De la Predeal la Cheia peste munţii Neamţu şi Grohotiş

7
3302

  (Muntele, ca labirint)

    Miercuri seara, la întâlnirea săptămânală a carpatiştilor gălăţeni de la restaurantul lui Horia, s-au format două grupuri în vederea turelor din miniconcediul de Sfânta Mărie: Edy rotunjeşte o echipă de 7 pentru Munţii Călimani, iar eu o echipa de 5 pentru Obcinile Bucovinei.

   Pe final am convenit să ne sunăm din trasee.

   …Şi am vorbit la telefon, ei având semnal bun în creasta Făgăraşului, iar noi în Munţii Neamţu…

   Schimbările din ultima clipă s-au datorat prognozei nefavorabile din Orientali.

   În ziua plecăriise alătură echipei noastre şi prietenii din Brăila, Corina şi Alois.

    Ne prinde întunericul înainte de Ploieşti, iar la Comarnic, exact în dreptul panoului de intrare în localitate, ne aşezăm frumuşel la coloana de maşini şi mergem bară-la-bară până în Sinaia, astfel că în loc de 4 ore facem 6 până la Predeal.

   Ajungem acasă după miezul nopţii, dar tot întindem o masă cu grătar, bere şi multă-multă vorbă…

    Cu toate astea, sâmbătă dimineaţa, la plecarea în traseu suntem ca nou-nouţi…

   De la stânga: Alois, Corina, Florin, Adriana, Cătălina, Cătălin.

 

/Predelus1/img_4773-j1.jpg

    Ca de obicei, dimineaţa vine la Predeal cu cer înnorat şi vârfurile munţilor ascunse în ceaţă.

   Acum fiind cu lecţia invăţată, aşteptăm ca abia după amiază vremea să se mai îndrepte pe munte.

   Pornim spre Cioplea cu mare poftă de a ajunge cât mai repede la gol alpin.

   Trecem pe lângă săgeţile indicatoare care ne spun ca până la Vârful Piatra Mare am mai avea de mers vreo 4 ore, aici pe marcaj punc albastru. /Predelus1/img_4776-j1.jpg

    Mai sus ieşim la drumul alpin care duce la Cabana Susai. E jumătatea lui august şi zmeura coaptă ne face cu ochiul de pe marginea drumului. /Predelus1/img_4777-j1.jpg

    La prima răspântie de drumuri hotărâm să nu mai urcam la Cabana Susai, ci să ţinem forestierul din stânga ce ne va coborî destul de usor până în Valea Azuga.

   Iniţial avusesem în intenţie să ţinem creasta Carpaţilor de Curbură matematic, adică să facem stânga pe cruce roşie până în Poiana Stânii din Pietricica, apoi prin Pasul Azuga să trecem în Vârful lui Andrei şi să luăm creasta Munţilor Neamţu chiar din capătul său nordic, de dincolo de Vârful Ţiglăile.

   Probabil că ar fi fost o abatere de la traseul clasic de intrare în Munţii Neamţu de circa 2 ore, ,,capriciu” pe care nu am indrăznit să-l adaug ca efort suplimentar pentru întreaga echipă, ştiind ca până în Pasul Predeluş traseu este destul de lung, iar vremea nu tocmai perfectă.

    Deocamdată apare soarele şi ieşim în primele sale raze ale dimineţii pe drumul spre Valea Azuga. /Predelus1/img_4780-j1.jpg

    Coborâm în firul văii, trecem peste podul de beton şi ajungem în marcajul triunghi roşu care vine din spate, de la Cabana Susai şi ne va însoţi o buna bucata de drum pe plaiul Muntelui Retevoi.

   Deocamdată ne oprim chiar in mijlocul drumului de pe Valea Azuga şi mai ciugulim ceva dulciuri şi patrăţele de ciocolată rămase de la cafeaua de dimineaţă.

   Bem apă pe săturate şi completăm la loc nivelul din bidoane.

   Urmează partea din traseu de azi în care trebuie să urcăm o diferenţă de nivel consistentă.

/Predelus1/img_4784-j1.jpg

    Pentru început urcăm pe marginea din stânga a unei defrişări liniare, ce poate duce cu gândul la o viitoare pârtie de schi.

   Solul răvăşit de ravene e uscat, aşa că nu mai suntem nevoiţi să ferim noroaiele, ca la tura scurtă din aprilie, când am urcat până pe Vqrful Turcu.

