QR Code Business Card
Articol postat de

Jurnalul turei de Rusalii în Iezer-Păpuşa 2-4 iunie 2012

Prognoza meteo:se prevede o îmbunătăţire a condiţiilor meteo pentru perioadă Rusaliilor în Carpaţi. Bucurie mare la şedinţa  de la Takis- unde ne întilnim Mecanturiştii.Propuneri şi propuneri,din care două sunt agreate: Suhardul şi Iezerul. Asta cu 10 zile înainte de Rusalii. Cu 3 zile înainte de plecare  prognoza era un pic mai rezervată, asta însemnând şi ceva ploi la sfirşit de săptămână. Dar zarurile au fost aruncate şi se va pleca.   Cei care am plecat în Iezer am avut noroc de condiţii bune, începând cu prima zi, ceilalţi au avut noroc în prima zi la coasă şi distilerii. Fiecare cu norocul lui.

Ţinta deplasării: Parcurgerea unui traseu pornind din Voina şi parcurgind ,,potcoava” prin Văcărea, ref.Iezer, vf. Iezerului, vf. Bătrâna,vf. Păpuşa, şaua Grădişteanu, cabana Cuca, şaua Găinaţul, vf.Găinaţul Mare, coborâre la cabana Voina. Un traseu plăcut,relativ uşor,imagini magnifice.Timp alocat 3 zile, asta însemnând  întoarcerea pentru marţi la serviciu.

Participanţi: din Galati:Smaranda Enica, Nuţi Chiriac, Cristi Pintilie,GavriliţăVasile, Isac George, Marin Baltă, Teodorof Eugen şi Constantin Ceapchi. Au mai participat: din Piatra Neamţ, Doru Stoica, din Bucureşti, Andreea Balbarau, din Ploieşti Andi şi din Iaşi Octavian Stoica.

Plecarea din Galaţi, are loc vineri în trei reprize(3 maşini), în funcţie de cum scăpa fiecare de la servici,regrupare în 2 părţi: prima la Ploieşti, maşina lui Vasile Gavriliţă şi a lui Marin Baltă, la ieşirea spre Tîrgovişte, unde ne prinde prima ploaie  cu tunete, fulgere şi şiroaie de apă, dându-ne emoţii, iar a 2 a la Cab.Voina unde apare şi maşina condusă de Smaranda. De la Ploieşti până la Câmpulung ploaie în toată regulă, când mai tare când mai calmă, dar  cu speranţă că până la Voina(19 km de la Câmpulung)  poate se mai linişteşte. Şi am avut noroc fiindcă la cabană era în regulă. Şi am avut noroc şi în restul traseului.

Seara, după regruparea totală, majoritatea s-au cazat în cabană, eu şi Vasile ne campăm la cort în apropierea intrării în traseul de plecare spre Văcarea. Terenul din faţa cabanei, pină în râu este proprietate privată şi camparea interzisă. Aşa cel puţin arătau multele pancarde montate. Că e legală sau nu, rămâne de văzut, sau cei care au mai fost pot să spună şi altceva. Să le fie de bine că este curat şi sper să rămână aşa sau mai bine, de rău din partea mea dacă zona se va tranforma în spaţiu de închiriat contra cost pentru beneficiul lor, fără factură. Dar la câte anomalii sunt în România,te laşi păgubaş şi treaba merge… înapoi. Şi în timpul  turei vom mai vedea câteva situaţii care nu ne-au făcut plăcere. Nu ştiu cum au dormit în camerele din cabană(am auzit de ceva insecte mici şi negre), însă afară,cu excepţia unei perioade în care câinii au avut ceva de ,,comentat’’ cu vietăţile pădurii(posibil vreun urs la gunoaie)am dormit că pruncii.

Unul din rezidentii de la Voina care astepta portia de mici.Si n-a ramas cu ochii in soare

Prima zi 2.06.2012.

Dimineaţă scularea în jurul orei 6 şi pregătirea de drum. După ce toată lumea a pus ceva în ,,rezervor’’reuşim să plecăm pe la 7.30 şi,imediat pe lingă cabană, unde este panoul de afişaj cu masivul Iezer-Păpuşa (datat 1975, şi nu se înţelege nimic) luăm bandă roşie şi începem urcuşul.

