QR Code Business Card
Articol postat de

Amintiri din Munţii Vrancei

Spre sfîrșitul verii, când școala se apropia cu pași repezi, iar anotimpul bucuriei și al veseliei era pe terminate am fost din nou plăcut surprins de un telefon din partea lui Mitel care ma anunța ca în perioada 29 august – 1 septembrie va avea loc o excursie cu destinația Munții Vrancei, avându-i ca organizatori pe  doamna Adriana Nascu și  domnul Dumitru Petrucă .

Poza1Adriana şi Maria Naşcu

Am fost tare entuziasmat la aflarea veştii și din acel moment m-a cuprins sentimentul de nerăbdare. A venit și ziua mult așteptată. Am făcut cunoștință cu Daniela cu care m-am împrietenit imediat, mi-am revăzut vechiul prieten, Gabriel, și am pornit împreună spre bac pentru a le lua pe Maria și pe mama ei apoi ne-am continuat drumul spre destinația stabilită, Lepşa.

Poza2

După ce am ajuns am căutat un loc de campare şi apoi am fost la păstrăvărie, dar din caza ploilor apa era foarte tulbure şi nu am putut să vedem peştii. Bucuria am găsit-o în schimb peste stradă unde bucatele tradiționale ne-au îmbiat să le gustăm, lăsându-ne gura apă. Spre seară au venit și vechii mei prieteni pe care îi cunoscusem în excursia din Munții Bucegi: David, Ingrid şi Victor și am avut ocazia să-mi fac noi prieteni: Alex, Arlo, Măriuca, Vlad, Saşa, Claudia şi Raul.

Mai târziu, după ce mantia neagră a nopții a învelit cerul cu grijă, toți copiii ne-am adunat la un foc de tabără, am cântat, am dansat și ne-am distrat. Înainte să mergem la somn am păstrat  un moment de liniște când toți ne-am uitat spre cerul plin de sclipiri  a mii de stele. Am urat în gând aștrilor  ”noapte bună” și ne-am retras  sub mângâierea lor.

Poza3

A doua zi ne-am trezit dis de dimineaţă, când soarele abia își arunca primele raze asupra pământului, când frunzele, florile și toată lumea se lasă dezmierdate de lumina prietenoasă a lui.

Poza4

Traseul din ziua respectivă cuprindea  splendida  Rezervație  Naturală Cheile Tişiţei, un loc minunat unde natura este în comuniune cu omul.

Poza5

Stâncile falnice din vârfurile munţilor stăteau mândre, urându-ne parcă “Bun venit”! Râurile  repezi, cu apă cristalină, ne susurau poveştile codrilor.

Poza6

Viorel, un alt membru al Asociației Mecanturist, avea rolul de a ne face sa nu simțim lungimea traseului și să mergem cât mai uniți, ascunzând mai multe obiecte, cu indicii despre ele, lucru care ne-a ajutat sa le găsim pe aproape toate. Veselia era la ea acasă, bucurându-ne foarte mult  când găseam acele surprize frumoase.

Poza7

De o parte și de alta a potecii, pe măsură ce înaintam, întâlneam pancarte  oferindu-ne informații despre anumite animale care populau zona (ursul, lupul și râsul). Am întâlnit chiar şi  un bârlog de urs, creat de mana omului, dar care părea a fi natural.

Urmând poteca ajungem într-un loc numit La Pândar, o încăpere cu mai multe paturi, o sobă și o masă. În concluzie, lucrurile esențiale erau prezente și cu siguranță dacă ar fi fost necesar ne-am fi putut adăposti acolo.

Poza8La Pândar

După cele două arcade din rezervaţie,

Poza9Poză de grup la prima arcadă

Poza91A doua arcadă

ajungem şi la un tunel mare unde frontalele au fost necesare.

Poza92_resizePrin Tunelul Mare

După pauza de masă, am mers mai departe spre localitatea Greşu. Trunchiurile copacilor erau căzute la pământ și parcă aveau intenţia să nu ne lase sa pătrundem în inima pădurii, dar muşchiul care se găsea pe fiecare copac era de altă părere și ne îmbia sa descoperim tainele pădurii.

Poza992

A urmat un urcuș abrupt la care am fost avertizați sa fim atenți la pietrele care prin desprindere ar putea lovi pe cei din urma noastră. Abătându-ne de la poteca corectă, a trebuit sa ne întoarcem. Am utilizat cordelina la coborâre, ajungând din nou în Rezervație.

Poza93

Încet, încet, s-a înserat. Deodată îmi trece prin faţă  o pisică uriașă care era de fapt un râs. M-am speriat,  dar domnul Viorel, încercând să-mi alunge teama, mi-a spus ca de fapt era un șoricel și nu un râs.

