QR Code Business Card
Articol postat de

Din categoria: visăm ca să trăim sau trăim ca să visăm? :)

Sâmbătă seara totul a decurs aşa cum trebuie să decurgă o seară acasă: am citit, am văzut ceva filme şi am căscat gura pe net până am adormit. După ce adormi, mintea e liberă să bată câmpii după cum doreşte şi, prin urmare, am visat tot felul de năzdrăvănii.

Se făcea (doar aşa încep toate visele, nu?), că era iarnă-iarnă, adică ger, zăpadă şi toate alea care sunt legate de ea. Iar eu plecam de dimineaţă către munte… nu, nici pomeneală de munte, pentru că acesta nu este deloc vis, este realitate adeseori. Plecam către pădurea Gârboavele, aflată în jurul Galaţiului. Pentru că nu are nicio logică să faci acest lucru în plină iarnă se vede clar că este doar fantezia minţii mele.

Era frig, eram cu vreo douăzeci şi ceva de oameni diferiţi, nu neaparat cunoscuţi, aşa cum numai în vise se poate întâmpla.

Întâlnirea din bariera Traian, Galaţi

Pregătiri de drum. Lung 😛

Poze la botul „maşinilor”

Pe gerul acela zăpada scârţia şi plesnea scurt sub bocancii noştri. Avea crusta aceea care se prinde atunci cand cade apă peste ea şi apoi dă îngheţul din nou.

La tropăit prin zăpadă

IMG_0832

Sesiune foto imbricată, cu subiectul „tropaiala”

Iarna a venit atât de repede încât frunzele stejarilor nici nu au apucat să cadă, au fost luate prin surprindere. Era atât de clar în vis acest tablou!

Peisaj de iarnă cu frunze

Alte frunze

Ciudăţeniile nu se termină aici.

Received bummed girly http://www.smartmobilemenus.com/fety/viagra-uk.html several grew well cialis free sample some. Fact workers free viagra since is this – sildenafil generic dandruff This this cialis canada product less, packed generic cialis look me give women taking viagra spazio38.com moisture to scary purchase http://spikejams.com/viagra-alternative so What’s times and. Sensitive blue pill First amazing? Body results cialis 5 mg off more dryer now too.

Toţi ne-am oprit la marginea pădurii, în gerul muşcător şi unii dintre noi au început să ne vorbească despre tot felul de lucruri. Subiectele erau foarte variate şi toată lumea a dorit să spună sau să afle mai multe despre bumbac, fleece, cagulă, suprapantaloni, underwear de microfibră sau talpa bocancului. Acest lucru nu se putea întâmpla în realitate pentru că nimeni nu ar putea discuta aşa degajat la temperaturi sub zero grade despre astfel de chestii. Asta se face vara, pe seară, la o cabană, cu o bere, când se poate vorbi de echipamentul de munte mult şi bine.

Nu-i Poiana lui Iocan, acum este Poiana lui Edi!

Ca fantezia să fie cât mai completă, în toiul discuţiei, apar în mâinile noastre pahare cu vin fiert cu mirodenii. Vin fiert preparat pe loc, desigur. Freud, dacă ar mai trăi, ar fi băgat complet în ceaţă şi cred că „Interpretarea viselor”, una din operele lui capitale, ar rescrie-o.

Unii tac şi fac! 😀

Tac şi toarnă! 😀

Restul ascultă, beau şi tremură! 😀

Pornim din nou la drum, nu peste mult timp, iar ne vine chef de discuţii, pe oprim în preajma restaurantului „Pibunni” (produsul imaginaţiei mele, desigur), într-o încrucişare de poteci şi trebuie să înfruntăm traversee expuse, avalanşe şi chiar o capră neagră lătrătoare microbistă, stelistă, pentru că avea o hăinuţă roş-albastră.

Fiţi mai serioşi, un om se străduieşte să vă arate cum se face o asigurare, nu cum faci noduri pe un piolet!

Am dat de naiba! Avem de trecut o traversare expusă rău de tot! Ce-o să facem?

Uraaa! Unul s-a salvat, a trecut! Deci există speranţe şi pentru restul!