 

noi suntem gata de a pleca…

Aveam de urcat o diferenţă de nivel de peste 1400m;cabana Voina este la 975m  vf. Iezerul Mare are 2462m şi Iezerul Mic 2409m. Vremea excelentă,  ceva umezeală în atmosferă,însă cer acoperit de nori fără ameninţare de ploaie,şi cu ferestre de soare.Dacă ar fi plouat, n-ar fi fost o situaţie prea plăcută pe pantele de urcare şi efortul ar fi fost şi mai mare.

efort maxim la început de drum

Pe traseu, prin pădure, grupul se răsfiră şi facem citeva halte, de regrupare, atât pentru cei care au luat-o prea tare în faţă sau pentru cei care au avut un ritm mai calculat cu potenţialul fizic.

tripleta celor cu experienţă

Păi aşa  mai facem ceva poze, că altfel degeaba cărăm aparatele.

Sus dar prin stânga

Pe traseu sunt câteva drumuri laterale(probabil forestire),aşa că trebuie atenţie şi de urmărit marcajul.Pe la 9.15min. reuşim să ieşim din pădure şi să facem primul popas mai relaxant şi în continuare avem deschideri spre mai multe zone ale potcoavei din zona estică. Dacă în pădure am avut parte de  umbra copacilor, la ieşire speram să nu iasă soarele prea puternic care să ne înmoaie mai repede. Şi a fost bine. Deşi unii par obosiţi n-a fost chiar aşa.

popas la ieşirea din pădure

Urcarea de la ieşirea din pădure până la zona de gol spre stână,s-a făcut printr-o zonă de brad care arăta ca o leprozerie, care pe lângă (probabil)boala care a afectat copacii, mai purta şi urmele tăierilor proaspete.

Se deschid perspective  interesante spre est, valea Cuca, Plaiul lui Pătru, Vf.Roşu, Piscanu, Bătrâna, Păpuşa şi spintecatura Păpuşii.

După acest efort susţinut grupul se reîntregeşte în jurul orei 10 la stâna din prima cocoaşă a culmii Văcarea situate la 1622m. Şi cum ,,rezervorul “ pentru unii se mai golise, sau, pentru alţii era la prima alimentare, o pauză este necesară. Care prin interior, care pe la exterior facem un ocol stânii şi până la urmă am găsit nişte ,,chiriaşi” tare neajutoraţi şi speriaţi(mai ales că s-a folosit şi bliţul).

Chiriaşi temporari la Stâna Văcarea. Vom creşte mari şi vă veţi bucura de glasul nostru

Să sperăm ca până vor veni proprietarii(ciobanii) îşi vor lua zborul.

tinereţea conului de brad

După aprox. 15 min ne luăm şi noi zborul urcând ,,cocoaşele” Văcarei, admirând pe stânga culmea Portăreasa, Huluba iar pe stânga deschidereile spre Păpuşa, P.Caiului sau Bucegi si am avut ce admira. Urcând într-un ritm lejer, lăsăm vf.Huluba (1929m) în stânga şi continuăm spre vf. Văcarea(2068m), la care ajungem puţin după 12-12.15, că iar eram distanţaţi între noi.
Continuăm spre vf.Tiritoasa(2160m) cu imagine spre valea Râuşoru şi stână, culmea Portăreasa.

culmile: Baratu(st)-Huluba(dr) Portareasa(centru dr.)Plaiul Papusii(dupa Rausor)

Vf. Tiritoasa se ocoleşte prin stânga, pe drumul strategic al armatei sau pe direct orientându-ne după momâi. Din această poziţie avem imagini spre vârfurile mari şi creste, viteza noastră de înaintare având obiectivele la vedere. Apare căldarea Cătun(dreapta),valea Iezerului Mic(stânga) care se duce în izv. Râuşor. Cu mic cu mare, pe la ora 14.00 ne apropiem de vf. Cătun(2319m).

vf. Catun 2319m

Un pic de relaxare fiindcă până la Crucea Ateneului mai era puţin, deci o mică regrupare. Coborâre spre cruce, unde toată lumea se eliberează de bagaje şi stabilim continuarea programului. Majoritatea se hotărăşte să facă o incursiune pină pe vf.Iezerul Mic(2409m) şi vf.Obirşia(2314m),cu o panoramă superbă spre Făgăraş(vf.Vistea-Moldoveanu,Lespezi-Negoiu şi traseul spre Iezerul Mic din Făgăraş).

