QR Code Business Card
Articol postat de

Povestiri la gura sobei (Ba, mergem? Ntz… mai stam!) – 1 Mai prin Mehedinti

No, că tot e iarnă, că e o vreme… (soare, senin, cald și fără zăpadă) mă păli și pe mine sa mai scriu ceva aici, în special amintiri de acum 2 ani (în fine, nu-s ei chiar 2 ani trecuți dar pe aproape sa fie) și am zis ca e păcat sa se piardă amintiri încă proaspete 🙂

Deci, care este… se face ca ne adunăm ceva lume dornica de mișcare tocmai la capătul pământului … în munții Mehedinți (fix în diagonala față de Iași). Tura e propusa de băieții din Galați pe grupul lor de discuții și are ca obiect de activitate „călărirea munților Mehedinți și ce-o mai fi pe acolo”. Ne adunăm destul de mulți din diferite colțuri ale tarii: je se mișcă tocmai din Iași, din Piatra Neamț iau cu mine familia Stoica. De prin Cluj/Brașov (ca nici eu nu mai știu exact) vine la locul de întâlnire… Merfi (ba, sper ca nu greșesc, porc nu am… si pana la miel mai este). De la capitală își anunță prezența Ștefan. Din orașul de la cotu’ Dunării vine grosu frate… zici ca a luat-o Dunarea in sens invers, vin ei mai greu asa ca barcile in contracurent dar in final ajung (in doua reprize, destul de tarziu in noapte): Edi, Dan si Doina, Lucian si Ana Maria, Elena si Cristi, George, Ștefan Bako și Alex (asta făcea figuri ca vine sau nu vine, pana la urma a venit si ei); din Târgoviște, Edi o culege si pe Hana. Ce v-am spus… trupă mare!

Nu mai știu pe la ce ora am plecat din Iași (de parca ar conta) dar știu ca am ajuns pe întuneric in Herculane. Pe acolo mai călcasem o singura data (tot pe 4 roti) și cum nu știam bine jmecheria, ma nimerii prin mijlocul orașului, ieșind pe o strada cu sens unic unde am avut plăcerea de a gasi un doberman ce venea spre mine. Moment de deruta (eu mergeam bine, eram treaz), ceva înjurături, claxoane, flash-uri și în final ne-am ocolit noi cumva, dar dobitocul spre final a ieșit cam în trombă și ne-am șters la buci unu pe altul: eu m-am ales cu ceva zgârieturi si blocul de lumini stânga puțin crăpat. In final ajungem si la locul de campare lângă Pensiunea Dumbrava. Surprinzător pentru mine, aci erau o mulțime de corturi. Trag și eu pe unde pot și începem să umblăm ca curcile chioare prin zonă, poate dau de cineva cunoscut. Știam că Ștefan (Tesla) e deja ajuns, și cum mă învârteam pe acolo într-un final ne-am găsit.

Fiind devreme (cred ca era în jur de 23?) ne punem la socializare si cu cine mai era pe acolo. Pe „lumina” ma pun sa-mi montez cortul, când arcuind ceva mai tare betele…. a plesnit un segment. Moment nasol, mi se făceau deja invitații de dormit pe la străini, eu aveam ca plan de rezerva în caz de ploaie, dormitul în mașină, deși eram tot mai setat la un somn in natura, fara cort, numai pe izopren si in sacul de dormit. Treaba cu dormitul fiind aranjata, si pana sa vina si restul trupei, ne-am apucat de citit. Intai… timid, citeam cate o fraza amarata dintr-un volum uzual dintr-o biblioteca de cartier, pana cand nuj de unde Merfi scoate o ditamai cartulie groasa (de 2,5) de la Zalau. Incet, incet, mai cu Zalaul, sau cu ceva volume cu coperti rosii din zona deluroasa de Cotnari, apare si prima masina din Galati. Prilej de bucurie, incepem sa citim cu spor. In final apare si ultma masina, cea a lui Edi. Aci daca nu ma insel erau „parcati” pe langa sofer, Sefan Bako, Alex si Hana. Nuj ce au avut astia de vrajit pe drum, dar individul asta bucuros ca a ajuns la destinatie, i-a scapat din vedere ditamai malul de pamant de vre-un metru juma si se izbeste cu mandrie in el, ba mai face si o declaratie de iubire si cade in genunchi (nuj pentru cine) si isi rupe si pantalonii si un strat de sorici. In final, vine langa noi, spunem noroc… pana pe la 4 dimineata,

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

când mai rămăsese ceva urme pe fundul volumului de Zalău. Mai departe nu știu ce s-a mai întâmplat, m-am trezit… „Dim-neta capu-i greu / Dar eu mai vreu sa beu / Dau cu mana pe sub perna / Oare unde-i capul meu?”

