Magia Făgăraşului (3) – De Sânta Maria

8
3025

Timpul este de multe ori cel mai mare duşman al omului. Timpul se împarte în timpul în care faci ceea ce vrei tu să faci,  timpul în care faci ce vor alţii să faci şi timpul în care nu faci nimic –“le temps perdu”, cum zic francezii. De câteva zile tot încerc sa scriu cate ceva, simt ca am multe lucruri bune şi frumoase de împărtăşit, dar  in ultimele zile nu am găsit picătura de timp sau voința necesară şi pentru mâzgălitul foii de hârtie. Timpul tău liber e adesea ca o moneda de schimb, trebuie sa renunți la o parte din el astăzi, pentru a beneficia de el  mâine.
Aşadar, întorcându-ne în timp în vara anului 2011, iată-ne din nou împreună cu prietenii noştri mecanturiști, în a treia zi a periplului nostru prin Făgăraş, într-o luminoasă zi de Sânta Maria. O dimineaţă perfectă ne întâmpină la plecarea dis de dimineaţă de la noul si prietenosul refugiu de lângă lacul Podu Giurgiului, locul nostru de popas de noaptea trecută. Admirăm încă o dată de sus lacul străjuit de peretele muchiei Podragu:

De aici începe urcuşul de dimineaţa pana pe Vârful Mircii (2470m), cel mai lung urcuş al zilei:

Este aproape 8 si suntem pe vârf. Cum vârful Mircii nu este aliniat cu creasta principala, priveliştile ce ni se deschid de aici asupra întregii creste a Făgăraşului sunt magnifice. Spre Vest in prim plan (stânga) se înalţă vârful Arpaşu Mare, iar ceva mai in spate, in centrul imaginii, Vânătoarea lui Buteanu. In ultim plan remarcăm culmea abruptă Lespezi – Negoiu:

Spre Sud se înalţă frumoasa şi lunga culme sudică Buda(dreapta)- Râiosu I(stânga) – Râiosu II (in centru)- Muşeţeica (în spate):

Spre Est admiraă spectaculoasele culmi străbătute cu o zi înainte, Podragu, Podu Giurgiului, Corabia, trapezul Viştea – Moldoveanu:

Sunt atâtea frumuseţi care ne încânta privirile, atâta armonie şi magie în jurul nostru, încât hotărâm sa ne oprim aici pentru micul dejun, probabil cel mai frumos mic dejun pe anul 2011:

Cum călătorului îi şade bine cu drumul, paşii noştri de aici se îndreaptă peste o frumoasă şa aeriană, ce separă căldarea glaciară Buda spre sud, de cea a Arpaşului Mare spre Nord. În faţă privirile ne sunt mereu furate de semeaţa culme Arpaşu Mic-Buda-Râiosu:

În planul următor, împodobită cu o cunună de nori fumurii, ne priveşte provocativă şi dură,  asemeni unei lame de fierăstrău, creasta Arpăşel-Vârtopel.

Încă câţiva paşi pe îngusta culme înierbată, si in stânga noastră se deschide privirilor oglinda de mărgean a Lacului Buda:

La capătul culmii, sub Arpaşul Mic,  întâlnim un vechi monument închinat unora dintre cei mai vechi călători peste acești munți, Richard Nerlinger si Herta Ruzicka, „turişti din Sibiu, cari în 30 iunie 1934, alunecând de pe poteca din cauza ploii şi a ceţii, şi-au găsit acolo o moarte nemiloasă” (citat din ziarele vremii):


După un moment de reculegere, ne continuam traseul. Paşii noştri sunt mai grijulii acum căci ne apropiem de Portiţa Arpaşului, o şa îngustă şi ascuţită, asemenea colţilor unei guri de rechin, loc intrat în folclor sub denumirea „la 3 paşi de moarte”:

Iată-ne atacând pereţii abrupţi, în care sunt montate pentru siguranţa turiştilor lanţuri şi şufe. Vara, pe o vreme de vis ca astăzi, toţi membrii grupului bifează opţiunea “like” pentru traversarea acestora:

Peste lanţuri:

Odată trecuţi pe partea “cealaltă” a muntelui, de la Fereastra Zmeilor, admirăm noul refugiu din Fereastra Zmeilor (centru), vârful Mesteacănu (stânga) iar în mijloc şarpele de asfalt al Transfăgărăşanului. În ultim plan, piciorul lung al muntelui Podeanu, locul unei aventuri recente de iarnă cu mecanturişti:

În faţă traseul urmează o lungă curbă de nivel spre ultimul obstacol principal al zilei de azi, Muntele Capra:

În spate mai aruncăm o privire, pentru a mai fura o amintire de vis a locurilor pe unde am trecut. Cel mai adesea, aceste priviri înapoi sunt cele care se ţin cel mai bine minte, și îţi revin apoi în memorie asemenea unor flash-back-uri, ce te cheamă să revii:

În depărtări, asemenea spinării unui uriaş şarpe de mare verninan, ce pentru o clipă şi-a scos spinarea la suprafaţa apei, ne uimeşte Muntele Cozia:

E de acum miezul zilei, si ajungem si la lacul Capra, loc de destindere, odihnă şi popas, intr-un decor încântător.

Aici luăm decizia să il trimitem pe cel mai tânăr dintre noi, pe Ionuţ, înainte, în speranţa de a găsi o ocazie care să-l ducă până în vale, pentru a recupera maşina lăsată în Sâmbăta de Jos, în timp ceilalţi ne vom mai lăfăi ceva timp şi sta la bronzat la soare pe malul lacului.