Dimineața următoare s-a arătat din nou însorită, binecuvântându-ne cu mângâierile soarelui, lucru ce ne făcea să regretăm că excursia era pe terminate. Am desfășurat mai multe activități distractive: concursul de sărituri cu sacul,

Poza94

sau mâncatul strugurilor și prăjiturilor fără ajutorul mâinilor.

 Poza95

Poza96

Prima probă a fost câștigată de Maria,  a doua de David iar a treia de Victor. Distracţia și amuzamentul au fost la ele acasă.   Mai târziu am învățat să coborâm în rapel şi cum se utilizează echipamentul de alpinism și escaladă. După ce l-am încercat pe pielea noastră, coborând de la înălţimea unei crengi situate destul de sus, am rămas plăcut impresionaţi , iar unii dintre noi chiar am mai încercat încă o dată.

Poza97

Toţi participanţii au fost răsplătiți cu dulciuri și au primit diplome de participare la aceste activităţi.

 Poza98

Am vizitat şi minunata mânăstire Lepşa, unde liniștea pacea și buna armonie domneau în aer, unde insulițe mici de flori ne întâmpinau la fiecare pas, unde turlele falnicei construcții ne amețeau şi unde chiar și păsărelele își înălțau trilurile maiestoase de bucurie și veselie.

Poza99

In concluzie excursia a fost minunată,  plecând de acolo cu amintiri de neuitat și dorința de a revedea cat mai curând acele locuri.

Poza991

Mulțumesc Mecanturist pentru tot ce mi-ați oferit în aceasta vacanţă, vă transmit gândurile mele cele mai bune însoțite de impresiile frumoase lăsate de aceste excursii!

A fost frumos, a fost un vis ce mi-aş dori să mai fie…!!!

George Panait

Clasa a 6-a B

 

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

6 comentarii laAmintiri din Munţii Vrancei

  • Adriana N

    Bravo, George! Jurnalul tau dovedeste ca tura noastra si-a atins scopul si ca am reusit sa va oferim, mai ales voua copiilor, cateva momente de neuitat.Vom incerca si sper ca vom si reusi sa va mai oferim momente la fel de frumoase ca in Vrancea!!! Succes la scoala!!! Primul 10 este asigurat :))

  • george

    Felicitări George pentru jurnalul postat.Simt satisfacţia pe care a-ţi avut-o petrecînd clipe ,,de poveste” în mijlocul naturii.Încearcă şi transmite dragostea de călătorie în natură celorlaţi colegi de clasă şi şcolă.Baftă la şcoală

  • Vreau sa felicit:
    – in primul rand pe George pentru efortul depus de a impartasi si cu noi o parte din trairile si amintirile sale;
    – pe copii pentru ca au stiut sa se bucure de munte, cu toate ca tura a fost una dificila, in special drumul prin padure catre Gresu;
    – pe Viorel Totolici pentru ca a stiut sa fie pentru doua zile copil;
    – pe organizatori pentru efortul depus, cu rugamintea ca data viitoare va rog sa alegeti un traseu mai scurt si mai umblat;
    – pe toti ceilalti participanti pentru voiosie si buna dispozitie, sper ca si eu sa pot participa impreuna cu voi la o astfel de tura viitoare.

  • Smaranda

    Ti-am citit cu mult nesat ambele jurnale. Chiar daca nu am fost cu voi in niciuna dintre cele doua ture, am inteles exact pe unde ati fost din descrierile tale. Si ma bucur astfel de ceea ce ati reusit sa realizati.
    PS. Am sa pun o vorba buna la profesoara de romana sa-ti dea o nota de 10. Eventual doi de 10, cate unul pentru fiecare jurnal!

  • Mitel

    Ma bucur ca am reusit inca o data sa sustin astfel de excursii pentru copii. Ma bucur ca prin implicarea tuturor, copiii au amintiri de neuitat, iar comportamentul lor ne obliga sa organizam ture mai frumoase, poate chiar o tabara de vara. Fiecare copil are farmecul lui, ma simt minunat in preajma lor, iar noua, celorlalti, ne ingaduie sa fim mai buni, sa daruim, sa multumim vietii pentru ceea ce avem…
    Faptul ca am fost peste 30 persoane frumos ar fi sa mai apara cateva jurnale, iar pe viitor sper sa se implice si alte persoane din MecanTurist la astfel de actiuni.
    Copii, la cat mai multe reusite la scoala !
    George ai dreptate – A fost frumos, a fost un vis ce mi-aş dori să mai fie…!!!

  • Ciocanel Nicusor

    Bravo George!
    Iti doresc vise frumoase si impliniri pe masura!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*