 /Predelus1/img_4786-j1.jpg

    Ieşim la câteva poieni din golul subalpin al Plaiului Lacul Roşu, la altitudinea de peste 1600m.

   Vegetaţia a crescut în exces în acest an ferit de secete.

   Şi pentru că am neglijat să-mi mai pun jambierele peste bocanci, până sus mi s-au umplut şosetele de seminţe şi pâişuri, iar pe gambele şi pe ţurloaiele goale m-am procopsit cu zeci de pişcături de furnici roşii, urzicături şi pupături de spini.

   Ca-n junglă, bă frate!…

/Predelus1/img_4791-j1.jpg

    În a doua poiană găsim ascunsă sub brazii din dreapta construcţia veche şi şubrezită a unui observatoe de vânătoare.

   Urc în el cu grijă şi neavând răbdare să aştept până ce crăpioara iese de sub poala padurii cu botul ei umed… pun botul doar la o poză cu Vârful Neamţu, cel pe care sperăm să ajungem cât de curând.

/Predelus1/img_4794-j1.jpg

    Sub potecă, într-un ochi de pădure năpădit de ştevie, găsim clădirea tăcută şi aproape fantomatică a Refugiului Silvic Retevoiu.

   Cătălina e încântată de această imagine de ,,căsuţă din poveşti” şi dă o fugă să verifice dacă se mai poate cânta ,,…aveau casă trei pitici.”

/Predelus1/img_4802-j1.jpg

    La capătul de sus al Plaiului Lacul Roşu dăm şi de ochiul de apă cu acelaş nume.

   Se pare ca lacul s-a format prin retenţia apelor de ploaie într-un mic găvan adâncit în solul pădurii de greutatea zăpezilor, aşanumita tasare nivală.

   Drept pentru care lacul se mai numeşte Lacul Găvan.

   Indicatorul din colţul lacului (care de fapt e rotund) trimite traseul marcat cu triunghi roşu peste valea superioară a Azugii până în Muntele Clăbucet şi mai departe spre Cabana Militară Renţea.

/Predelus1/img_4807-j1.jpg

    Puţin mai sus de lac ieşim definitiv din pădure şi urmele de ATV ne fac loc prin marginea unei plantaţii. Jur-împrejur ierba e,, cât casa”.

/Predelus1/img_4811-j1.jpg

    Urcăm pieptiş printr-o plantaţie de larice împrejmuită cândva cu un gard.

   Mai sus ieşim pe o terasă orizontală şi ne oprim încântaţi de priveliştea ce ni se deschide pentru prima oară spre Clabucetele Predealului si Munţii Bucegi.

   După ce facem poze cu rucsacii in spate, ne hotărâm cu greu sa ,,dejugăm” pentru un popas mai consistent.

   În spate se vede Vârful Ţiglăilor 1700m alt.(ţiglăi, ţigăi-rasă de oi) de pe culmea Munţilor Neamţu.

/Predelus1/img_4820-j1.jpg

De la locul de popas plaiul nostru urcă mai domol şi după un parcurs în formă de S, pare să ne scoată în culmea principală.

/Predelus1/img_4821-j1.jpg

Puţin mai spre sud vedem alte plantaţii de zadă (larice) întinse pe Plaiul Piciorul Boului.

Se poate urca şi pe acest picior de munte, intrarea din Valea Azuga făcându-se (pe potecă nemarcată, dar clară) din zona fostelor case de vânatoare ale lui Ceauşescu.

/Predelus1/img_4825-j1.jpg

    Ieşim in creastă puţin mai la sud de izvorul Râului Azuga, loc de care suntem despărţiţi doar de o ,,sfoară” subţire de molizi cam ciufuliţi de vânturile iernii. /Predelus1/img_4831-j1.jpg

    Panta nu e tocmai îngăduitoare cu drumeţul nerăbdător să vada cum se deschid zările înspre est, dincolo de culme.

   Oare cum se vor vedea stâncăriile Ciucaşului şi culmile domoale ale Grohotişului?

   Cinci dintre coechipieri sunt pentru prima dată în Munţii Neamţu…

/Predelus1/img_4832-j1.jpg

    Ajunşi în culme băgăm de seamă că încă se mai vede urma fostei graniţe dintre România şi Imperiul Austro-Ungar.

   E un element geografic de care vom ţine cont în continuare, pentru ca el ne va fi de mare folos în orientarea în Munţii Grohotiş.

