QR Code Business Card
Articol postat de

Jurnalul turei prin Poiana Rusca

Conform planificării făcute la inceputul periplului montan al minigrupului de Mecanturişti,iată-ne in 1.08.2012 plecind de dimineaţa din Rîu de Mori,unde ne-am cazat pentru două nopti,la un pret acceptabil si conditii de două stele,dar cu o ţuiculiţa de pruna ca din zona Hategului şi făcuta ca pentru sufletul omului ,nu de vinzare, cu o maşină cei 4 aventurieri:Edi Munteanu-Galati,Sorin Adam-Brasov,Cristi Vidraşcu-Iasi si subsemnatul-Galati in drum spre zona Padeş-Poiana Rusca intenţionind sa facem o buclă din Ruşchiţa prin Padeş spre Rusca si apoi revenire la Ruşchiţa,iar pe  drumul de la intoarcere să ne oprim si la Sarmisegetuza .Şi multe altele ar merita văzute in zonă.

Ajungem  pe traseul Riu de Mori-DN68-Sarmisegetuza-Porţile de Fier ale Transilvaniei- Voislova-la Ruşchita in jurul orei 8 . Venind ,din celalalt capat al tării pina aici,am dorit să vedem si exploatarea de marmură vestită atit in ţară cit si afară.Discutind cu paznicul de la sediul companiei,care acum este proprietatea lui Videanu,ni s-a sugerat să luăm legătura cu şeful exploatării,căruia spunîndu-i de unde sintem si cam ce-am lucrat la viaţa mea ,ne-a permis să intrăm cu masina pina in zona de exploatare,unde am urmărit modul in care se face extagerea si prelucrarea blocurilor de marmură.

Vechea cariera

Norocul nostru a fost că am mers cu Loganul, altfel cam greu de ajuns şi in plus multă mizgă de la exploatare si prelucrare.Am rămas cu ceva urme albe pe incălţaminte şi in masină,mai ales că eu eram in sandăluţe.Şi ce o sa mai trag din cauza lor.Toate echipamentele care sint folosite pentru gaurire,taiere,dimensionare finala ,deşi sînt din aliaje dure, folosesc multa apă,pe de o parte pentru a nu face praf,iar pe de alta pentru a proteja sculele la uzură.In ziua in care am fost noi era destul de plăcut,insa condiţiile sînt dure atunci cînd plouă,ninge,bate vintul.

Am vizitat exploatarea nouă,situată la un nivel superior celei vechi,care din motive de securitate a fost oprită.Există o diferentă de calitate intre marmura din vechea si noua exploatare din cauza filoanelor de rocă secundară.Actualmente se lucrează la deschiderea unei noi zone de exploatare,dar resursele sint din ce in ce mai puţine si mai slabe calitativ.Ca imagine a dimensiunilor ,in faza de tăiere iniţiala din perete, blocurile au inălţimi de 10m si grosimi de 3-4m.In momentul dislocării dimensiunile se reduc,rezultind blocuri transportabile care intr-un etaj inferior al exploatării sint fasonate prin taiere la dimensiunile de livrare.Şi toate comenzile erau pentru China,Singapore,ţări arabe.

Debitarea finala a blocurilor de marmură

Mulţumiţi că ne-am satisfacut această curiozitate, caci am stat aproape o oră,am ieşit din exploatare ,şi am lăsat maşina in parcarea din faţa companiei.Am  plecat,fără grija maşinii ,pe drumul forestier care urmăreste valea Padeşului.Pentru cei care vin din Ruşchiţa,  in ramificatia drumului spre Pades sau spre carieră(nu este indicator)vor ţine stinga,drumul spre cariera urca dreapta.Pîrîul care vine dinspre carieră se numeste Piriul cu Raci?!.Cred ca nu mai are viaţă in el de multă vreme.Pe la 9.30 ne aflam din nou la bifurcatia  valea Padeşului-drumul spre carieră.Urmînd drumul forestier trecem de urmele barăcilor de la foste amenajari miniere, lăsind in dreapta  sensului de mers Pîrîul Mare.Trecem si de următorul afluent,pîrîul Livansky,lingă  cantonul silvic in locul numit Şapte Izvoare.Actualmente izvoarele sint captate.Ar fi trebuit să vedem si Monumentul Turistului lîngă cantonul silvic(pare părăsit) însă nu l-am remarcat.Ar fi fost ridicat prin 1936,si ar avea 2,2m inălţime.Noi nu l-am văzut.Dupa aprox.1/2 km se ajunge  la confluenţa cu pîrîul Turcului,unde apare bifurcaţia stînga spre Padeş si dreapta spre Luncani.Continuăm stinga,dupa aprox  inca 1/2km apare,pe dreapta, Padeşelul Mic(afluent stîng) iar mai sus cam aprox.200m apare pe stînga pîrîul Boului(afluent drept),cu drumul forestier care urcă pe vf.Boului,şi    pe dreapta pîrîul Pădeşelul Mare.Mai apare un ultim marcaj forestier IV 186 după care drumul continuă,  şi descoperim  doar un pîndar suspendat pentru vînătoare ,ca element de reper.

