Revelion la Giumalău

4
2129

Zilele de la trecerea dintre ani le-am petrecut în munţii Rarău şi Giumalău,
Participanţi: Alex Grigoraş, Edi Munteanu, Stefan Popa şi subsemnatul, împreună cu 20 de membri Turistor Iaşi.
Plecarea din Galaţi a avut loc în dimineaţa zilei de 29 decembrie la ora 4:30. Circulând cu viteză regulamentară am ajuns în Campulung Moldovenesc înainte de 9:30, şi jumătate de oră mai târziu începeam urcuşul pe Valea Caselor, marcaj cruce roşie. Traseul este marcat destul de bine, nu ridică probleme în timpul zilei, însă noaptea sau pe ceaţă există posibilitatea rătăcirii potecii în zonele de gol alpin, unde marcajul e mai rar.
Traversarea cheilor Moara Dracului a fost primul pasaj cu un grad mai mare de dificultate. Mergând cu atenţie le-am depăşit, apoi ne-am angajat în urcarea pantei spre poiana Halga.
În poiană am întâlnit un cioban, care stătea aici din toamnă, având grijă de o mâna de oi. Acesta ne-a spus că au mai trecut două grupuri de câte patru turişti înaintea noastră, ceea ce ne-a bucurat, nu mai era cazul să ne facem griji cu tăiatul potecii prin zăpadă.
Traseul continuă prin pădure până în golul alpin de sub Popii Rarăului, trecând prin vreo două poieniţe mai mari. Există şi apă pe traseu, la coordonatele N47°27.916 E25°35.206, N47°27.437 E25°35.507 respectiv N47°27.374 E25°35.579.
Odată ieşiţi în golul alpin, intră în funcţiune aparatele foto. Traseul oferă panorame atât spre nord, cât şi spre sud, iar de pe vârful Rarău în toate direcţiile. Spre est munţii Stânişoarei, spre sud munţii Bistriţei, chiar şi Ceahlăul în depărtare, spre vest Giumalăul, Suhardul, şi câteva vârfuri din Rodnei, iar spre nord, Obcina Feredeului şi Obcina Mare.
De pe vârful Rarău ne-am îndreptat spre cabană, unde am ajuns la 7 ore de la intrarea în traseu.
A două zi, 30 decembrie, a început cu o scurtă ieşire pe Stânca Şoimului a unei mici subgrupe din echipă. Pe la ora 9 ne-am pus în mişcare spre cabană Giumalău. Până în şaua Colbului am mers pe asfalt, de acolo pe bandă roşie pe potecă tăiată prin zăpadă până sub vârful Giumalau. De aici a trebuit să tăiem noi potecă, drept în sus prin jnepeniş, o mişcare obositoare şi consumatoare de timp.
Prognoza meteo spunea să ne aşteptam la vânt de 8 km/h dinspre nord. Meteorologii s-au înşelat, vântul a bătut dinspre nord-vest. Cu 80 km/h! N-am pierdut prea mult timp cu pozele pe vârf, ne-am încadrat rapid pe punctul albastru spre cabană, unde am ajuns la 6 ore de la plecare.
Traseul bandă roşie de la Rarău la Giumalău începe urmând drumul asfaltat, tăind pe alocuri câteva serpentine. Din şaua Colbului urcă pe o potecă bine definită, destul de lată pe alocuri. Marcajul este bun, uşor de urmat până în zona de jnepeniş de sub vârf. Pe timp de iarnă, aici e mai bine să se urce pieptiş până pe vârf, oricât de dificil ar fi, urmărea traseului marcat este şi mai dificilă. De pe vârf se coboară pe punct albastru până la cabană.
După lăsarea serii au început să sosească şi Turistorii, douăzeci la număr. Seara am petrecut-o cu cântece de chitară.
Ultima zi din an a început cu o sesiune foto la răsăritul soarelui. După micul dejun s-a plecat pe punct albastru până pe vârful Giumalău, de unde s-a mers pe acelaşi marcaj pe culmea Alunu. Privelişte spre Rarău, Bistriţei, Călimani şi Suhard, cu observarea unor vârfuri din Rodnei. Doar o mică parte a grupului a ajuns până pe Alunu, cei mai mulţi s-au întors înainte de a ajunge pe vârful Chilia. Timpi de parcurgere: 3 ore până pe vârful Alunu, 2.5 ore la întoarcere.
Seara s-a pregătit grătarul de Revelion, cu cântece şi bătut din picioare în jurul focului. Şampanie la miezul nopţii, urmată de alte cântece.
Ziua de 1 ianuarie a fost una de relaxare. O mică parte a grupului a ales să parcurgă circuitul Pietrele Doamnei, marcaj cruce albastră, traseu de două ore conform indicatorului. Traseul poate fi parcurs şi într-o oră în viteză, însă se ratează priveliştea. Cu explorarea cotloanelor şi fisurilor nemarcate, am petrecut trei ore pe aici. Ceva mai mult a durat naveta cabana Giumalău – cabana Rarău şi retur: cabana Giumalău – vârful Giumalău – limita pădurii (necronometrat), de aici până în şaua Colbului 50 minute, încă 56 de minute până la cabana Rarău; coborâre înapoi în şaua Colbului 42 de minute, urcare până la intersecţia bandă roşie – cruce roşie 1 oră 11 minute, şi încă 1 oră 45 minute pe cruce roşie pe curba de nivel până la cabană Giumalău – asta cu rucsac uşor de o zi.
Marcajul cruce roşie este destul de bun prin pădure, poate fi urmat şi pe timp de noapte. Există şi un firişor de apă care taie poteca la coordonatele N47°26.393 E25°29.321. După ieşirea în golul alpin, poteca merge pe deasupra lizierei pădurii. Există şi câţiva stâlpi de gol, însă distanţa dintre aceştia e destul de mare. Pe timp de iarnă se merge pe unde se poate, poteca fiind troienită. Recomandabil e să se evite acest traseu în timpul iernii, şi să se urmeze cel peste vârf pe bandă roşie + punct albastru.
Ultima zi a fost cea de retragere, coborâre în Vatra Dornei pe cruce roşie (de fapt de la cabană am pornit pe bandă galbenă, am intrat pe bandă roşie şi am trecut pe cruce roşie la intersecţia cu această). Timpul de parcurgere aproximativ 5 ore. Traseul este bine marcat, mai puţin la intrarea în Vatra Dornei, unde sunt multe drumuri şi puţine marcaje, însă pe aici trece şi traseul de cicloturism, şi în lipsa de cruci roşii ne putem ghida după panourile pentru biciclişti.
Edi a recuperat maşină cu ajutorul telefonului mobil. Drumul spre casă a durat mai mult de 6 ore, oboseala după o tură de iarnă şi ceata groasă şi-au spus cuvântul.

Câteva poze din tură găsiţi aici:

4 COMENTARII

  1. Aceasta tura tulburator de frumoasa efectuata de temerarii dele MECANTURIST -GALATI vine si confirma inca odata ,dragostea participantilor pentru munte . Felicit pe toti temerarii pentru succesul dobindit la trecerea dintre ani si doresc sa le adresez pe aceasta cale un sincer LA MULTI ANI !

  2. Bun jurnal. Apreciez că apar şi descrieri tehnice. Deseori când ai nevoie de o informaţie utilă dai din din buze că nu ştii de unde să o iei printre multe cuvinte ce laudă doar frumuseţea zonei. Însă până să ajungem a lăuda astfel de locuri mai trebuie şi sa ştim cum ajungem la ele.

Dă-i un răspuns lui Eduard Munteanu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.