   Pe platoul din centrul imaginii, în dreapta graniţei, am pus cortul cu un an în urmă, împreună cu Adriana şi Costel Ceapchi. (Vezi Jurnalul ,,Creasta Munţilor Baiu de la nord la sud”.)

/Predelus1/img_4834-j1.jpg

    Spre nord-est vedem în primul plan Culmea Colac 1688m, cu două stâne, una de oi şi una de vaci, amănunte descoperite cu monoclul, luneta de aproape 2kg a lui Florin.

   În al treilea plan se distinge partea cea mai nordică a Munţilor Grohotiş, cu vârfurile Bătrâna 1252m şi Vaida 1528m.

   În dreapta, mai în fund, se zăresc cele douâ vârfuri cu căciuli din nordul Ciucaşului: Dungu 1502m şi Tesla 1613m.

/Predelus1/img_4835-j1.jpg

    După ce identificăm toate aceste vârfuri, mai face fiecare câte un tur de orizont, aşa… pe cont propriu.

   Se văd şi Ciucaşu si Zăganu, iar aici, mai aproape, Vârful Sloeru-Mărcuşanu 1592m pe care vom ajunge mâine, înainte de prânz.

/Predelus1/img_4837-j1.jpg

    Din locul în care am iesit în creastă şi am făcut o recunoaştere a plaiurilor pe unde vom ajunge mâine, ne indreptăm spre Vârful Turcu.

   Chiar dacă are 1834m altitudine, drumul pâna la el pare o plimbare plăcută… Daca mai ciugulim şi câte o afină…

/Predelus1/img_4839-j1.jpg

Privim în spate, la poteca ce mai şi coboară pe alocuri.

/Predelus2/img_4842-j1.jpg

    Din apropiere de Vârful Turcului ne apare spre sud-est cupola masivă a Muntelui Paltinu 1900m.

   În mare parte Munţii Neamţului sunt alcătuiţi din roci sedimentare, gresii, flişuri grezoase, care ,prin eroziune de nivelare conduc la astfel de forme greoaie ale reliefului, de cupole rotunjite, imense.

/Predelus2/img_4846-j1.jpg

    Soarele încă se mai ascunde după nori, razele sale luminând doar culmile Grohotişului, cu lumini mişcătoare, ca într-un spectacol de teatru.

 /Predelus2/img_4848-jjj1.jpg

Ajungem pe Vârful Turcu şi harta ne spune că aceasta e cota maximă la care ajungem în aceasta tură de doua zile: 1834m.

Drept pentru care, imediat sub vârf, mai la adăpost de vânt, întindem masa de prânz.

Adriana spune că o jenează ceva aici, în buzunarul de sus al rucsacului…

Erau nişte pliculeţe de ness, pe care le-a pus in cănile metalice, cu apă.

/Predelus2/img_4851-j1.jpg

    Legătura dintre munţii Tutcu şi Paltinu e făcută de o şa înaltă, de parcă ar fi supraînălţată ca un taluz realizat din materiale cărate cu o basculantă.

   În stânga se adânceste Valea Paltinu, iar în dreapta Valea Neamţu.

   Ce poate fi atât de complicat la geografia asta?!…

 /Predelus2/img_4857-j1.jpg

    Turma de oi din Valea Neamţului se aseamănă cu o invazie de păduchi de plante, afide din acelea transparente, cu care se hrănesc buburuzele. Denumirea în latină a buburuzelor e ,,septapunctata”, ele având, invariabil 7 puncte negre pe aripioarele roşii. Pe număratelea… /Predelus2/img_4859-j1.jpg

    Pe şaua dintre Turcu şi Paltinu.

/Predelus2/img_4861-j1.jpg

    Din şa nu urcăm la cei 1900m altitudine ai Muntelui Paltinu, ci urmăm poteca pe curbă de nivel, înfăşurând muntele pe faţa sa vestică.

   În potecă întâlnim un cioban ce-şi urmareşte turma de oi de aici, de la înălţime.

   Vorbim de una şi de alta, şi alunecăm uşor spre glume. Remarcăm vorba limpede a omului, bine articulată şi fără greşeli de exprimare cum adesea vedem la reportajele tv.

/Predelus2/img_4865-j1.jpg

   Hainele curate si pofta de vorbă îţi dădea senzaţia că ai în faţă un profesor aşa, mai ieşit din tipare, un profesor de arte plastice, să zicem, ori un ghid din acesta îmbrăcat în haine tradiţionale pentru a fi mai pe placul turiştilor occidentali todeauna încântaţi de ce văd şi naivi până la prostie…

/Predelus2/img_4866-j1.jpg

    Trecem pe lângă fântâniţa de sub Paltinu, cea care ne-a salvat de la o sete cumplită în tura de anul trecut, apoi ţinem mai departe poteca orizontala de pa coasta muntelui.

