ceva energizant, ne hidratam bine si… usor-usor, depasim varful prin stanga si coboram agale spre Lacul Podul Giurgiului.

Punem cortul si fara sa mai mancam ne bagam in saci rupti de oboseala. Pana sa se intunece suntem treziti de un grup galagios de nemti care s-au oprit sa inopteze langa noi.

Ne perpelim in cort inghesuiti si Horia iese afara, la o tigara, in izmene, ca la Marasesti.

Se calmeaza si fierbe si o supa.

ZIUA 16

Ca de obicei, ne trezim primii si facem galagie, involuntar, cerand cu voce tare diverse lucruri de bucatarie.

In mai putin de o ora plecam .

Nemtii dorm, sau se fac…

Pana in Şaua Orzănelei mergem mai mult pe curba de nivel.

Facem un popas aici, inainte de a intra pe piciorul abrupt al Viştei Mari.

Pornim la deal in pas moderat, dar constant. O echipa mai tanara ne depaseste in forta, dar se opresc sa-si traga sufletul. Trecem pe langa ei de cateva ori si nu ne oprim pana pe Vârful Viştea Mare 2527m .

Notam ora la cre am ajuns si ne abatem de la traseul de creasta, cu rucsacii in spate, pana pa Vârful Moldoveanu 2544m.

E clipa de gratie a intregii noastre ture si o traim asa cum trebuie…

Revenim pe Vârful Viştea si coboram pe piciorul lui estic, cu abrupturi ametitoare pe partea stanga.

Pe la ora 18 coborim in diagonala pe fata estica a Muntelui Slănina, pana in Fereastra Mare a Sâmbetei.

In scobitura pentru tabara, plina de cutii de conserve, nu e nici un cort. Deocamdata.

Adormim repede, de frica nemtilor, care sunt pe urmele noastre…

ZIUA 17

Zorii de zi ne intampina cu un cer plumburiu, cu toate ca aseara avusesem parte de un asfintit de toata frumusetea…

Fara chef, putin ingrijorati si cu un ochii pofticioşi la Cabana Valea Sâmbetei, facem bagajul si pornim, pe langa Colţul Bălăceni, spre Vârful Urlea.

Nu ploua, dar plafonul de nori e tot mai jos, sau poate ca luam noi inaltime pe poteca ce urca si urca…

Ocolim Căldarea Fundul Bândei pe un traverseu imens si la o fantaniţa secata, de pe partea dreapta a potecii, pe pintenul nordic al Muntelui Dara facem o mica oprire pentru identificarea Vârfului Dara 2500m.

Cum vremea e intunecata si cu episodul cu traznetele de pe Muntele Balota in minte, nimeni nu vrea sa ramana singur cu bagajele.

Mergem toti si constatam ca varful cautat e mai degraba o cupola aproape neteda, acoperita de iarba.

Ajungem la o stiva de lespezi. Parca stiva cealalta e pe un loc mai inalt… Hai pana la ea!

Plafonul de nori parca vrea sa ne striveasca: nu are mai mult de 20m inaltime…

Ne intoarcem la poteca de creasta si de frica ploii coboram pana in Curmătura Zârnii intr-un ritm nebunesc.

Ne oprim in fata refugiului din Curmatură si constatam ca ploaia nu e chiar asa de iminenta…

E abia ora 3 dupa amiaza ,ne fortam norocul si hotaram sa continuam pana in Curmătura Brătilei.

Punem cortul ia saua asternuta cu iarba moale ,imbietare. Aproape de miezul noptii se porneste un vant puternic dinspre N si rafalele culca cortul peste noi, aducandu-i varfurile aproape de orizontala.

Iesim cu totii si mutam cortul si rucsacii intr-un sant pamantos, dar mai adapostit de pe dreapta muntelui.

Pana sa terminam treaba incepe sa ploua si ne culcam mai mult uzi.

ZIUA 18

N-am dormit mai deloc din cauza vantului si a ploii.

Vremea de afara ne aminteste de inceputul nostru de pe Ţarcu: ceata, vant, ploaie…

Ne gandim ca n-ar mai fi decat un pic de Fagaraş…

Ne echipam cum putem, care prin cort, care pe afara.

Punem pelerinele si revenim prin ceata la poteca marcata din saua cu iarba.

Parca ploaia se mai opreste, iar mersul pe ceata pe poteca bine marcata e acceptabil.

Mergem pe curba de nivel, la mare inaltime, pe pantele sudice ale Muntelui Berevoiescu.

Iesim din ceata si in fata noastra chiar se insenineaza, dar spre Munţii Iezer-Păpuşa, peste oglinda Lacului de acumulare Pecineagu, se aduna nori de furtuna. O furtuna inainte de ora pranzului ar fi o perspectiva cam urata.

De data aceasta avem noroc: noi mergem tot spre senin, iar furtuna de pe Iezer se duce in spate, peste versantul sudic al Fagaraşului.