Viştea Moldoveanu obârşiile Văii Rele din drumul spre Vf Iezerul Mic

Vf Lespezi Negoiu şi strungile din drumul spre Vf Iezerul Mic

,, Aici ni s-a desfăşurat în faţa ochilor spectacolul panoramic al munţilor Făgăraş, în faţa căruia fiecare a avut momente de extaz şi satifacţie mută pentru măreţia şi inefabilul momentului” comentariul d.lui C.Ceapchi.

Apar şi imagini nedorite ale Văii Groapele,care vor fi surprinse şi de mine  din partea dinspre mt.Roşu,unde defrişările au făcut ravagii.

Valea Groapele şi dezastrul din zonă

Oare pădurile României sau îmbolnăvit subit după 1989 pentru a fi tăiate de boală sau capacitatea unora care ne conduc ,,spre noi culmi de glorie” au distrus, nu bogăţia (să se îngroape ei cu ea-adică cu banii) ci unicitatea florei şi faunei. O mică paralelă;cu vreo 10 ani în urmă am fost în Austria şi într-o mică plimbare montană am întrebat gazda de ce este atâta linişte în pădure şi apă din lac foarte curată, dar fără peşti. Răspunsul pe care mulţi îl bănuiţi: faună nu prea există,păsări- animale(vânători intensive, poluare chiar şi la înălţimi mari,lucrări hidrotehnice plăcute la vedere dar cu efect dezastuos asupra faunei şi florei).Flora o speranţă pentru viitor (Maria Treben era din Austria, autoarea cărţii cu plante medicinale).Pentru creşterea unor specii(cerbi,căprioare luate din România,etc)se asigură hrană, pentru anotimpul rece,cu baloţi de furaje care sint puse în curţile oamenilor(de la marginea pădurilor).E păcat să ajungem să dăm mâncare animalelor sălbatice din curţile oamenilor.

Mie îmi place,când merg la munte să ascult cântecul păsărelelor, să văd o vulpe, o capră neagră, un urs(am avut şi întâlniri paşnice),urme de lup,urmele convieţuirii acestora în zonă. Dacă viaţă nu e,nimic nu e. La ultima tură făcută în Piatra Craiului pe Coarnele Caprei am văzut 2 capre negre cu 3 iezi. M-am simţit ca atunci când s-au născut copiii mei. Adică umplut de bucurie.

Varful Iezerul Mic 2409m si Varful Iezerul Mare 2462m

Dar să continuăm cu drumeţia. Cum mie mi se părea că deplasarea până la Iezerul Mic şi înapoi la cruce era prea scurtă, am pornit în alte zări.Împreună cu Octavian Stoica am urcat pe vf.Capul Cătun unde ajungem repede(14.55)dar ne despărţim: el alege să meargă spre Iezerul Mic,alăturându-se grupului, eu continui spre Iezerul Mare. Scopul:să ajung în şaua Oticu. E cam lung şi nu ai timp mi-au spus cei care au mai bântuit traseele. Timp aş fi avut. Ocolesc vf.Iezerul Mare conform marcajului şi continui spre vf.Roşu(2469m)unde ajung  la 15.35. Marcajul,singurul din creastă,indică direcţiile de urmat:TR spre Mezea –Otic,BR Batrina-Păpuşa. Cobor pe TR, primele două pante,pe blocurile granitice asemănătoare cu cele ale Retezatului,ajungând sub 2100m,am o imagine splendidă spre Făgăraş, căldarea Boarcasu,Colţii Cremenei,valea Groapele,culmea Mezea-Otic.