/Predelus2/img_4868-j1.jpg

Desene Nazca pe Valea Neamţului.

/Predelus2/img_4872-j1.jpg

Privim în urma la Vârful Turcului şi şaua dinspre Paltinu.

/Predelus2/img_4879-j1.jpg

    Ieşim în şaua largă dintre Muntele Paltinu (stânga) şi Muntele Neamţu (dreapta).

   În ultimul plan se vede Vârful Rusu 1908m de pe culmea principală a Munţilor Neamţului.

   Cătălin remarcă românismul neaos al acestor vârfuri: Rusu, Neamţu, Turcu… Ce-ar mai fi de adaugat?…

/Predelus2/img_4880-j1.jpg

    Ne oprim in şa pentru a privi salba de pâraie de pe clina estică a muntelui: Doftăniţa, Muşiţa, Pâraie, Rusu, Orjogoaia etc.

/Predelus2/img_4881-j1.jpg

    Din şa avem pentru prima dată imaginea Piciorului Predeluşului, plai de munte ce coboară din Vârful Paltinu până în Pasul Predeluş pe o diferenţă de nivel de peste 600m.

   Fără să ştim, de aici vedem numai o parte din această coborâre care ne aşteaptă.

/Predelus2/img_4884-j1.jpg

Muntele Rusu şi mai aproape o dâră de foc, un curcubeu ale cărui culor s-au mai ofiit în preajma toamnei…

/Predelus2/img_4887-j1.jpg

Pornim spre Piciorul Predeluşului pe cărarea ce abia se ghiceşte prin iarba deasă, semn că pe aici nu trec prea mulţi turişti.

/Predelus2/img_4893-j1.jpg

    În spate rămân cele două vârfuri ale Neamţului: în spate vârful principal, de 1923m, cel mai înalt din întregul lanţ al Munţilor Baiului, iar mai aproape un vârf secundar de doar 1871m.

   Se vede cum poteca de creastă urcă peste vârful secundar şi îl ocoleste pe cel mai înalt pe faţa estică.

/Predelus2/img_4895-j1.jpg

Ajungem pe plai si avem o frumoasă perspectivă spre Munţii Grohotiş.

/Predelus2/img_4900-j1.jpg

    De pe această muchie vedem că Piciorul Predeluşului continua să mai coboare mult spre stânga, până spre nivelul pădurii. Noi mai avem de tras pâna jos în pas.

/Predelus2/img_4906-j1.jpg

Mai jos Alois si Florin se îndreaptă spre un vârf ridicat chiar în potecă.

/Predelus2/img_4909-j1.jpg

    O poză care mie îmi place foarte mult. Dacă vârful ar fi fost acoperit cu zăpadă, am fi avut senzaţia că ne aflăm pe o creastă înaltă din Alpi.

   Lăsăm imaginaţia să ne zboare departe, iar noi să remarcăm geologia locului: gresii foarte subţiri, în straturi orizontale.

/Predelus3/img_4910-j1.jpg

    Privim în spate şi remarcăm dimensiunile si măreţia Muntelui Paltinu, cam greu de surprins cu aparatul foto…

   Lumina caldă a după-amiezei îmblânzeşte cumva imaginea şi dacă poza n-ar fi decât o fereastră, mi-ar plăcea să trec dincolo şi să mă plimb încă o dată pe culmea asta domoală.

/Predelus3/img_4913-j1.jpg

    Dincolo de ultimul vârf mai înalt al piciorului Predeluşului se deschide perspectiva asupra traseului ce-l mai avem de urmat până în vale.

   Soarele serii lungeşte umbrele, iar poteca uşoară ne dă răgazul unor discuţii, ca la o plibare prin Parcul Central…

/Predelus3/img_4918-j1.jpg

Un lucru deosebit de plăcut e că în turele noastre pe munte merg alături de noi si fetele.

Asta alungă senzaţia că noi, bărbaţii, am face ture aspre, adevărate expediţii (observaţi asta la turele făcute doar de băieţi!).

Cavalerii Cruciaţi greşeau când plecau de unii singuri spre ţărmurile pline de soare ale Mediteranei estice…

/Predelus3/img_4922-j1.jpg

    Înainte de a ajunge în Pasul Predeluş coborârea prin pădure e scurtă.