Pe o vreme aşa frumoasă,cu căldura care aromatizează şi mai puternic fructele sezonului si zonei ,nu putem să nu facem pauze dese si pline de savoarea gustului zmeurei si murelor ,care parcă nu se mai terminau.Din fericire nu am avut concurenţă şi din partea altor mîncători mai morocănoşi, aşa  că cel puţin pentru mine a fost suficient ca să nu mai măninc toata ziua.

Continuăm să urcăm pe urmele acestui drum forestier,dar care dispare,singurele semne după care ne ghidăm sint nişte puncte roşii,cînd pe pietre cînd pe copaci,şi care de fapt insoţesc traseul unui cablu electric ce se monta,si care ajunge probabil la releul de pe vf.Pades.Şi aceste repere se pierd in apropierea vf.Pădeşel,insă cablul fiind încă la suprafată  a putut fi urmărit sau  cel puţin urma canalului de montaj.Fiind mai in faţă eu reuşesc să ajung intr-o pajişte dincolo de vf. Padeşel,prin stînga-vest, şi să fac joncţiunea cu marcajul BR ce duce spre vf.Padeş. Marcajul BR ocoleşte prin sud vf. Padesel ,venind dinspre Padeş.Restul grupului infruntă, pe direct, panta destul de serioasă spre Pădeşel,in ultima portiune, si facem o regrupare,  in jurul orei 13.

Aproape de vf.Pădeşel

Poze de grup ,dar privind spre Padeş inţelegem că nu vom mai ajunge acolo din cauza ploii ce se zărea,                                                                                       Vf. Pades si Releul sub ploaie

aşa că urmăm traseul de creasta   BR spre Tăul Ursului,bălăurind prin vegetaţia abundentă din jurul virfului, in prima fază, si apoi pe urmele tăierilor făcute de curind mergem fără prea mari dificultaţi pe un marcaj bun. Şi  cum foamea pentru unii se făcea simţită punem de un popas la Tăul Ursului, locul fiind frumos amenajat.Era ora 14.15. Intersecţie de trasee, si un marcaj ca in zonă ,cu marmură ,care  face cinste celor care au trecut pe acolo.Mai sint si nişte table dar nu le băgăm in seamă , la cit de arătoase sint celelalte.Deşi i se spune Tăul Ursului in zonă nu apare ceva care să semene cu denumirea.Probabil ceva gropi care se umplu cu apă cînd plouă.

Popas la Tăul Ursului

Cum nu aveam chef să mănînc, las gaşca să-şi savureze proviziile la umbra amenajării şi a ciripitului de păsărele,şi direcţia spre Rusca  .Indicatorul spre est arata 1 1/2 ore pină pe virf  aşa că purced rapid la drum,ceilalţi nevrînd să facă şi această porţiune.Era ora 14.30Parcă să vin aşa de departe ,si să nu ajung pe Rusca ,mi-ar fi părut rău.Chiar dacă mai fusesem in copilărie prin Rusca,cred că prin clasa a7 a,cînd locuiam la Hunedoara.Urc Dealul Ursului -995m  pe un drum forestier lejer,mă indrept spre vf.Moşiuţa-1238m,intre cele două repere trecînd prin şaua Curmăturii, dar incepe incet o ploicică.

