Sentimentul Uaaau (2) – Trestenic, lumea florilor

     Puțină lume a auzit de Trestenic sau unde se află acesta, şi e mai bine aşa. E bine că în lumea asta mai există taine și ascunzișuri. Într-o lume a omului cu bani, aflat în urmărirea profitului imediat, indiferent de consecințe, e bine că mai există locuri uitate de timp, locuri unde asfaltul nu a ajuns încă.

Vă invit astăzi în Dobrogea așa cum puțină lume o cunoaște,  Dobrogea în strai de primăvară, verde și zâmbitoare. Vă invit astăzi pe cărări unde urmele pașilor se pierd prin covorul de flori, o lume într-o explozie de culoare atât de frumoasă dar şi atât de efemeră cum numai primăvara în acest colț de lume poate fi.

Să pornim deci într-o zi frumoasă de primăvară (07.05.2011) la o plimbare prin această  lume pe care mie îmi place deseori să îi spun lumea lui Andrei, pentru că ghidul nostru este şi de astă dată prietenul nostru Andrei Raftopol, excelent cunoscător al locurilor şi tainelor dobrogene. Vom fi trei călători astăzi: Andrei Raftopol, Alex Grigoraş şi subsemnatul şi vom face o tură în circuit prin Dealurile Niculiţelului, cu plecare din satul Trestenic.

Plecăm la drum şi Dobrogea ne întâmpină cu coline verzi decorate cu arbuști  parcă decorativi şi din loc în loc tapetate cu flori albastre.

Paşii ne poartă prin pădurea de un verde crud şi prin mici poieni unde din iarbă  ţâşnesc spre lumină asemeni unor flăcări violete, stânjeneii de pădure (irişi):

Mai facem doi paşi, şi asemeni unor elice mici, înălţându-se parcă să îşi ia zborul, se ridică din iarbă minunatele floricelele de saschiu:

Ajungem într-o poiană mai mare unde, privirile ne sunt furate de perii sălbatici înfloriți:

Cu fiecare pas pe care îl facem spre inima pădurii, suntem înconjuraţi de zeci, apoi sute, apoi de mii de bujori. Nici unul nu e înflorit. E o minune in aşteptare. Sunt asemenea a mii de tuburi de artificii roşii în aşteptarea semnalului de începere a sărbătorii. Uaau!

Gata, am pătruns în lumea florilor, și fiecare pas e o nouă uimire și o nouă încântare. Bucurați-vă!

Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute
şi-ţi gângure crâmpeie de voroave.

Altele mici şi proaste şi gângave
au ochi adânci şi-ntrebători de ciute.

Unele cântă, altele spun snoave,
cârciumărese zvelte şi limbute.

Sunt flori ce parcă tremură lăute
se spovedesc şi-nchină cruci firave.

Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoșe şi zale,

flori prăbușite-n lacrimi şi înfrângeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsângeri. (Florile – Radu Gyr)

Fiecare pas e-o nouă încântare,
O nouă pată de lumină şi culoare,

Bătrâne, tu ziceai nimic nu-i nou sub soare,
Dar ce văd azi e-atât de pur şi doare.

Ascult, privesc, respir cu lăcomie,
Caci toată frumusețea asta-mi pare
Ca niciodată n-are sa mai fie!

Şi-s fericit c-am fost o clipa-n stare
Sa simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare. (Sonet – Alexandru Vlahuţă)

Deşi nimic nu poate aduce înapoi ora
splendorii în iarbă, a gloriei în floare,
nu vom plânge, ci vom găsi
putere în ce-a rămas în urmă. (William Wordsworth)

Mulțumesc Andrei! Te iubesc Dobroge, cu pomii înfloriți!

Pe data viitoare!