   Trecem pe sub o reţea de înaltă tensiune şi găsim în trecătoare un loc foarte bun pentru întins corturile. Altitudinea Pasului Predeluş: 1298m.

   Instalăm tabăra şi facem un pas înapoi să ne minunăm ce bine ne-am gospodărit la sfârşitul acestei prime zile, în care am mers pe munte cam 9 ore şi jumătate.

/Predelus3/img_4928-j1.jpg

    Repede apare şi problema lipsei apei în pas.

   Facem un tur de 360 de grade şi gândim că cel mai probabil e să gasim apa undeva pe drumul de pe Doftana Ardeleană, căci acesta trece, înainte de serpentine pe sub clina plină de ape a Paltinului.

   La mai puţin de 300m de mers pe drum spre nord găsim un pârâiaş cu apa rece ca gheaţa, ce ne abureşte pe loc bidoanele.

   Fiind atât de bine înfipţi în situaţie, ne permitem să ne scăpăm la o ţuică de Bacău (by Alois) şi o slănină afumată cu usturoi.

   Răsare şi luna plină, dar până să ajungă lumina la corturile noastre tragem ca fluturii la flăcările focului de tabără.

/Predelus3/img_4932-j1.jpg

    Am dormit bine sub lumina ca ziua a lunii pline. Nicio umbră lungă, de urs, nu s-a întins peste corturi.

   Dimineaţa roua groasă ne-a obligat să ne mai facem de lucru până se mai usucă foliile de pe corturi.

,,Din prea mult sau prea puţin

Aş mai bea un bot divin

Şi o ceaşcă di cafea

Când mai bună, când mai rea

Şi-apoi de-om pleca… vom mai vedea…”

/Predelus3/img_4935-j1.jpg

Ne pierdem răbdarea şi întindem supratendele pe drumul încălzit de soare.

Alois e nehotărât, între parapantă şi surf…

/Predelus3/img_4937-j1.jpg

    Stăm la masă, pregătim rucsacii, după care mai dăm o fugă la izvor. Încă de aseară Cătălin şi Alois îl amenajaseră să curgă cu ,,ţuţuroi” pe o frunză de brusture dulce.

/Predelus4/dsc01512-j1-jj1.jpg

    Plecăm din Pasul Predeluş şi urcăm tare pe drumul de TAF ce străbate pădurea şi ne scoate în jumătate de ceas la golul alpin de pe Muntele Prisciu 1556m.

   Ieşim la lumină chiar sub o turmă de oi, iar patru dintre câini înearcă să ne împresoare lăsându-se spre potecă, în spatele nostru.

/Predelus3/img_4940-jjj1.jpg

Încă de la început avem probleme de orientare.

   Muntele Prisciu, apoi şi Muntele Sloeru-Mărcuşanu, nu sunt decât largi unduiri de culmi secundare, pe care nu şti dacă e mai bine să le urci până în vârfurile incerte, sau să o ţii deacoasta, pe curba de nivel.

/Predelus3/img_4943-j1.jpg

Turma de oi pe sub care abia am trecut.

   Bineînţeles că nu ratăm o conversaţie cu ciobanul. Se arată îngrijorat pentru soarta noastră: ,,să nu vă rătăciţi prin munţii ăştia pustii!… De ce nu vă duceţi în Bucegi?!…”

/Predelus3/img_4946-jjj1.jpg

Cam aşa arată şaua dintre munţii Prisciu şi Sloeru-Mărcuşanu.

Noi vom urma cărarea cea mai din dreapta, care este, de fapt, urma fostei graniţe.

/Predelus3/img_4951-j1.jpg

În spate, dincolo de Pasul Predeluş, vedem Muntele Paltinu şi plaiul lung pe care aseară am coborât preţ de vreo două ceasuri.

/Predelus3/img_4954-j1.jpg

Muntele Prisciu împestriţat cu tufe de ienupăr.

Graniţa ţine strict coama muntelui, dar noi l-am ocolit pe faţa sa vestică.

/Predelus3/img_4957-j1.jpg

Muntele Sloeru-Marcuşanu e imens!… Îi ocolim vârful prin dreapta şi facem mai bine de jumătate de oră până gasim din nou semnul de vraniţă de pe culme.

/Predelus3/img_4959-j1.jpg

    Ajungem pe Vârful Sloeru-Mărcuşanu 1502m alt., cel mai înalt din jumătatea nordica a Munţilor Grohotiş.