Vedere spre cariera de marmură de pe Moşiuţa

La inceput am continuat crezînd ca va fi ceva trecător,insă inteţindu-se m-am oprit sub un pin serios,mi-am pus pelerina(a fost destul  de largă să acopere si rucsacul,care era cam uşurel)şi continuare.Sînt porţiuni unde dispare marcajul BR,sau apar alte marcaje,TR,TG,dar se ajunge cu bine in zona vf.Rusca 1355m, mergind pe coama.Intre timp ploaia s-a oprit,şi la cit de frumos si sălbatic a fost traseul pină atunci,nu mi-a venit să cred ce pot vedea pe platoul din zona virfului.Urmele civilizaţiei,dar  a celei care ne face şi rău şi de rusine  .Grămezi de resturi menajere, care  chiar dacă au fost adunate gramadă,au fost arse si lăsate de izbelişte.Au fost rezultatul activitaţii culegătorilor de fructe de pădure ,care normal ar fi trebuit sa  coboare cu ele.NU e de mirare că undeva un rest de foc a rămas nesupravegheat si vegetaţia din zonă, de pe platoul Ruscăi a ars in totalitate.

Vf.Rusca pirlolit

O imagine jalnică a inconstiinţei unora si a nepăsării altora-Primării,Ocoale silvice,Jandarmerie Montană,care, deşi ştiu care sint cei care intră in zonă şi ce fac,nu intreprind măsuri preventive,si/sau sanctionare.Şi ne intrebăm de ce au fost atitea incedii de pădure anul acesta.Pîrjolul care a fost ,a făcut să cam dispară cărările , iar marcajul l-am pierdut din cauza arderilor şi a neatenţiei probabil.Am urmărit urmele unui ATV,care a fost după incendiu in zonă, insă mă duceau spre Dobra.Căutind spre vest ,spre pădure am reuşit sa găsesc cabana culegătorilor de fructe,dar in care nu era nimeni.Desi părea folosită de curînd,adică  anul acesta,urme care să indice o cărare de coborîre n-am găsit.

Cabana culegătorilor de fructe

Şi dacă tot ne uităm la tehnici de supravieţuire,mi-am zis ca n-ar fir rău sa aplic cite ceva.Intrasem si în criză de timp.  Din zona cabanei incerc mai multe urme de cărări?,care bineinţeles se infundau in vegetatia tinără şi cu f.multi rugi,şi ca să nu pierd prea mult timp incep o coborîre pe o pantă care cred că avea cam70 grade inclinare.O diferenţă de nivel de aprox. 400m pe o pantă de 500-600m.Cum inainte cu o oră in zonă plouase,cu frunzişul umezit,panta abruptă am cam făcut ceva săniuş pe fund.Şi mai in picioare,mai din copac in copac,mai sănius,trezind mai multe căprioare care se odihneau,şi de care m-am speriat mai mult eu cu zgomotul produs de fuga lor,reuşesc să dau de un izvoraş  care mi-a aprins sperantele de a fi pe calea cea bună.Era izvorul pîrîului Vulturul Mic.Habar nu aveam cum se numeşte atunci,insă ştiam că pîrîul Morii primeşte pe dreapta un afluent care izvorăşte de sub Rusca.Harta care o aveam nu mă ajuta cu nimic.Prin rugi,pe firul pîrîului,cu destule săritori,mai incălţat mai descălţat, mai pe malul stîng ,  reuşesc să ajung intr-o zonă unde dau de urma unei poteci care cobora prin stînga pîrîului si care bineinţeles că se pierdea pe parcurs  .Dar nu putea să continue decît spre vale.

