QR Code Business Card

Muntii Pirin(2): Varful Vihren

Un alpinist a fost întrebat, odată, de ce urcă muntele. Iar el a răspuns sec: pentru că există. Adică, el, muntele.

Dacă unii au căzut pe spate în faţa unei asemenea evidenţe, eu spun că e doar răspunsul dat de un sportiv. Şi doar atât.

De multe ori vedem la televizor cât de ridicolă e insistenţa cu care unii reporteri încearcă să scoată o zicere inteligibilă din gura unui sportiv chemat la interviu. Şi sportivul nu e de vină cu nimic. El şi-ar putea face datoria de intervievat în faţa camerei, şi …citește în continuare…

Muntii Pirin(1): Creasta Koncheto

Timpului în care trăim ar trebui să-i reproşăm că ne împiedică, clipă de clipă, să ne bucurăm de frumuseţea vieţii, şi uneori chiar să uităm că ea mai există.

Rar, foarte rar, un apus însângerat ne mai aminteşte că trăim peste zi într-o lume fără cer.

Târziu, după ce stingem televizorul, ori închidem calculatorul, şi vrem să tragem o gură de aer curat în faţa ferestrei deschise, ne fulgeră gândul că am uitat definitiv misterul adânc al unei nopţi înstelate, ori şocul nelumesc al unei iubiri de mult apuse…

Şi astfel faptul …citește în continuare…

De Rusalii, aventura continuă pe Cheile Nerei

Andrenalina creează dependenţă?

Nu ştiu, încă nu am găsit răspunsul, poate-l gasiţi voi, dragi cititori, să-mi răspundeți şi mie apoi. Eu cred că-ți scoate mintea din funcțiune pentru câteva momente. Nu e un comportament deviant, e doar tratament. Te stabilizează şi te scapă de angoase. Înainte de a-ţi da drumul la provocare nu te găndeşti decât la moarte. Nu la mama, nu la copil, nu la frați şi la surori, ci la moarte. Crește adrenalina la maximum, atunci îţi dai seama care-ţi sunt limitele. Te rupi de rutină, de normalitate şi simţi că este …citește în continuare…

Munții Ciucaș: Muntele Revolver (The Gun)

Nu am postat nimic pană astăzi despre tura pe care am facut-o împreună cu prietenii de la Mecanturist în Zăganu şi Ciucaş pentru că de fiecare dată când îmi aminteam de ea mă luau şi durerile de şale şi febra de la picioare şi ceafa arsă de soare.

Totuşi mi-a plăcut.

Mi-a plăcut că odată sosiţi în Cheia, la intrarea pe aleea dintre vile, le-am picat căţeilor ca 12 prăjituri mult aşteptate.

Nu mi-a plăcut vremea, care n-a fost fair-play. Dacă ştiam că o să plouă la amiază, de ce ne-a mai …citește în continuare…

O noapte in Muntii Vrancei

„Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Şi când se întoarce, miroase a alb şi a stele…”Tudor Arghezi

M-a intrebat multa lume de ce Lepsa, de ce Vrancea…..exista locuri mult mai frumoase , de ce l-am ales tocmai pe acesta???

Ca sa intelegeti acest lucru, ar trebui sa cititi randurile de mai jos, asa veti cunoaste un moment din viata mea si a fetelor mele, dar mai ales a Mariei, care pot spune ca ne-a marcat(in sensul bun:)) si ne-a facut sa indragim acest loc.

 

Totul a inceput cu un concurs la …citește în continuare…

Aventura in zapada…de Florii

Va mai amintiti dragilor, acest frumos refren ce parca a completat la final tura noastra in Ceahlau??? Cred ca acum, la 30 grade…30 grade, o mica zapada n-ar strica, nu?

 

Anuntata intr-o zi de februarie… si pornita intr-o zi de aprilie 11, pe o vreme ce doar noi o puteam avea, ca doar la turele noastre se rascolesc toate codurile si culorile curcubeului…

Aventura in Ceahlau a pornit dis de dimineata cu vreo 6 masini, 12 copii si 18 adulti (galateni, braileni, tulceni si nemteni),

urmand ca mai pe dupa amiaza sa mai porneasca un alt …citește în continuare…

Camino de Santiago: Zilele 31-32-33-34-35

Zilele 31-32: Santiago În cele două zile de după drum, m-am plimbat prin oraș , am găsit câteva geocache-uri și m-am odihnit, dar în cele din urmă m-am plictisit (vremea nefiind prea grozavă). Pensiunea la care am stat e chiar pe Camino și a fost foarte plăcut să văd valurile de pelerini (dintre care pe unii îi cunoșteam din vedere) sosind plini de speranță în oraș.

Vroiam să ajung totuși cel puțin la Fisterra, dacă nu și la Muxia. Piciorul însă nu trecuse complet iar noul drum de cca 90 km ar însemna cel puțin 3 zile …citește în continuare…

Camino de Santiago: Zilele 26-27-28-29-30

Ziua 26: Sarria – Portomarin (93 km)

Partea 1:Drumul Dimineața parcă au fost ceva mai mulți pelerini la plecarea din Sarria, unii (tineri) prea curați și prea plini de energie ca să nu fie prima lor zi pe drum. S-a mers prin pădure și pășuni, la o altitudine de cca 600 m, drumul trecând prin numeroase grupuri de case care cu greu puteau fi numite sate. Vremea a fost tot închisă, numai bună pentru mers. Am ajuns primul la albergue municipal și a trebuit să aștept să se deschidă mai mult de o oră. E nou, dar …citește în continuare…

1 Mai Zburdătoresc!

Am avut o plăcută surpriză din partea soțului meu Dinu, care știindu-mă pasionată de kaiaceală, m-a invitat să petrec trei zile minunate alături de el și alți 5 colegi în zona Vatra Dornei, în zilele libere “muncitorești”. Nu vreau să fac reclamă, de aceea am sa vorbesc doar ce anume ne-a oferit organizatorul în cele 3 zile și am sa încerc să vi le povestesc asa cum le-am simțit eu personal. Au fost 3 zile minunate, pline de adrenalină si as vrea sa arăt ce posibilități de Aventură iți poate oferi România noastră, căci se poate, doar inițiativă …citește în continuare…