   Acum-e-acum! Pe unde începem coborârea spre Muntele Urlăţelu?…

/Predelus3/img_4963-j1.jpg

    Spre est vedem tot mai clar stâncăriile Ciucaşului şi ale Culmii Bratocei.

   De aici se vede şi enigmatica Poiană Zănoaga, de sub Colţii Bratocei, cea în care n-am ajuns niciodată până acum.

/Predelus3/img_4964-j1.jpg

    Urmărim cu atenţie configuraţia terenului, încercând să ghicim în orice moment cumpăna de ape dintre bazinele hidrografice ale Tărlungului (stânga) şi Doftanei Prahovene (dreapta).

   Pe lângă urmele sporadice ale fostei graniţe, urmărirea cumpenei de ape a fost cel mai important mod de orientare în Munţii Grohotiş.

   În faţă avem platforma largă a Muntelui Urlăţelu 1423m, iar direcţia de coborâre de pe Sloeru-Mărcuşanu e cam sudsud-est.

/Predelus3/img_4967-j1.jpg

    Ne luptăm cu o pădure de ienuperi şi abia după ce o răzbatem ne dăm seama că înaintăm pe un interfluviu care se va termina brusc deasupra unei văi adânci.

/Predelus3/img_4973-j1.jpg

Trebuie să facem stănga, pe urma fostei graniţe.

/Predelus3/img_4976-j1.jpg

Fetele au rămas în urmă, pierdute în imensitatea muntelui.

Le-au trădat limbile albastre…

/Predelus3/img_4978-j1.jpg

    Trecem o şa împădurită şi ieşim din nou la lumină în culmea Muntelui Urlăţelu.

/Predelus4/img_4982-j1.jpg

    Pe Urlăţelu te pierzi în alte spaţii largi…

   Uşor de parcurs, ele cer, însă, răbdare până ajungi în partea cealaltă a platoului, curios să vezi cum se va continua traseul. Sau dacă se va mai continua…

/Predelus4/img_4989-j1.jpg

Nori cumulus se ridică peste spinarea mai înalta a Muntelui Bobu. /Predelus4/img_4995-j1.jpg

    Suntem în punctul cel mai înalt al Muntelui Urlăţelu 1452m.

   În dreapta se vede bazinetul Valea Neagră, unde sunt vilele şi pensiunile de pe Valea Doftanei.

/Predelus4/img_5007-j1.jpg

    O coborâre abruptă, o şa adâncă şi un urcuş dur ne scot pe Muntele Cioara 1412m.

   Aici un cuvând greu de spus îl are geologia…

   Întâlnim pe platou colţani de calcar sub formă de martori de eroziune, încrustaţi cu lapiezuri.

   Munţii Grohotiş sunt formaţi în totalitate din roci sedimentare. Reprezentativ este aşa-numitul ,,fliş de Bobu” o gresie cu intruziuni ca de conglomerat.

   O excepţie (după cum vom vedea) este Muntele Babeş, al cărui conglomerate şi forme ale stâncilor îl aseamănă mai mult cu vecinul Ciucaş.

   Deasemenea vom vedea pe platforma largă a munţilor Bobu Mare şi Bobu Mic un nivel de eroziune asemănător cu ,,platforma Borăscu” din Munţii Godeanu.

   Mai adăugăm că întreaga suprafaţă a Munţilor Grohotiş este acoperită cu ,,grohotişuri” de alterare a rocilor de bază, lucru ce a dat numele muntelui şi un aspect de culmi rotunjite.

/Predelus4/img_5011-j1.jpg

    În Muntele Cioara vechea graniţă e mai greu de urmat.

   Noi am văzut de sus o zonă mai mlăştinoasă ce putea indica existenţa unui izvor la marginea pădurii.

   Am coborât drept spre el, dar a fost nevoie să-l amenajăm puţin pentru a putea lua apă.

/Predelus4/img_5022-j1.jpg

    Între Muntele Cioara şi Muntele Zănoaga Moritului se adânceşte o şa şi mai mare.

   Stabilim destul de greu care ar fi cumpăna de ape pe care să o urmăm în continuare.

   Trebuie hotărât totul de sus, înainte de a intra în pădure.

   Semnele unui vechi marcaj bandă roşie realizat de pionieri în anul 1972 lipsesc şi în zona forestieră din şei.

   Poteca urmează prin pădure numeroasele urme de cerbi şi căprioare.