Caldarea Boarcasu si lacurile

Pe acest traseu se face legătură dintre Iezerul Mare şi Făgăras. Aş fi vrut să ajung pină la Şaua Oticului,la izvorul acestuia şi implicit al Dîmboviţei,dar, singur şi cu ceva probleme la meniscul drept, stabilesc să mă întorc, neştiind ce se întâmpla şi cu restul grupului şi cu bagajul meu care rămăsese la cruce. În acest timp grupul a coborât la refugiu. Cum nu-mi place să fac într-o zi acelaşi  traseu de două ori(dar se poate întâmpla) după ce urc pe Roşu şi cobor în şa, iau o curbă de nivel aproximativă şi ies din traseu,sub marcaj,prin grohotiş spre vf.Iezerul mare. Dificultate nu, incitare da, descopăr câteva izvoare active, 3 la număr, şi ies în şaua dintre Iezerul mare şi Capu Cătun. Cam deveme să mă întorc la grupul din refugiu, mai ales că-i vedeam. Întâlnesc două grupuri care urcă spre vârf. Păi dacă mâine nu mai am vizibilitate,nu-i păcat. Aşa că stânga sus şi pe Iezerul Mare(2462m). Era 17.10. Şi n-am regretat fiindcă a două zi nu a mai fost aceeaşi vizibilitate.

Regret că toate aceste puncte (vârfuri)nu au un marcaj oficial. Voi reveni.

Dar timpul trece şi cam trebuie să ajung unde am stabilit:ref.Iezer. Habar nu aveam măcar unde este rucsacul, care rămăsese la cruce. Cobor direct din şaua Iezerul Mare-cap Cătun spre refugiu. Pe la jumătatea coborârii,când credeam că sunt auzit strig la grup şi întreb, dacă mi-au luat rucsacul.Îmi confirmă că da,şi continui până la refugiu. Ei, dacă am scăpat de încă un drum sunt bun de cinste. Sticla de vin era pregătită. Le mulţumesc. Coborând direct din şa,fără prea mari probleme deja stabilesc traseul de urcare de la refugiu pentru a două zi dimineaţă. O altă variantă, ceva mai dură, este urcarea de la refugiu direct pe Iezerul Mare. Ajung la ora 18 lângă ceilalţi. Varianta de urcare direct în şa(nu prin crucea ateneului) face economie de 40-45min, fără un efort suplimentar deosebit.

Lacul Iezer privit din şaua dintre cap Catun şi Iezerul Mare

Eu în plimbare, alţii la muncă. După reîntoarcerea grupului de la Iezerul mic,de unde au putut admira Vistea-Moldoveanu, Lespezi-Negoiu, Valea Goapele, culmea Portăreasa,culmea Popau etc.,au coborât spre refugiu,pregătind cazarea. La început am fost singuri. Şi cum românului îi place să fie curat în casă s-au apucat de curăţenie:scos saltele la aerisit şi uscat,evacuare reziduri din interior, măturat.

curăţenie în refugiu

După curăţenia din interior. Saltele scoase la aerisire

Oameni suntem?…si lasam urme materiale ale trecerii noastre prin natură; spatele refugiului

Cei care au fost în prima fază pot să spună mai multe. Cel puţin mie mi-a fost ruşine când am văzut pozele şi  spatele refugiului gunoaie cât cuprinde. Sau n-or fi români cei care au trecut şi   nu le păsa de România. Şi acolo nu urcă pantofarii(sau aşa cum unii vor să-şi păstreze încălţările curate,să lase şi locul prin care trec tot curat). Camera Salvamontului era închisă. Poate ne dau nişte explicaţii. Fiindcă mai pe seară refugiul s-a aglomerat,iar unii au dormit afară. Am preferat să dorm jos, sub priciuri, făcându-le loc celorlalţi mai sus. Şi cred că am dormit fără să deranjez stânga-dreapta,cum am mai auzit peste noapte că s-a întâmplat.

Dar până la somn a trebuit să ,,plătesc” coborârea rucsacului,cu un pahar de vin,şi… nici ceilalţi n-au rămas datori.

Cristi şi Octav coborându-mi rucsacul

Plimbări în jurul lacului,poze, ceaţă, lună, frumos. O seară mirifică!

apus selenar ?

Şi la somn. Cei care au pus cortul afară cred ca au dormit, relativ  mai bine, decât în refugiu, exceptie când a batut vântul.