Prima zi „pe munte” (28 aprilie 2012). Traseul in aceasta zi era pe la Foeroaga Tâmnei (marcaj CR) pana in Crovul Mare. De aici prin Poienile Porcului, pana in Crovul Medved. Cu greu am urnit mașina pana la intrarea in traseu, dar mai greu am mers pe traseu. Erau unii ce parca zburau (cred ca nu citiseră suficient de mult, sau răsfoiseră o carte cu pagini albe) ca ne-am întins pe traseu mai ceva ca oile. Oile negre și rele au rămas la urma: Alex și je. Când se făcea cate o pauza (oficiala), era bucurie mare; tristețea venea instant când se dădea semnalul de plecare.

mehedinti 29.04-1.05.2012 014 Senty primul popas

Când se punea unul din noi in pozitie bipeda, spunea: „Ba, mergem?” imediat venea raspunsul: „Ntz… mai stam putin!” No, acum nu era sa stau in picioare ca prostul asteptand-ul pe celalalt sa se urneasca, asa ca decretam din nou pauza. Cand celalat facea efortul de a se ridica…. povestea se repeta. Dupa lupte seculare (care intre noi fie, au durat ceva ore bune) am ajuns in Crovul Mare, dupa ce in prealabil am trecut prin Poiana lui Benoc (probabil asa-l chema pe cel ce locuia acolo), si prin prin Foieroaga Tamnei. Traseul e frumos, mi-a placut. In prima parte se urca pe vale, se întâlnesc 2 izvoare amenajate, și în final se iese după 3 serpentine scurte in poiana. Priveliștea e la mama ei acasă, ramai cu respirația tăiată (noi o aveam tăiată de cu seara trecuta). Mai departe traseul merge spre chei,

mehedinti 29.04-1.05.2012 043

după chei ramai mut când pășești în primul crov: Crovul Mare. Impresia e ca parca ești într-o cetate, înconjurat din toate părțile de munți înalți.

Mehedinti 050

Aici am făcut prima pauza mai lunga. Evident oile negre au ajuns ultimele, și tot ultimii am plecat. Ne-ar fi placut sa ramanem aici peste noapte, dar se vede ca nu ne-am facut temele acasa si liderul stia ca unde vom innopta va fi si mai fain. Mai departe ne-am miscat (de data asta) mai cu „talent” (licoarea magica de Zalau si cam pierdea efectul) pana in saua ce desparte Crovul Mare de Poienile Porcului.

Mehedinti 059

Cum tot era suficient timp, vremea superba… am avut timp sa facem și o mica escapada pe versantul din partea dreapta, aici am stat mult timp si am admirat toată valea Cernei, munții Cernei… o splendoare de zona!

Mehedinti 062

Mehedinti 070

Mehedinti 071

Mehedinti 072

Mehedinti 084

Mehedinti 073

Cum „calatorului” ii este destinat sa mearga, am luat cu asalt si ultima sa ce desparte Poienile Porcului de Crovul Medved. De sus ochisem o fantana langa o stana parasita.

Mehedinti 088

Deja eram dezhidratati. Crovul este impresionat de mare, dar si foarte frumos.

Mehedinti 094

Ne-am ales loc de cort drept ca în palma, bine… in special cei cu cort. Eu am ales încă odată sa dorm sub cerul liber. Facem un mic foculeț, George scoate un volum rosu. Ștergem praful și de pe cartea magica de Zalău, dar de data asta nu mai întindem coarda, suntem băieți cuminți, mâine avem trasee de făcut. Când se stinsese și ultimul licăr de lumina al focului, am parcat și noi la somn. Eu mi-am ales loc de somn intre doi „dușmani”, cică sa-i sforăi la noapte :). Ca și noaptea precedentă (după spusele unora), și noaptea asta fu demențială. Liniște, fără vânt, cald, senin și o puzderie de stele.

Ziua 2 de umblătură (29 aprilie 2012). După o noapte perfectă, ne trezim fără probleme. Puțin aproape de noi, pe lângă niște copaci, erau niște cai liberi. Bravo lor. Ne facem bagajele și plecăm. Traseul de azi într-un fel e în sens invers, dar pe deasupra crovurilor. Nu ma întrebați de marcaj, nu mai știu sigur care e, cred ca BR. După ce ieșim din crov, aproape toți se duc pe nuj ce vârf din apropiere (Pietrele Albe). Cum vârful ăla e în sens opus, nu prea am chef de așa ceva, și „ma sacrific” sa rămân cu rucsacii (cică). In realitate nu trecea nici dracu pe acolo. Si mai real e ca m-am băgat într-o gaură și am început sa toc mărunt bateria de la stația radio și să fac ceva gargara vocala cu diferiți radioamatori din zona. Când m-am plictisit, m-am întins ca o șopârlă pe o stâncă pana au venit cuceritorii.