Pîrîul Vulturilor

Cu pantalonii scurţi şi in sandale prin rugii care parcă nu se mai terminau,ajung intrun alt pîrîu(cred ca Vulturul Mare) şi o urmă de ceva drum forestier care nu prea mai fusese folosit.Mai apoi am aflat că ajunsesem la Valea Vulturilor. Vă inchipuiti cam cum arătau gleznele mele(culoarea zmeurii cu inserţii de sînge) .De parcă în rucsac nu aş fi avut pantaloni lungi  .Dar sau vindecat repede cu Tetraciclină.Curge pîrîul spre sud-vest ,inseamna că e bine.Viteză si dupa aprox.1km ajung intr-o zonă in care erau cîţiva muncitori forestieri care mi-au spus că sînt la confluenţa dintre Pîrîul Morii si Vulturilor iar pină in Ruschita mai sint mai puţin de 3km.Aici pîrîul Morii continuă in amonte spre dreapta,unde primeşte un alt afluent,pîrîul Ţipţăr,si pe aici ar fi traseul marcat spre Poiana Mînjilă si apoi spre Rusca. Vă dati seama ce bucurie de acestă vesteNu m-a mai interesat nici dacă este marcaj ,sau ce fel este ,dacă e vizibil sau nu ,un cros cu toate resursele să ajung cit mai repede in Ruşchiţa să iau legătura cu restul grupului.Pe traseul din valea Morii nefiind semnal la telefon.Şi nu mică mi-a fost surpriza ,cind la ieşirea in şoseaua din Ruşchiţa, Edi  mă aştepta exact unde ieşisem,adică la vărsarea pîrîului Morii in Padeş.

Lapte si cafea sau intersecţia dintre pîrîul Padeş şi pîrîul Morii-dupa ploaie.

Era ora 17,15.Socotind urcarea si coborîrea de pe Rusca m-am incadrat in timpii normali.Intre timp Edi discutînd cu un localnic,pină să apar eu,acesta i-a spus ca dacă nu ies in acel loc e posibil să mă rătăcesc sau să ies la Rusca Montana sau chiar Voislova.Dar nu m-am incalţat cu pantofii invers .Fără o hartă acceptabilă,cu un marcaj destul de slab ,fără busolă,dar calm si hotărit, am reusit sa aplic ceva din tehnicile de supravieţuire şi a ieşit bine.Poate altă dată nu ştiu dacă mai fac asta.Doar forţat de imprejurări .

Reunindu-se  intreg grupul, urcarea in maşină şi direcţia spre Riu de Mori.Am vrut să vizităm şi Sarmisegetuza dar intre timp a inceput ploaia şi am renunţat,ne-am făcut aprovizionarea la un magazin pentru ziua următoare cînd urma să  plecăm spre Retezat, si ne-am intors la un paharel de tuica la pensiune.

O plimbare de plăcere in prima parte si un pic de aventură in partea a doua,fapt ce va face să nu uit prea curind aceasta deplasare.Şi conform sfatului serialului;NU FACETI ASTA DE CAPUL VOSTRU! gîndiţi-vă bine inainte de a o face!.

Dar de mic am trăit cu spiritul libertăţii si aventurii in sînge,şi nu cred că mă voi schimba chiar aşa uşor.Şi asta se trage de pe meleaguri hunedorene,unde am bîntuit destule coclauri fără prea multa frică.

In timp ce eu bîntuiam pe Rusca,Edi,Cristi şi cu Sorin au mai făcut o tură pe la cariera de marmură ,vizitînd partea inferioară care acum este inchisă exploatării.

Daca ajungeţi prin Poiana Rusca(de ce se numeşte poiana şi nu poienile-la cîte sint- nu ştiu) e bine să vă informaţi de la localnici despre trasee fiindcă la tăierile care sau făcut,sau alte lucrări,e f.posibil ca vechile marcaje să nu mai fie de actualitate,sau vizibile.

Mulţumesc colegilor participanţi si vouă celor care a-ţi avut răbdare să citiţi aceste rinduri şi să vedeţi imagini din zona vizitată.

Pozele aparţin lui Sorin Adam si George Isac

Ture frumoase tuturor

George Isac

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

2 comentarii laJurnalul turei prin Poiana Rusca

  • Felicitari George! Descrierea ta a surprins cate ceva din salbaticia acestor munti! Mie mi-a placut tura pentru ca, patrunzand in imensitatea padurii acestor munti, am avut senzatia patrunderii pe alocuri intr-o terra icognita, in niste locuri neumblate sau mai bine zis umblate cu mult timp in urma. Si felicitari si pentru determinarea de a parcurge de unul singur si ultima parte de traseu, in ciuda conditiilor meteo!

  • Smaranda Enica

    Sunt niste munti putin umblati de turiști. M-am bucurat sa descopar ca ati ajuns pe aici. Pentru mine cele prezdntate sunt extrem de utile in speranta ca, poate, voi ajunge si eu prin aceste locuri. Am ajuns doar la pestera Romanesti, dar care e in ta zona a Muntilor Poiana Rusca.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*