QR Code Business Card
Articol postat de

Culorile toamnei pe muntele Pietrosu al Dobrogei

Echipa: Nelson (-a facut poza), Andrei, Emilia, Edy, Ciprian.

Mulţi consideră o pierdere de timp să revii pe aceleaşi trasee, „făcute” anterior.
Pesemne, un munte deja „făcut”, nu mai e de luat în seamă.
Dar acelaşi loc arată mereu altfel, toamna-primăvara, dimineaţa-seara, nori-soare, ploaie-zapada, înfrunzit-înflorit, secetos-noroios, etc.
Weekendul acesta noi am ales sa „pierdem timpul” doar de dragul versiunii de toamna.
Ce-i drept, asa ceva nu iti poti permite in Apuseni sau Calimani, ci doar in muntii de acasa.
Am „facut” muntele Pietrosu (pe care subsemnatul nu mai fusese de ceva vreme), peisaj mixt de padure si goluri alpine.
  Turele in Dobrogea incep si se termina cu traversarea Dunarii si apoi pe campuri, daca nu ai masina sa te apropii de poalele muntelui.  Dimineata, vremea nu se arata prea strlucita, multa picla, chiar ceatza in lunca Dunarii.
  Trecem de punctul de informare al Parcului National Muntii Macin şi intrăm pe drumul forestier de pe Valea Glonţului.
  Hotelul de la micro-statiunea Cetatuia   Lasam masina la confluenta vailor Seaca si Abagiu unde se află un popas amenajat, mese si izvor şi urmăm traseul turistic marcaj triunghi albastru.   Urmam drumul forestier al vaii Seaca, spre aval
  Calugarita, insecta carnivora, de obicei verde, acum a imprumutat culorile toamnei (pentru camuflaj, sau e o alta sub-specie?)
  Poieni (silvo-stepa) pe Pietrosu. La orizont, vf.Boclugea(403m.), cel mai inalt din Muntii Niculitel.
  Vf.Tutuiatu(467m.) -„Acoperisul Dobrogei”,fatza estica, mai putin cunoscuta, toata lumea abordandu-l dinspre Greci.      De pe Pietrosu, admiram cele mai inalte varfuri dobrogene: Piscu Inalt(442m.) si Tutuiatu(467m.) -acolo vom ajunge azi!
  Stancarie pe vf. Pietrosu-II
  Toamna pe muntele Pietrosu
  Gigantii Dobrogei, vazuti de pe Pietrosu-I (315m) pe care se afla o bornă topografică: Piscu Inalt, Carabalu, si Tutuiatu.
  În drum spre vârful Căpuşa găsim in padure o capra ratacita de turma, oloaga de-un picior, desigur o vor ataca sacalii, sarmana, nu apuca prima zapada…
  Pe culmea de legatura dintre Pietrosu si Capusa.
  Hranitoare pentru cerbi si caprioare, iarna se pune fan si sare.  Padure mare pe culmea Tabulgar, spre Capusa. Aici sunt probleme de orientare ca pe culmea principala (vezi jurnalele postate de curand)
  Frunzis color de toamna -primavara era covor de flori, fiecare anotimp cu ale lui.
  Ajungem pe varful Capusa(433m.), cu belvedere spre …Ucraina (telefoanele celulare ne anunta si ele ca suntem in raza de acoperire ucraineana)
  Launch-Time pe varful Capusa. Ne temem sa nu luam capuse din iarba -o fi un sambure de adevar cu toponimia asta…
  Marcajul vechi, din 1987, de cand s-a scris vol.”Macin” din seria „Muntii Nostri” (M.Abota si clubul „Admir” din Bucuresti)
  Marile varfuri (peste 400m.) vazute de pe Capusa: Boclugea, Piscu Inalt, Tutuiatu, Ghinaltu, Priopcea.
  Nu, nu e „photoshop”, asa e toamna pe-acolo.
  Aceasta e culmea principala a masivului Macin.
  „Acoperisul Dobrogei” in haine de toamna -vedere din saua Tutuiatului.
  Ne alimentam cu apa de la Izvorul Italienilor.  „Facut de Bruno si Antonio Pastorcici -1963” (si restaurat de asociatia „Carpati”)
  Arborele-caracatita
  Padure de tei, toamna, vedere inapoi, spre vf. Capusa.
  Bolovanii granitici din cel mai inalt punct al Dobrogei.
   De curand a aparut si pe Tutuiatu (era si timpul!) un panou ca vf.Moldoveanu din Fagaras sau Peleaga din Retezat.
Sa aiba lumea cu ce se fotografia, dom-le, chiar si pe ceatza -ca unica dovada, cand nu se vede nimic imprejur.