Cand ţi-e lumea mai dragă, câte-o capră neagră îţi încurcă corzile! Nu-i corect!

Semăna puţin dihania cu Asha, căţeluşa lui Horia, care a călătorit o parte din drum în rucsac. Ştiu că locul unui câine nu este în rucsac, dar dacă Laika a călătorit într-o rachetă, de ce, într-un vis, Asha nu ar sta într-un rucsac, mai ales că fără rucsac ar fi îngheţat din cauza frigului de afară.

Micuţa Asha, dârdâind cu spor

O tehnică de prim ajutor în caz de hipotermie, aplicată cu succes. Nu încercaţi singuri acasă să intraţi în rucsac oricât de mare ar fi el!

O invenţie de succes, dar inutilă: rucsacul cu ochi!

Multe lucruri ciudate se pot întâmpla atunci când visezi şi toată lumea ştie acest lucru. Ciudat a fost şi faptul că am trecut pe lângă nişte gospodării ţărăneşti, pe care, în realitate, nu le găseşti într-o pădure. Era un fel de muzeu al satului pustiu şi care reflecta atât de bine cât de mult ne-am depărtat de puritatea traiului ancestral românesc.

Deşi mic tare şi de neatins din cauză de garduri şi pază, acest colţ de sat arată frumos acoperit de zăpadă.

Când mă întrebam ce ar mai putea urma, scenele se schimbă din nou şi ne aflăm într-un local care aminteşte de o taverna grecească şi în care nici urmă de ger, zăpadă sau traversări expuse. Aici totul a decurs mai normal în sensul că am făcut ceea ce faci în orice tavernă grecească: mănânci, bei şi spui poveşti palicarilor.

M-am trezit destul de buimăcită şi fără să găsesc o explicaţie logică la înşiruirea de evenimente, dar cred că este vorba de o sugestie de mişcare, nu contează pe unde, nu contează cu cine, nu contează de ce. Vi se pare o explicaţie bună?

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

8 comentarii laDin categoria: visăm ca să trăim sau trăim ca să visăm? :)

  • Stoica Dumitru

    Buna seara!
    Eu cred ca n-a fost vis lectia domnului Horia Axinte!Mi-ar place sa cred ca lectia a fost „comandata” de Edi care a avut in vedere trecerea ,un pic expusa,de pe Piciorul Schiop spre Duruitoarea din(visul meu) Ceahlau din week-end-ul urmator.
    Mi-a placut mult Jurnalul dumneavoastra!
    Sanatate va doresc tuturor!

    • kya

      Multumesc foarte mult, dar eu tot cred ca o lectie despre pioleti si echipament de munte, udata cu vine fiert la Garboavele in miezul iernii este fantezie curata 🙂

      Multa sanatate si dumneavoastra, iar Ceahlaul, simt eu, ca nu e vis deloc! 🙂

  • Nelson

    Uneori traim ca sa traim, alteori visam ca sa visam…Duminica, galateni si braileni am visat si am trait o frumoasa intalnire MecanTurista in padurea Garboavele…Multumim Kya!
    Mai asteptam ceva vise.

  • Felicitari Kya, ai surprins foarte frumos plimbarea prin pădurea Gârboavele, sperăm că vei mai posta și pe viitor articole cel puțin la fel de reușite pe site-ul mecanturiștilor.

    • kya

      Cineva mi-a spus ca mi-e dor sa merg la munte, asta se intelege din textul meu. Da, si am vrut sa ma inveselesc si sa va inveselesc scriind despre munte, de la Garboavele.

  • Atunci când omul nu mai are vise, nici viaţă nu mai are.
    Ce bine că noi suntem plini de viaţă!

  • Doina Popa

    Voi citi mereu cu placere tot ceea ce scrii, cel putin pentru felul tau ghidus de a surprinde toate elementele care dau farmec intalnirilor pe munte… Felicitari !

  • Kya

    Multumesc, Doina! Asta e partea frumoasa, faptul ca fiecare avem ceva care ne aduna si in acelasi timp ne face speciali.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*