QR Code Business Card
Articol postat de

Delta Dunării – O nouă pledoarie pentru frumos

O nouă tură în deltă organizată de căpitanul George Isac. INMH-ul ne-a stresat cu prognoze nashpa joi seară.Comandamentul condus de Ponta,vineri dimineață, transmis live de televiziuni, ne pune capac.Sun să capăt certitudini în privința turei, nu de alta dar mie-mi place mult la muncă și nici nu  vreau ca Vero să servească 50-60 l/mp în mijlocul lacului Gorgova sau într-o noapte minunată la cort. Căpitanul mă liniștește: îmi spune că și Cristi Vidrașcu a întrebat dacă mai pornește spre Galați. Una peste alta la Mahmudia plouase deja relativ liniștit și familia Panski opina că nu vor fi fenomene meteo deosebite. Deci s-a hotărât plecare. Și bine am făcut…
Nici o tură nu seamănă cu alta. Acum mașina lui George n-a vrut să mai pornească din prima la plecarea din fața blocului unde sălășluiesc alde Ciocănel. Pe nemțeni i-a luat cu Golful în câteva secunde, noi mizăm pe Logan acum. Prindem  cursa de 15:30 cum ne-am propus, dar o prindem bine de tot: mașina se încăpățânează ca un catâr și nu mai vrea să pornească de când urcăm pe bac. Nici George Reut, care mergea cu soția la conacul de la Luncăvița, nu-i da de cap.Dar și după ce-a pornit, nu a mai avut căpitanul curaj să oprească motorul până la Mahmudia. Fiind deja în întârziere am vizitat doar Mănăstirea Saon plus o oprire în Isaccea la fotografiat de biciclete piese de muzeu. Aveți grijă cu băiatul asta, Robert Munteanu se numește, dak cumva cere pauză de bere sau ceva de genu să știți că-i vreo… bicla prin preajmă.
Destul de târziu am ajuns la Mahmudia. Aprovizionare. Trecut întâi bagajul peste brațul Sf Gheorghe, apoi o nouă trecere taman la fix pentru a admira primul apus al turei de pe fluviu. Drumeagul unde montaseră corturile tura trecută era în stăpânirea apei și nămolului, timp pentru mers cu barca după lemne nu mai era, dar toate s-au rezolvat. Chiar bine. Un vânt ușor a făcut ca voia bună și celelalte să dureze până dimineață devreme, când pe la 2-3 s-au retras și ultimii mohicani.(Fac o paranteză aici. Mai bine povestesc eu.Unii spun c-am adormit instantaneu când am intrat în cort dar, vai, cu frontala deschisă. Emilia îmi spune s-o închid. Mă conformez oarecum pentru liniștea familială din cort, dar adorm cu mâna pe frontala fără să termin operațiunea. Doamna vieții mele termină această complexă manevră. O simplă coincidență, sâmbătă seară una din frontale m-a  lăsat.)
A doua zi am pornit marșul pe Dunărea Veche, am intrat pe canalul Filat…George v-a expus în RT traseul, făcut exact în sens invers celui de luna trecută. Frumusețea deltei pe canale și lacuri este greu de descris în cuvinte.Fotografiile spun tot. ANPR-ul (Agenția Națională a Păsăretului din Românică) trebuia să lanseze atenţionare cod galben la păsări . Din păcate majoritatea grupului avea săpuniere în dotare. Speranțe ar fi la Cristi Vidrașcu, probabil la toamnă, să posteze ceva cu păsări, dar numai după ce trimit şi eu fotografiile din martie, din Călimani. Acum înţeleg de ce globe-trotterul grupului nostru, Stefa  Ștefan Bako, cade în visare când vine vorba de deltă.
Voi povesti câteva momente.
Pe canalul-magistrala Litcov Vasile Panski ne-a așteptat cu o captură frumoasă de știucă, somn, caraș, biban, lin. Împreună cu Cristi Panski,  căpitanul celeilalte ambarcațiuni şi Emilia au curăţat pestanul după care flotila s-a deplasat pe grindul unde s-au montat corturile și s-a dat drumul la ciorbă. De remarcat activitatea lui Alexandru Damoc,expert în materie de adunat și pregătit lemne pentru foc.Nu poate fi oprit, aduce, taie,stivuieste…Culmea este că bine a făcut. Pentru că seara de sâmbătă a fost un adevărat război cu ţânţarii de pe grind.Un imens foc de tabără nu era suficient pentru a-i opri.Dacă stăteai în imediata apropiere a flăcărilor veneau şi atacau la sacrificiu arzând în flăcări.Dar să revin la ciorbă. Excepţională !!!
Tot aici nu pot să omit că George ne-a atras atenţia asupra corturilor, a mâncării, să nu rămână pe afară, c-ar fi niște vaci, porci etc.Ce-a făcut Cristi Vidraşcu, spaima bibanilor din canalul Harasca, rivalul meu în ale zumzetului nocturn( tura asta m-a făcut knockout, am fost mic). Pe o suprafaţă relativ mare, la oarecare distanță de celelalte corturi și-a tras o împrejmuire de zile mari din crengi şi alte alea, care l-ar fi oprit eventual pe prinţul Charles să nu ajungă la cortul şi proviziile lui…
Lacul Potcoava a fost regalul turei.Cele mai multe, cele mai frumoase, cele mai tari.