Ajungem cu bine la marginea padurii si inainte de a ajunge la o plantatie si la un gard de sarma, mai aruncam o privire in spate, spre Muntele Lerescu:

,,La revedere, Fagaraş!…”

Spre final coboram incet o ultima panta abrupta prin padure si iesim la un drum forestier, care ne conduce rapid la Cantonul silvic Rudăriţa.

Intram in curte si scoatem un pateu, asa, sa ne amagim foamea pana ajungem la Cabana Plaiul Foii.

Nu inghitim de doua ori si pe drumul pe care tocmai am venit din Fagaraş apar patru baieti care abia isi tara ghetele prin bolovanii drumului. Sunt nemtii de la Lacul Podul Giurgiului.

Le explicam cat mai e pana la Plaiul Foii si-i invitam la masa. Zambesc jenati si ne spun ca n-au mai mancat de aseara, de la Curmătura Zârnei.

Pustii astia patru, toti de 16-18 ani, au mers tot Fagaraşul in paralel cu noi si am observat ca au mancat la toate mesele doar paste fierte cu sos.

Scoatem toate conservele… si cele ,,sacre”, de supravietuire si ne ospatam cu totii, cu paine si ceapa…

,,Mă, ăla micu, nu te sfii, tată!… Ia cu ceapă!”

Ajungem pe seara la Cabana Plaiul Foii si nemtii se grabesc la sala de mese, comanda de toate si mananca pe rupe…Fata de noi se revanseaza cu carnati si bere.

Punem cu totii corturile pe platoul de peste rau de cabana.

ZIUA 19

Ne trezeste ploaia marunta ce bate pe cort. Iesim afara si vedem plafonul norilor la nivelul Brâului Ciorânga, pe la Brâul Răchiţii.

Hotaram sa asteptam indreptarea vremii. Mai avem doua hopuri de trecut si o rezerva de 10 zile.

In a doua parte a zilei nu mai ploua si ne bate gandul sa urcam la Refugiul Şpirlea.

Ramanem totuşi la Plaiul Foii. Si cu-n rac… tot sarac…

ZIUA 20

Doar cativa nori se mai agata de Piscul Baciului si de Creasta Sudică.

Nu au de gand sa se ridice si pe la 10 plecam pe drumul de pe Bârsa Tămaşului cu intentia de a traversa Creasta Pietrii Craiului pe traseul ,,La lanturi” si coborand pe la Refugiul Grind.

Gasim Refugiul Şpirlea inconjurat de stevii mari, ude…

Baietii care inoptasera aici se misca fara tragere de inima, ca noi de dimineata.

Fara sa ne faca probleme, chiar cu portiuni de stanca umeda, traseul, pe care altadata il urcam cu incantare, acum il gasesc anost si il urc fara chef, ca pe o corvoada.

Cred ca suntem satui de munte, suntem plini, sta limba pluta…

Trecem de intersectia cu Brâul de Mijloc si putin mai sus intram in ceata.

Din Şaua Grindului nu mai urcam pana pe Vârful La Om.

Lipsiti de vizibilitate ar fi un efort gratuit sa mergem pana acolo.

Coboram pe versantul estic si dupa o serpentina a potecii se ridica ceata, mai sus decat pe versantul celalalt.

Vedem ce mult avem de coborat pana la Refugiul Grind.

Perspectiva s-a dovedit inselatoare, caci am ajuns nesperat de repede in fata refugiului. Totusi am cam fortat genunchii si nu mai avem putere sa ne intindem pana la Satul Peştera ,sau chiar pana la Bran

.Ramanem peste noapte aici.

ZIUA 21

Ne trezim dimineaaaaţa-dimineaţa.

Am facut greseala sa nu intindem cortul.Peste noapte s-a lasat un frig in refugiu… si-am tremurat… si ne-au durut toate incheieturile…

Dragos se duce la izvor aproape pe intuneric.

Si primusul e pe duca: dă rateuri, dar reusim sa fierbem un ceai.

Rasare soarele foarte devreme si la ora 7 suntem plecati, coboram partea de jos a poienii.

Trecem pe la Izvorul Vlăduşca, dar pe frigul asta apa lui nu e potabila.

Din intersectia de poteci din punctul ,,La Table” pindem marcajul CR si in mai putin de 3h suntem in fata magazinului alimentar din satul Pestera.

De aici pleaca o cursa spre Bran, la ora 11 dupa unii, la12 dupa altii…

Pornim pe jos si ne intalnim cu masina hat! la serpentinele de coborare de pe Dealul Peşterii.E un camion amenajat cu locuri, ca pentru muncitorii forestieri.

Nu ne mai ajunge din urma si mergem pe jos pana in piata de suveniruri din fata Castelului Bran.

De la alimentara din colt luam ceva preperate pentru urmatoarele doua zile si ne retragem la terasa de peste drum sa le gustam.Gustam si o bere.