Urmează coborârea, ultima etapă, către un loc mirific văzut de sus, Lacul Bâlea:

De mai aproape, prinţesa din poveşti ca în orice poveste din folclorul românesc, nu mai pare atât de frumoasă. O coloană mare de maşini, asemenea unui uriaş miriapod se mişcă încet la deal şi vale. În ora care a avut-o avans, în care sute de maşini au trecut pe lângă el cu 5 la oră, Ionuţ nu a găsit “bunul samaritean” care să îl ducă în vale. S-au dus de mult vremurile cu românul cel bun şi ospitalier, acum „I kill everybody for one pesetas” a devenit dictonul acestui popor. Daca mai ieri mai auzeam câte ceva despre prietenie, ajutor pentru aproapele tău, astăzi totul se reduce la două cuvinte: banii mei. Ne închidem în propriile case, în propriile familii, în propriile maşini şi refuzăm să vedem altceva în schimb, altceva care ne-ar putea afecta relativa stabilitate.
Norocul nostru stă tot în  găsirea altor oameni ca noi, altor nebuni ai muntelui şi ai vieţii, cum a fost cazul data aceasta a prietenilor noştri din “dulcele târg al Ieşilor”, Senty si Florin, şi a prietenilor lor, care ne-au ajutat la ducerea planurilor noastre la bun sfârşit.
După 4 ore de stat la bere, de făcut cafele pe malul lacului la primus…

timp în care un puhoi de “maşinişti” ne priveau ca pe nişte exponate, nu îmi rămâne decât să conchid, că Bâlea este locul unde visele despre munţi ale unora se nasc, în timp ce ale altora, pe moment, se sfârşesc.
La revedere Făgăraş, la revedere prieteni!

Foto: Ne-a încântat din nou privirile Lucian Bălănică.

8 COMENTARII

  1. Mi-a placut mult introducerea pe care ai facut-o. Si pozele sunt minunate, mi-au adus aminte de momentele din vara, „sapte zile in Fagaras”.

    Ioan Croitor

  2. Foarte frumoasă povestirea…. mai ales la vremea de afară, îți face așa un dor de vară…. (nu spun că iarna nu ar fi frumoasă în felul ei)

    Felicitări pentru tură și pentru relatare.

  3. Nu stiu de ce, dar Fagarasul mi se pare cel mai frumos lant muntos al tarii…poate din cauza cochetarii cu acest munte in vremurile de demult. Mi-aduc aminte cu placere de serile frumoase petrecute la cabana Suru, de linistea din caldarea Bilea unde chiar si la sfarsit de saptamana nu vedeai decat 5-6 masini (Dacia), de lacul Caltun curat si din al carui izvor beam fara probleme apa… uff…ce vremuri.
    Va doresc tuturor ca fiecare mic dejun sa fie la fel de frumos ca cel pomenit in acest jurnal, cu acea panorama minunata, daca nu in fata ochilor macar in suflet.
    Sa auzim de bine.

  4. 🙂 Ce mica e lumea 🙂
    In prima poza de la lacul Capra apare si cortul nostru.
    Din cate observ aveti cam putine poze pe lanturi la „3 pasi de moarte”… Eu am mai multe poze cu voi caborand pe lanturi :)) Eram in zona si faceam poze.. Daca aveti nevoie de poze cu voi in acea zona dati-mi o adresa de email si va trimit pozele.
    Toate cele bune 🙂

  5. Superb! Multumesc mult ca m-ai ajutat sa retraiesc niste amintiri atat de frumoase!
    Si pentru mine Vf. Mircii a fost unul dintre locurile preferate. Nu mai reuseam sa ma dezlipesc de pe el 🙂

  6. cand ma gandesc la faptul ca am fost de doua ori pe Transfagarasanul, si de fiecare data, insotit de volan, ma ia asa o rusine si in acelasi timp o ciuda… imi place foarte mult sa citesc aceste jurnale de calatorie care parca imi dau o mica parte din placerea si bucuria de care participantii s-au bucurat atunci, acolo, in acele momente!
    Ma bucur ca am intalnit grupul Mecanturist si sper sa ajung sa citesc astfel de jurnale la care sa fiu si participant!

  7. salutare

    la inceputul lui august am planificat o iesire in muntii fagaras, exact pe traseul descris in seria „magia fagarasului”. diferenta e ca m-am gandit sa il impart in 4 zile nu in trei, fiindca vin si oameni nu prea obisnuiti cu muntele(inca).

    vrem sa dormim in cort aproximativ in urmatoarele locatii:
    prima noapte langa cabana valea sambetei – sau undeva mai aproape de creasta.
    a doua noapte langa refugiul vistea
    a treia langa podul giurgiului
    si a patra la lacul capra

    am calculat si planificat, dar vreau si parerea cuiva care a trecut pe-acolo, asa ca las niste intrebari:

    1. cat de aproape poti merge cu masina de cabana valea sambetei? adica, de la terminarea drumului practicabil de o masina normala in cate ore ati ajuns la cabana valea sambetei?

    2. in cate ore ati ajuns la refugiul din fereastra mica?

    3. izvoare pe traseu sunt? ma intereseaza in special in zonele unde vom campa: refugiul vistea, podul giuigiului si lacul capra.

    cam atat deocamdata 😀
    multumesc frumos
    numai bine

Dă-i un răspuns lui Ioan Croitor Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.