..cele mai ţări.
Familia de corcodel mare. Prezenţi cei din barca lui George: Emi, Vero,Cristi V. şi subsemnatul. Un sau o corcodel mare adult nu se îndepărtează prea tare de barca noastră ce se îndreaptă spre nişte nuferi galbeni superbi. Nu înţelegem ce se întâmplă.O altă familie de corcodei de care încercasem să ne apropiem, a dispărut în mare viteză. Suntem lângă nuferi şi auzim şi vedem o mogâldeaţă vărgată în apă ce abia înoată şi disperată, dezorientată scânceşte cumva şi culmea se apropie de barcă.Corcodelul adult îşi înfoaie cele două ciufuri de pe cap scoate zgomote ciudate şi vine spre noi chemandu-şi puiul. Acesta-şi da seamă că nu noi suntem salvarea lui. Pleacă spre mamă, se băgă sub aripa ei protectoare şi se duc spre celălalt adult al cuplului, ce apăruse între timp.Corcodeii pleacă cu ciufurile dezinfoiate.Primejdia trecuse.Am amuţit toţi în barcă conştienţi c-am văzut ceva deosebit…
Între timp lupii tineri din cealaltă barcă au participat la Potcoava Grand Prix. Pe o saltea pneumatică aflată în spatele bărcii, perpendicular pe axul bărcii, cu piepturile pe saltea şi ţinându-se de o cataramă de 5 m, Ciprian, Robert şi Alexandru au lansat comanda start. Cristi Panski pilotul ambarcaţiunii a zis cu admiraţie c-aşa nebuni nu a mai văzut. La un moment dat au ajuns să se ţină unul de altul în spatele bărcii cursa terminandu-se când Alexandru a anunţat că rămâne fără nădragi…
A mai fost o partidă de pescuit biban pe canalul Harasca, unde lanseta lui George a fost foarte dorită,un apus minunat pe Harasca şi Potcoava. O cină cu peste prăjit şi saramură seara a fost cât pe ce să convingă pe Cristi Panski, George şi Emilia că nu se poate prepara suficient de repede şi de mult peste cât pot hali lupii tineri înfometaţi…
Duminică dimineaţă Ciprian şi Cristi Vidrascu singurii ce au plecat cu barca pentru a vedea răsăritul soarelui au întâlnit pe canalul Potcoava un cuplu de lebede cu puii. Baftă lor!
Ne-am retras pe calea apelor din mirifica deltă. Fiecare şi-a promis să revină cât de curând. Am urcat la releu în Mahmudia, pentru a vedea de sus pe unde am bântuit două zile şi nu numai.Am spus asta şi după tura din Bulgaria: A fost fain şi mai vrem!
Mulţumim George!

 

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

3 comentarii laDelta Dunării – O nouă pledoarie pentru frumos

  • Frumos Nelson!
    Mi-au plăcut şi pozele cât şi textul. O plimbare în deltă nu se poate lăsa decât cu multă aventură pescărească.

  • Ciocanel Nicusor

    Dragi prieteni (si tovarasi) eu am vrut sa cocot doua, trei cuvinte deasupra fotografiilor din delta si nu
    m-am putut opri. Dac-am reusit sa va descretesc fruntile vreme de un sfert de ceas (timpul si memoria mi-au fost potrivnice, mai era in tolba cate ceva) ma bucur nespus.
    Ma scuz aici in fata celor care doreau un RT adevarat, documentat. Eu nu am scris asa ceva…Eu am crosetat in jurul subiectului adevarat: Delta cu lacurile, baltile, canalele, pestanii, flora, fauna sa, pentru ca Delta trebuie s-o admirati si indragiti acolo, la ea acasa…Punct si ma opresc.Ba nu ma opresc.
    Alex! Lasa „textele”: trebuia sa fii acolo, cu noi, la greu… si frumos…
    O seara faina va doresc!

  • Felicitari, ma bucur de debutul literar pe site al amiralului Nelson, eram sigur ca o sa fie o poveste legata de ape! Ca sa parafrazez autorul: a fost fain si mai vrem!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*