   Înaintăm cam nesiguri…

/Predelus4/dsc01559-j1-jj1.jpg

    Trecem şi de ultima şa adâncă şi împădurită. Ieşim la lumină şi pentru prima dată ne apare în faţă, cam departe, ce e drept, piciorul de munte al Bobului Mic, cel pe care vom urca până în culmea înaltă a Munţilor Grohotiş.

/Predelus4/img_5031-j1.jpg

Surpriza plăcută a fost că până la baza acelui munte nu mai avem de străbătut decât o potecă bună, întinsă pe o curbă de nivel largă, în semicerc.

/Predelus4/img_5035-j1.jpg

Ajungem în şaua de obârşie a Văii Negre (de Doftana), la altitudinea de 1424m.

Până la cei 1752m ai Bobului Mic avem de urcat o diferenţa de nivel de 330m.

Estimăm că până în vârf vom face cam o oră.

/Predelus4/img_5038-j1.jpg

    Avem noroc de o vreme excelentă.

   Ştim că mai avem foarte mult de mers până vom ajunge în Cheia, dar odată ce am ajuns până aici, chiar şi cu urcuşul ăsta ce-l mai avem în faţă, nu mai contează dacă întunericul ne va prinde pe munte.

   Deocamdata e soare şi senin.

/Predelus4/img_5042-j1.jpg

Facem pauze dese şi mai prindem şi jocul de culori al norilor.

/Predelus4/img_5057-j1.jpg

    Ajungem pe platoul somital al Munţilor Grohotiş, la peste 1700m altitudine.

   Aici se pune să adie vântul şi punem pe noi polarele.

   În spate se vede Vârful Grohotiş 1768m, dar în această tura nu vom ajunge pe el.

   (Imagini de pe Vârful Grohotiş se pot vedea în jurnalul meu mai vechi ,,De la Azuga la Cheia…)

   Toată lumea e curioasă dacă suntem pe Bobu Mic.

   Parcă mi-e teamă să le arăt baliza metalică de pe vârf, care abia se distinge spre nord…

/Predelus4/img_5061-j1.jpg

   Un lac de tasare nivală pe ,,câmpia”de sus a Bobului.

   În depărtare, dincolo de Valea Teleajenului, se disting Culmea mănăilei şi Vârful lui Crai din Munţii Tătaru. (Iată, Cătălin, un alt toponim românesc, Tătaru!)

/Predelus4/img_5062-j1.jpg

    Ocolim cupola largă a Muntelui Bobu Mic prin vest şi prin nord.

   În lumina înserării vedem poteca ce duce în Pasul Bratocea şi dincolo de această trecătoare a Carpaţilor De Curbură vedem înălţându-se Culmea bratocei şi Tigăile mari ale Ciucaşului.

/Predelus4/img_5070-j1.jpg

    Spre nord-est vedem faţa exterioară a ,,potcoavei” Muntelui Babeş.

   Dâra vechii graniţe urca drept spre vârful acestui munte, iar poteca noastră face dreapta, pe un parcurs care de aici se vde perfect orizontal.

/Predelus4/img_5072-j1.jpg

    Discutasem mai înainte, când încă mai orbecăiam prin munţi izolaţi şi şei adânci, că am putea pune corturile în această şa înirbată, numită Şaua La Lac.

   Dar iată că ultimile raze de soare ne sporesc încrederea că, măcar până la intrarea în pădure, vom merge pe lumină.

/Predelus4/img_5076-j1.jpg

Blocuri mari de conglomerat desprinse din pereţii Muntelui Babeşu.

În spate se vede Muntele Tesla, cel cu ,,cuşma” de brazi pe creştet.

/Predelus4/img_5081-j1.jpg

Înainte de a intra pe poteca de sub versantul sudic al Babeşului, mai facem un ultim popas lângă ,,Piramida” din Grohotiş.

/Predelus4/img_5083-j1.jpg

    Turnuri de conglomerat în coasta Babeşului.

   Imaginea poate duce cu gândul la Turnul Căprioarei de sub Tigăile Mici ale Ciucaşului.

/Predelus4/img_5086-j1.jpg

    Acest segment de poteca este o ,,autostradă” a culegătorilor de afine, lucru care explica adâncimea ei ca de tranşee.

/Predelus4/img_5089-j1.jpg

    Intrăm în pădure şi încet-înmcet ne obişnuim cu întunericul de aici.

   Grăbim pasul si numai din lene nu mai scoatem frontalele din rucsaci.