Mai departe mergem împrăștiați ca oile pe traseul ce ne-a scos pe creasta de deasupra crovurilor și am tot urmat poteca și marcajul pana am reîntâlnit traseul cu CR ce venea din Crovul Mare și mergea spre Isverna.

Mehedinti 138

Mehedinti 143

Mehedinti 153

Mehedinti 135

Mehedinti 137 Ma, locurile sunt de o frumusete aparte… mi-au placut, chiar daca nu prea e apa. Avem noroc ca in ultimul asalt pana in Poiana Beletina unde aveam sa innoptam, dam de un izvor cu debit si apa la discretie. Mehedinti 158

Mehedinti 161

Ne facem stocul cu apă de parca nu mai băusem de 2 săptămâni și ne continuăm traseul. Urcuș scurt și o dăm pe loc drept o perioada scurtă, apoi în coborâre până în poiană. Aici poiana e imensă, dar ne facem de lucru cu locul unde sa punem corturile. In definitiv alegem locul potrivit, se montează casele și o parte (adică marea majoritate) se duc către vârful lui Stan.

Mehedinti 197

Rămân „de pază” și îi urmăresc cu privirea prin lentile. Ma mai uit și în alte direcții, mai era ceva interesant de văzut pe acolo :). Și locul asta mi-a plăcut. Zona fiind carstica, are specificul ei aici, de ex. apa poate dispărea subit prin sifoane.

Mehedinti 209

E clar ca după tura asta în zonă, m-am îndrăgostit de locuri și de liniștea lor.

După ce vin exploratorii (că le-a luat ceva timp sa caute o rută optimă) ne punem la o masa rotunda și la citit ultimul volum din cărțile lui George. Dom’le, bun bun de tot. Evident asta lângă un foc plăcut unde se lasă cu multe activități. Unii s-au apucat de făcut fotografii artistice,

DSC_6554

altul pescuia în noapte (stătea cu cârnatul înfipt într-un bat, deasupra jarului),

mehedinti 29.04-1.05.2012 250 pescar de noapte

altcineva era doctor de ocazie pentru rănitul Alex (se încerca lipirea șoriciului din dreptul genunchiului, adică tot un fel de cizmarie),

mehedinti 29.04-1.05.2012 244tratarea unui ranit

multe povesti… pana ne-am trezit ca ia foc și copacul urcat la rădăcina căruia făcusem focul :). Nu vă alarmați, l-am stins la timp sa rămână și pentru alții paravan și totodată combustibil.

mehedinti 29.04-1.05.2012 247

Noaptea fu la fel de liniștită pentru mine, nu și pentru unii care au fost treziți de o vulpe. Probabil a vrut sa se dea la mine, dar a fugit repede când m-am întors pe partea cealaltă :).

Ultima zi din luna (30 aprilie 2012). Nu, nu e ultima zi din tura. Dimineața făceam planuri despre ce traseu sa alegem la coborâre. Pana la urma ne-am pus în mișcare prin Poiana Beletina către (…. ca eu nu mai știu), urmând marcajul TA.

Mehedinti 215

După ieșirea din poiană, urmează o coborâre mai accentuată pe un vâlcel, într-un punct traseul face stânga. Cum eram în față, am văzut bifurcația și cei ce erau cu ochii pe mine (mai ceva ca pe butelie) au schimbat macazul la timp.

Mehedinti 233

Leneșii, normal ca au ratat ruta corecta și tot s-au dus pe vale/potecuță mult in jos. Traseul nostru acum mergea pe o curba de nivel și la un popas mai prelungit, sa-i așteptăm și pe ceilalți, ne-am urcat pe un colt de stâncă. Fotografii, căscat gura pana hăt în Herculane,

Mehedinti 236

privit în spate și văzut colegi de tura.

Mehedinti 238

După ce aflăm misterul întârzierii lor, ne continuăm traseul, bănuind ca ei vor coborî la șosea pe firul văii. Traseul trece printr-o mica poieniță unde e și o locuință de vara (de fapt, pe aici sunt multe locuințe de vară sau locuințe părăsite), mai departe se continua pe curba de nivel pana în Poiana lui Benoc și de aici pe se merge pe traseul comun CR + TA. Noi am prins o poteca a locuitorilor ce ne-a scos direct la primul izvor. Mai departe, ca tacâmul sa fie complet, am zis ca ar fi bine sa facem o vizita și locuitorilor din acea zona. Nu ne depărtasem mult de izvorul amenajat că prinsei o poteca frumoasa, ușoară, pe curbă de nivel și deodată apare în fața noastră o casa! Ciudat era faptul ca nu ne aminteam sa fi întâlnit o gospodărie în treacătul nostru pe acolo. Cum stăteam noi și ne minunam „la poarta noua” apare și stăpâna locului iar după scurte discuții apucăm direcția cea buna (de data asta trecând prin curtea oamenilor) și ne-a scos la al doilea izvor. No, o mica bucla.