Ziua a doua – 3.06.2012

Deşteptarea la ora 6.00, o gustarică înainte de plecare, pregătirea rucsacilor şi la 7.15 începem urcuşul de la refugiu în şaua dintre Iezerul Mare şi Capu Catun, care mai vioi care mai domol.

plecare de la ref. Iezer dimineata

După 30 de minute ajung în şa şi facem prima oprire aşteptându-i şi pe ceilalţi.

regrupare aproape de şa

După pauza binemeritată pe la 8.20 o luăm spre vf. Iezerul Mare unde se ajunge destul de uşor, pe la 8.30 se fac primele poze.

Zâmbetul vesel de dimineaţă pe Vf Iezerul Mare. Bravo fetelor!

Coborârea o facem direct spre est pe muchie, în şaua dinspre muntele Roşu. O coborâre nu dificilă, dar care pune probleme pentru Andi şi în final totul este bine.

Alinierea de coborăre de pe Iezerul Mare

Coborârea de pe Iezerul Mare o facem pe poteca nemarcată, evidentă şi puţin mai dificilă

Urmează urcarea spre muntele Roşu unde ajungem pe la 9.45.

Ancoraţi de singurul marcaj ( culmea Iezer-Papusa) pe vf. Roşu

Toata lumea încântată de panorama care se ofeăa spre Făgăras şi mai aproape căldarea Boarcăşului cu lacurile glaciale-acum sunt 3, mai târziu rămân probabil 2, culmea Mezea-Otic. Erau imagini frumoase pentru toţi şi chiar şi pentru mine care le văzusem cu mai puţin de 24 ore înainte .

Culmea Otic-Mezea şi legătura cu Făgăraşul

Coborâm  muntele Roşu şi continuăm pe traseu BR, o parte ocolind vf.Piscanu(2383m) conform marcajului, o parte urcă pe vârf.

Iezerul Mare, Roşu, Piscanu văzute de lângă Curmatura Bătrânei

Continuăm culmea Piscanu spre Curmătura Batrinei(ora 11.15)unde o parte a grupului continuă traseul pe marcaj,iar un grup de 4 (eu,Octavian,Doru şi Vasile) continuăm pe direct spre Bătrâna(12.40),verificăm cu GPS cotele şi bineînţeles că sunt ceva diferenţe.

Inventariind-cele-trei-vârfuri-ale-Vârfului-Bătrâna

De asta scriam că trebuie nişte marcaje oficiale. Urma  să ne întâlnim la Izvorul din Plai cu cei care refăceau proviziile de apă. Neavând nevoie de apă, cobor de pe vârf să mă fac văzut de cei de la izvor şi le spun să continue fiindcă noi nu mai coborâm. Regrupăm pe culmea Fracea,trecem pe lingă vf.Fracea 2242m, ocolim şi vf.Tambura 2294m coborind în ritm susţinut spre spintecătura Păpuşii(14.20) unde stabilim o repriză de recuperare înainte de Păpuşa.

coborâre în spintecătură

plecare spre Păpuşa din spintecătură

Alimentare cu mâncare,apă,respiro şi la 14.50 urcăm panta acceptabilă pentru toată lumea. Ne oprim în cărare,aproape de vârf,lăsăm bagajele şi aşteptăm să mai treacă ceaţa să urcăm pe vârf. Dar Păpuşa cum a cam fost cu capul în nori şi în zilele din urmă, nu s-a dezis şi aşteptarea a fost în zadar. Hotărâm să urcăm să facem măcar o poză de grup pe Păpuşa 2391m (oră 15.30).

grup pe Păpuşa

Vântul şi ceaţa ne pun în mişcare repede şi ajungem tot grupul în şaua Grădişteanu 1975m ora 16.15 unde într-o mică şedinţă, funcţie de starea fizică, o parte hotărăsc să coboare la cabana Cuca,iar eu,Doru Stoica,Vasile Gavriliţă şi Octavian Stoica continuăm traseul propus iniţial spre Găinaţul Mare. Coborârea la Cuca din şaua Gradişteanu se face pe BA, durează 1-1,5 ore. Plecaţi pe la 17.00 grupul la ora 19.00 avea şi berea băută.

coborâre la Cuca

Cabană Cucă în prezent este funcţională,asigurând cazare 20 lei/pers. Cred că şi bere. Mâncarea este din rucsac. Este un spaţiu de pregătire pentru mâncare. Cabana este în administrarea Clubului de drumeţie Montană ,,România Pitorească” din Cîmpulung. Unde este o cabană la care se poate ajunge şi cu maşină sau taxiul, bineînţeles că va fi şi muzică. Şi cam asta a fost seara la Cuca. Pentru unii.