   Ajungem jos, la primele vile de pe Valea Neagră (de Cheia), la lăsarea definitivă a întunericului.

   Astăzi, din Pasul Predeluş şi pâna în cheia am făcut cam 10 ore şi jumătate.

   Căutăm cazare la două din pensiuni, dar cum e duminică seara şi mâine e zi liberă de Sfânta Marie, sunt şanse mici să mai găsim locuri libere in toată Cheia.

   Cu gândul şi la berile meritate, dar ratate, mergem pe şosea, la dreapta, vreo 300m.

   Şi în faţă ne apare spectacolul de lumini si fumuri de la peste 100 de corturi şi tot atâtea maşini.

   Cu ultimile puteri, la lumina lanternelor, montăm corturile pe o iarbă moale, necosită.

   Mâncăm obosiţi şi ne înnecăm cănd lăsăm capul pe spate să vedem jocul de artificii ca de Revelion.

   Petrecere mare, cu cornuri vânătoreşti, buciume şi vuvuzele!…

   Adormim…

    Dimineaţa ne trezesc razele soarelui şi căldura din cort. O fi târziu?

   Ieşim unul câte unu la lumină şi abia acum vedem zecile de steaguri tricolore şi ale NATO de pe malurile apei.   Parcă suntem în tabăra dinaintea unei bătălii. Sau după ,,batălie”…

/Predelus4/img_5095-j1.jpg

    Strângem tabăra şi ne îndreptăm spre centru staţiunii Cheia în speranţa că vom găsi o terasă cu bere pe post de ceai la micul dejun.

   Perspectiva de a reveni în Predeal printr-un ocol pe la Ploieşti nu e prea roză, dar avem noroc şi găsesc acasă pe Marian, colegul meu din şcoala generală.

   Ştim ca e ziua lui, dar cedează la rugăminţile noastre si promite să ne treacă muntele până la Săcele cu microbuzul lui.

   Maşina are doar o bancheta de 4 locuri, aşa că Alois şi Florin şed pe scăunele de lemn, de parcă au venit la Căminul Cultural cu ele de acasă, ca e omor mare la filmul ăla cu ,,Avaramu”…

/Predelus4/dsc01674-j1.jpg

    La Dârste constatăm ca nu ne ia nimeni până la predeal, aşa că urcăm într-o maşină doar şoferi şi aducem maşinile lăsate acasă.

    Dar acestea nu sunt decât amănunte…

   Partea frumoasă s-a sfâşit încă de aseară, când s-a lăsat întunericul.

    De data aceasta am avut in faţă muntele ca pe un labirint…

   Asemenea celui din poveste, când Dedal s-a străduit sa construiască unul pentru a ascunde în el Minotaurul.

   Bestia, jumătate om, jumătate taur, cerea tribut anual 7 tineri pe care să-i ucidă.

   Noi am fost tot 7.

   Legenda spune că Tezeu hotărăşte să intre în labirint şi să ucidă Minotaurul, iar iubita sa, Ariadna, îi dă un fir de mătase pe care acesta să-l urmarească la ieşirea din labirint.

    Se vede treaba că la întoarcere eroul nostru a cam strâns firul şi a luat ghemul cu el, lasându-ne pe noi să gasin singuri ieşirea din labirint.

    Muntele, ca labirint…

7 COMENTARII

  1. Foarte frumoasa descrierea turei!In concordanta cu frumusetea locurilor prin care s-a desfasurat.
    Ne-am dori si noi sa ajungem prin locurile descrise in vorbe si imagini.
    Cu bine,stoica

  2. Desi stiam jurnalul publicat acum ceva timp pe site-ul carpati.org, mi-a facut mare placere sa il recitesc! O tura cu adevarat de exsceptie!

    P.S. Cred ca in finalul textului, la partea cu legenda minotaurului s-a strecurat o mica greseala de redactare: numele corect al doamnei cu firul de matase este Adriana nu Ariadna 🙂

  3. O tura de cand eram mai mici…
    Asta parca ve-am mai spus-o, si daca nu ve-am spus-o ve-o repet: in vara asta as vrea sa parcurgem intreaga culme a muntilor Grohotis de la Sacele la Schiulesti (Man. Crasna) in 2-3 zile. Numai daca anul acesta va mai veni vara

  4. Felicitari MecanTurist!
    O tura cu adevarat remarcabila, intr-o zona practic lipsita de marcaje si cu destule probleme de orientare!!
    Multumim pentru jurnal …

Dă-i un răspuns lui Radu Puşcarciuc Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.