Mai departe nu am mai greșit traseul dar era sa murim de plictiseala la sosea pana sa-i așteptăm pe ceilalți rătăciți. Faza nostimă, credeam ca noi vom ajunge ultimii, dar…. ne-au crescut mustețile așteptând. Am avut timp sa facem cunoștință cu o vipera cu corn.

P1060903

George chiar s-a luat la glume și o trăgea de coadă, poze cu maimuța (vipera) pana ne-am plictisit, ba m-am mai întâlnit si cu un amic din Cluj ce ne-am nimerit întâmplător prin Retezat cu ceva ani în urmă. Cum timpul trece, ne-am dus pe sosea în întâmpinarea celorlalți, dar… fără rezultat. Într-un târziu pe același traseu pe unde am venit si noi au ajuns și ceilalți. Inițial au ținut potecuța pe care coborâseră, au ajuns într-o poiană cu ceva locuințe părăsite, și au tot mers… dar nu mai coborau spre sosea. Probabil ca poteca aia dădea ea în sosea cândva și undeva, dar nu era timp de explorat acum. Oamenii s-au întors și au încercat sa coboare pe firul văii, dar zona e înșelătoare, te poți trezi instant deasupra unor săritori mari. In final s-au întors până în punctul unde au greșit traseul marcat și au venit după noi.

Planul pentru azi era altul, dar cu întârzierea asta…. s-a decis sa mergem în Cerna Sat la Cheile Corcoaiei. Prin urmare, ne îmbarcăm în mașini și luam direcția către Cerna Sat. Drumul e foarte prost, sunt vre-o 20km pe care i-am făcut într-o oră – în mare parte s-a mers cu 20km/h maximum. Trecând peste acest aspect negativ, cheile sunt faine, se merita pe deplin sa le vizitezi măcar o singura data în viață. Cum s-au format… vezi cu ajutorul lui Gogule.

Mehedinti 330

Mehedinti 333

Mehedinti 341

Mehedinti 345

Mehedinti 349

Aici am luat la pas partea amenajata, și o parte din noi cu mâncărimi am mai trecut și peste, atât cat s-a putut.

Mehedinti 380

După vizita oficiala, nu a mai urmat partea neoficiala asa ca ne-am pus bucile în mașini si cu viteza melcului tubat ne-am dus în campingul de la Dumbrava. Cum zilele astea fu si ceva concurs de cățărare, acum luni se cam sparsese gașca și aproape toți au plecat. Asta e, avem locuri pe alese, deși eu tot afara am dormit.

Ultima zi din tura (1 mai 2012). Ma trezesc binedispus. Credeam ca băgăm ceva la întuneric, ne strângem bagajele și plecăm. As, da de unde… Edi ne mai pregătise o surpriza: Cheile Țăsnei. Cum traseul pleacă chiar de lângă cort, e perfect. Prima parte din urcuș e mai solicitantă,

DSC_6755

apoi odată ajuns lângă perete, totul se schimba. Si acest traseu e spectaculos, mai ales porțiunea aeriana de la ieșirea din pădure și până se intra din nou pe firul apei.

DSC_6761

DSC_6775

DSC_6787Mai departe se merge pe langa cursul de apa pana la Moara Dracilor.DSC_6833

Moara e funcțională, se face faina de porumb.

DSC_6846

DSC_6838

Ceva mai sus de moară se afla o stână (noi nu am mai mers pana acolo deși acum îmi pare rău).

DSC_6854

Pe la amiaza eram deja la mașini pregatiti de întoarcere. Grupul majoritar au ales sa plece spre Târgu. Jiu; cum știam ca drumul pana la Baia de Arama și mai departe, nu e prea grozav, am renunțat si am ales aceeași ruta pe unde venisem – prin Caransebeș. L-am lăsat pe Ștefan (tesla) la gara, am alimentat și nu m-am mai oprit decât la Bicaz (deși le-am zis pasagerilor ca dacă vor sa facem pauza pe drum, sa-mi zică). După 9 ore de mers eram în Piatra Neamt unde Lucia si Doru Stoica au ajuns la destinație; după alte 2 ore juma am ajuns și eu la Iasi.

PS: inițial ma gândisem sa las acest jurnal fara poze, dar acum m-am răzgândit.

PSS: jurnalul contine un amalgam de regionalisme din aproape toate zonele tarii, asa ca unele cuvinte pot fi mai greu intelese, chiar daca sunt moldovean :)).

PSSS: zic unii pozari ca pozele lor sunt protejate, totusi eu nu am avut nici o restrictie nimic; altii mai zmeii s-au semnat pe ele; sa le fie de bine :)) !

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

5 comentarii laPovestiri la gura sobei (Ba, mergem? Ntz… mai stam!) – 1 Mai prin Mehedinti

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*