După despărţirea de grupul mare,cei 4 ne continuăm traseul pe BR spre şaua Găinaţu Mare 1780m. Ocolim culmea Grădişteanu, prin stânga, pe drumul  de circulaţie,unde găsim şi ceva marcaje.Imediat în stânga începe valea Argeselului(se vede şi izvorul).

Izvorul Argeşelului şi rododendron

…şi pe tot versantul drept al văii întâlnim cale de aproximativ un kilometru rododendron care era în faza de înflorire. Poze,filme deliciu. Este cea mai mare suprafaţă care am întâlnito acoperită de smirdar.

Valea Argeşelului. Poteca BR, cultura de smirdar, turma de oi şi Piatra Craiului în fundal.

Continuăm drumul, furaţi de peisaj şi trecem de şaua Găinaţu(marcaj încă mai era pe drum dar fără să indice continuarea spre coborârea de lâgă stână)şi ajungem în zona releului de pe vf.Găinaţul Mare(oră17.40). Aici aveam să întâlnim un grup de indivizi(cred că 8)care ajutaţi de 2  maşini ARO dărâmau releul metalic, că să fure fierul.

Tehnica de România pe Găinaţul Mare ( furatul? mare brânză! sport naţional!)

Deşi am trimis la poliţia Arges sesizare n-am primit nici un semnal.(Fac o mică rectificare. Pe 26.06.2012, după ce am făcut jurnalul, primesc o confirmare de la poliţia Argeş că indivizi sunt cercetaţi pentru…)

Pe clădirea din apropierea releului, există marcaj BA de continuare spre şaua Argeşel sau săgeată BR(înapoi)pentru coborâre la Voina. Găsind un cioban,ne-a spus să  ne întoarcem şi să coborâm spre stâna de la marginea pădurii fiindcă traseul este acolo.

Coborâm puţin oblic, peste piciorul care coboară de la vârf şi zărim stâna. Ne descurcăm şi cu câinii(poate atitudinea mea şi aparatul lui Doru), care ne-au luat în primire cum ne-am apropiat de stână şi intrăm în vorbă cu ciobanul care,la ora 18 s-a apucat să mulgă oile. Foarte binevoitor se opreşte din muls şi vine să ne servească o bucată de brânză. Lângă brînză mai pune şi o bucată de mămăligă ciobănească(vârtoasă) şi… poftă bună!

poftă bună!

Astfel s-a îndeplinit o dorinţă a lui Vasile care a spus la începutul traseului că poate avem noroc şi găsim o stână la care să mâncăm caş. Luni, după întoarcerea celor de la Cuca,i-am omenit şi pe ei cu câte o bucăţică de brînză. Ciobanul de la stână se numeşte Grecu. Preţul ca la piaţă, dar brânză făcută ca pentru ei.

Pe la 18.20 plecăm pe marcaj BR, care este pe stână şi continuă prin pădure, marcaj refăcut recent. Coborârea este solicitantă,se continuă pe lângă un afluent al văii Rea.Bine că nu a plouat şi pe la 19.10 ajungem la Căprărie, loc de bifurcaţie pentru două trasee: BR cel pe care am venit noi şi TR care duce în şaua Argeşel.

A fost o căprărie. Acum doar marcaj

Aici se unesc toate pârâiele şi se formează valea Largă care lângă sosea se varsă în Cuca. La 19.25 eram la Voina, pregătim cortul şi apoi ne relaxăm pe terasă.