Pe varful Tutuiatu, aceeasi problema ca pe vf.Omu din Bucegi: cota maxima NU este stanca de pe varf, ci nivelul solului!
  Facem câteva panorame de pe Ţuţuiatu, sprea vârfurile vecine (Cavalu, Căpuşa, Ghinaltu), şi, jos, spre satul Greci („Busteni-ul Dobrogei”) după care ne punem la drum.
Foiase multicolore.
  „Copacul care mananca pietre”
  Culmea pricipala, 40 de kilometri de „bulevard” prin padure. De vazut toamna!
  Ajungem pe vf.Piscu Inalt(442m.), al doilea din Dobrogea, impadurit, nu e pe culmea principala si nu se vede dinspre Greci.
  Bobitze rosii (otravitoare?)
  Pe umarul Piscului Inalt, o poianita ne permite o ultima privire spre vf.Tutuiatu, pe inserat, inainte de a intra definitiv in padure.
  In padurile seculare de pe versantii Piscului Inalt

  Gauri mari cat palma -facute de ciocanitori (?)
  Iasca -ciuperca parazita, tare ca lemnul trunchiurilor pe care sta.
  La confluenta cu valea Seaca -reintalnim marcajul triunghi albastru.
  Suntem din nou pe drumul forestier din Valea Seaca, aproape ne-a prins noaptea la masina, doar suntem in noiembrie…
Va asteptam sa „facem” iar acelasi traseu, in versiune cu zapada si chiciura, apoi cu flori si verde crud

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

16 comentarii laCulorile toamnei pe muntele Pietrosu al Dobrogei

  • Bravo Andrei! Foarte frumos surprinsa si ilustrata plimbarea noastra de duminica! Alegerea traseului a fost una reusita, echipa s-a miscat bine si cu buna dispozitie, vremea a fost minunata, toate ingredientele pentru o zi superba de toamna!

  • Frumoase poze Andrei. Îmi place ceea ce am văzut. Ai surprins foarte bine culorile toamnei.

  • Nelson

    Frumoasa versiune de toamna a Pietrosului o alatur unei amintiri din primavara, cand, ajuns intamplator pe acest munte, am atras atentia asupra acestor doua varfuri, usor de atins, placute si cu perspective inedite, pentru mine si Emilia, ale Tutuiatului si varfurilor din jurul sau. Raman, pentru viitor, variantele de iarna si vara…
    Multumim Andrei pentru tura si jurnal.Well done!

  • Sorin Atanasiu

    Foarte frumoasa povestea ta Andrei! Combinatia dintre minunatul peisaj si deosebita companie nu putea fi decat sublima!!! 🙂

  • balineanu florin

    Traseu frumos, tura asijderea, scriitura placuta, ca de obicei. Doar o problema…capra aia sontoroaga pierduta stiu a cui e caci a doua zi, un cioban, pe Dogaru mi s-a vaitat de o atare pierdere. Acu sa te vad d-le Andrei, cum faci cu returnarea propitatzii omului !…

  • o intrebare,noi nu am putea sa venim cu voi in lumea asta frumoasa? eu si al meu caine!

  • Felicitări şi mulţumiri pentru împărtăşire/share-uire
    – în legătură cu călugăriţa, pentru cine doreşte un răspuns la întrebarea pusă, dar şi alte amănunte, le găseşte (şi) pe http://www.romania-natura.ro/node/351
    – în legătură cu „bobiţele roşii”, nu există date, nici în legătură cu comestibilitatea lor, nici cu eventuala lor toxicitate. Sunt fructele plantei umbra-iepurelui/sparanghel/sparanghel-sălbatic (Asparagus tenuifolius). O poză (chiar din Munţii Măcinului – dar şi a altor plante tot din aceeaşi zonă) a florilor se poate vedea pe http://www.romania-natura.ro/node/285
    – pentru un răspuns legat de găurile din copaci a se vedea http://www.romania-natura.ro/node/433
    (aparţin ciocănitoarei-negre)

  • Andrei Raftopol

    Domnul Radu Puscarciuc, caruia ii multumim, ne trimite urmatoarele completari si linkuri utile:

    – în legătură cu călugăriţa, pentru cine doreşte un răspuns la întrebarea pusă, dar şi alte amănunte, le găseşte (şi) pe http://www.romania-natura.ro/node/351
    – în legătură cu „bobiţele roşii”, nu există date, nici în legătură cu comestibilitatea lor, nici cu eventuala lor toxicitate. Sunt fructele plantei umbra-iepurelui/sparanghel/sparanghel-sălbatic (Asparagus tenuifolius). O poză (chiar din Munţii Măcinului – dar şi a altor plante tot din aceeaşi zonă) a florilor se poate vedea pe http://www.romania-natura.ro/node/285
    – pentru un răspuns legat de găurile din copaci a se vedea http://www.romania-natura.ro/node/433
    (aparţin ciocănitoarei-negre)

    (subsemnatul mai adauga: prin tinuturile tropicale, calugarita (specii) are aspectul de frunza sau de ramura. // despre bobitzele rosii, aveam si eu acasa „asparagus”, in glastra -dar erau mai mici.

  • Buna ziua,
    panoul de pe Vf. Tutuiatu a fost montat, asa cum spuneati si dumneavoastra, pentru a fi accesibil tuturor, si chiar in conditii meteo nefavorabile vizitatorul sa ramana cu o amintire.
    Felicitari pentru articol!

  • Bj Carmen

    Nicicand toamna nu fu mai frumoasa! 🙂
    Felicitari pentru jurnal, traseu si poze!
    Mi-a placut traseul si…il vreu!!! 🙂

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*