Incet, fara graba, strabatem Satul Poarta, lung, cu vile de o parte si alta a drumului si ne oprim sa punem cortul la iesire din sat, in Poiana Ciubotea.

Un indicator ne arata directia potecii marcata cu TG ce intra pe valea glaciara a Ciubotei.

ZIUA 22

Noaptea am auzit niste pietre căzând.

Sarim speriati… Ursu! Cu curaj dechidem cortul. E senin, cu cer instelat. Liniste .Sa strigăm… sau sa nu strigăm… Ca atunci cand visezi ca strigi. Te ridici speriat: oare am srigat prin somn?…

Nu e nimic. E ora 1 noaptea.

Dimineata aduce vreme frumoasa si roua groasa pe iarba.

Curios lucru, avem o exagerata stare de buna dispozitia. O fi de la vreme, sau pentru ca nu ne-a halit ursu, sau poate ca ,,simţim grajdul”, ne e dor de acasa.

Urcam pe valea plina de vegetatie, apoi, dupa ce depasim o a treia treapta a circurilor, intelegem ca Bucegiul e tare si nu trebuie bagatelizat.

Din ultima caldare iesim in diagonala, spre dreapta si poteca ne scoate in cele din urma pe Podul Spintecăturilor, in apropiere de Vârful Scara 2422m.

De aici, de pe varf, cladirea statiei meteo de la Omu se vede miiiica-mica.

Coboram pe culmea principala a Muntelui Scara, pana in Curmătura Hornurilor 2315m si facem popas pe o poienita aninata deasupra haului dinspre Căldările Mălăieştilor.

La ora 15 suntem pe Vârful Omul 2505m.

Luam o stampila de la Statia meteo si notam ora la care am atins si ultimul din cele 10 varfuri propuse.

Mai avem un singur obiectiv de atins: sa ajungem la Sinaia.

Suntem obositi, dar hotaram sa mergem mai departe si sa coboram la Cabana Babele.Nu ne surade inca o noapte la cort. Si la 2500m alt…

Ajunsi la Cabana Babele parca respiram alt aer. Suntem mai relaxati: ce-a fost mai greu a trecut… Totusi, nu ne grabim sa facem bilantul acestei ture.

Ne retragem intr-un colt al salii de mese si ne amintim de tabara de schi in care am fost toti trei pe vremea cand eram studenti.

ZIUA 23

Plecam de la Cabana Babele pe la ora 8.

Soarele e sus, dar e racoare si nici ţipenie de om… Telecabina nu s-a pus inca in miscare.

De pe terasa din stanga vine la noi un caţelandru, bucuros-nevoie mare. E o corcitura de lup, dar cam jerpelit, saracul…

Gata, e din echipă, merge cu noi!

Coboram spre Piatra Arsă si de pe Vârful Ciocarlia, dinainte de padurea de jnepenis, vedem prima telecabina cum urca la Babele.

Ajungem in Şaua Călugărului si asa ,de adaucere aminte si de ramas bun, urcam si coasta tare de sub Vârful Furnica 2103m.

Sus, la releie, o haita de caini de la statie a stat tupilata si, dupa ce am trecut noi, au tăbărât pe coechipierul nostru.

L-am scos cu greu din coltii lor, ajutati si de militarul din garda.

Coboram Muntele Furnica incet, tacuti, ne apropiem de capatul drumului si parca ne incearca un regret…

Continuam sa coboram pe strazile din Sinaia si un gol interior nu ne da voie să ne bucuram.

Depasim momentul si ajungem in centrul statiunii.

Cautam un magazin ca luam graunte pentru catel.

Nu gasim si mergem in spatele garii unde ii desfacem o conserva de carne.

Despartirea noastra de munte e eclipsată de despartirea de catel, care e hotarat sa urce in tren dupa noi.

PS. A doua zi, la stirile de la ora 19, am vazut un urs ce se plimba in voie pe strazile din Sinaia. Un caine îl latra, venea la camera dând din coadă, se ducea iaraşi la urs…

Era cainele nostru.

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

4 comentarii laCreasta Carpaţilor Meridionali

  • C. Ceapchi

    Faina relatare cu parfum retro si in stilul inconfundabil al lui Gigi Cepoiu.
    Pacat de coechipierul abandonat pe sinele garii Sinaia, devenit vedeta Tv.
    Eu am citit reportajul in cateva minute.
    Ce ti-ii si cu internetu’ asta, scurteaza zarile, scurteaza timpul…. mai raman doar amintirile.

  • Ionut

    foarte frumos relatat acest jurnal si imi provoaca un dor masiv de munte.

  • Adrian Petroiu

    Intotdeauna din astfel de aventuri, ramane partea frumoasa si chiar lucrurile neplacute devin cumva sterse, sau chiar hilare.Frumoasa aventura! Superba povestire! Speram ca anii sa nu se astearna peste noi si sa ramana doar povestirile… Felicitari!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*