Luni 4.06.2012

Noaptea liniştită,fără zarva câinilor, sculare de voie pe la 7,înviorare,

linişte totalaă la Voina, dimineaţa luni

o mică gustărică şi  pe la 8.30 luăm drumul spre Cuca să întâlnim restul grupului. Urmărim frumuseţea văii Cuca,tumultul râului,până vedem două afişe. Unul se referă la construirea unei microhidrocentrale(eco) şi celălalt la proprietarii-austrieci-a unei zone forestiere, în care probabil vor interzice accesul turiştilor.

Locul viitoarei microhidocentrale  de pe Cuca

priza micro hidrocentralei

le-aş bate un cui în cap (celor care ne conduc)

Şi câtă pădure va mai fi dacă scopul proprietarilor este valorificarea lemnului. Amintiţi-vă de ce am scris pe la început referitor la Austria. Până în 2016 nu mai e chiar mult,dar, efectele construirii microhidrocentalei, vizibile şi acum,se vor agrava. Alt aspect neplăcut este cel al coşurilor de gunoaie amplasate în câteva puncte pe marginea traseului şi care sub nici o formă nu ating scopul.

munca în zadar (sau bani risipiţi)

Sunt vizitate de toate vieţuitoarele,ziua noaptea şi împrăştiate cât cuprinde. De adunat le… împrăştie vântul şi ajung în albia râului s.a.m.d. Un cap prost(oare?) şi bani(din buget sau europeni) cheltuiţi aiurea. Rămân la regula mea: gunoiul înapoi acasă. Dacă toată lumea ar proceda aşa n-ar mai fi nevoie de nici un „Leţ du iţ Romeinia”.Şi încă o remarcă negativă referitor la marcarea vârfurilor. În afară de marcajul de pe vf.Roşu, nu mai există nici o referire pe celelalte vârfuri. Aşa ştim noi să facem turism.

Ne reîntâlnim cu grupul de la Cuca(plecaseră pe la 9.30),continuăm cei 4 drumul până la cabană, facem pozele de prezenţă şi înapoi.

întâlnire lângă o mică cascada care nu va mai avea apă după 2016

La 12 plecarea spre Galaţi şi la Ploieşti îi lăsăm pe Andi şi Andreea.

O tură excelentă, atât din punct de vedere al vremii(excepţie Păpuşa cu ceaţă) dar în special al atmosferei de grup. Nemulţumit de: construirea microhidrocentralei şi mizeria de pe valea Cuca, de panoul de afişaj al masivului Iezer-Păpuşa.

Vă las să admiraţi şi frumuseţea florei din zonă prin grija domnului Stoica Doru.

Geum montanum-Mărţişor

Ochiul găinii-Primula minima

Cardamine pratensis-Stupitul cucului

Mulţumesc pentru atmosfera foarte placută din grup  şi acordul de a împrumuta o parte din fotografiile făcute pentru completarea jurnalului.

Ture plăcute tuturor.

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

5 comentarii laJurnalul turei de Rusalii în Iezer-Păpuşa 2-4 iunie 2012

  • Excelent jurnal… plăcut ca text cât şi ca imagini.

  • Abia asteptam jurnalul. Ma bucur ca am cunoscut o parte din membrii Mecan Turist. Pot spune ca tura a fost frumoasa nu doar datorita muntelui :), desi e muntele meu de suflet. In speranta unei cat mai curande revederi, va salut si va doresc carari cu soare!

  • Stoica Dumitru

    Frumoasa scriitura!Lectura jurnalului:un prilej de rememorare a unor momente din traseu!
    Pentru mine a fost o tura reusita prin locuri frumoase cu oameni frumosi pe care mi-ar face mare placere sa-i mai intalnesc pentru noi drumetii!
    Va multumesc!

  • Ma bucur sa vad un nou jurnal cu semnatura George Isac, si ma bucur sa te vad George ca participant la cat mai multe ture mecanturtistice 🙂

  • Smaranda Enica

    Citesc si eu cu intarziere un jurnal/o poveste in care am jucat rolul de participant. Emotionant sa-ti amintesti peste ani bucuria implicarii intr-o tura. Muntele e frumos, peisajele din jur grandioase, oamenii placuti, jurnalul scris prin implicare emotionala, poze pe masura. Toate ingrediente ale implinirii! Multumesc, George, pentru jurnal.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*