QR Code Business Card
Articol postat de

Camino de Santiago: Zilele 31-32-33-34-35

Zilele 31-32: Santiago

În cele două zile de după drum, m-am plimbat prin oraș , am găsit câteva geocache-uri și m-am odihnit, dar în cele din urmă m-am plictisit (vremea nefiind prea grozavă). Pensiunea la care am stat e chiar pe Camino și a fost foarte plăcut să văd valurile de pelerini (dintre care pe unii îi cunoșteam din vedere) sosind plini de speranță în oraș.

Vroiam să ajung totuși cel puțin la Fisterra, dacă nu și la Muxia. Piciorul însă nu trecuse complet iar noul drum de cca 90 km ar însemna cel puțin 3 zile cu etape de 30 km,  așa că ,… pas !
Tot plimbându-mă prin oraș am văzut un centru de închiriat biciclete, și mi-am zis, ce-ar fi… ?
Am luat de la biroul de informații adresele de la câteva centre de închiriat, am făcut un studiu de piață și m-am hotărât: o bicicletă pe 2 zile cu scule, pompă, kit pană, cameră de rezervă, lacăt, cască, genți costă 36 €, plus o garanție de 50 €. Am luat bicicleta cu o seară înainte, pentru a putea pleca a doua zi cât mai de dimineață.
Neavând o experiență prea vastă în cicloturism, mi-am făcut următorul plan: ajung la Fisterra într-o zi (joi) sau o zi jumătate (vineri dimineață/prânz), și mă întorc vineri după-amiază cu autobuzul (cu tot cu bicicletă), drumul de întoarcere durând 3 ore.
O parte din lucruri au rămas în Santiago la pensiunea unde am dormit și unde am făcut rezervare pentru vineri noaptea.
Mă întorc sâmbătă cu avionul, Santiago – Barcelona și apoi Barcelona – București

Ziua 33: Santiago – Cee (Camino de Finisterra)

Partea 1: Drumul

M-am trezit ca de obicei la 5, am răbdat până la 6 foșniturile celor care plecau (unde oare ?) și am plecat și eu pe la 7.
Cea mai mare problemă era dacă să merg pe potecă sau pe șosea. Prima dată, la ieșirea din Santiago, am încercat pe potecă, dar după ce am împins bicicleta la deal pe niște poteci cu pietre, mi-a trecut, și am ales să merg pe șosea (unde venea din când în când și poteca).
Deși aveam GPS, m-am rătăcit de vreo 2 ori, din vina mea, pentru că , neavând GPS-ul în față, ci în buzunar, apreciam greșit distanța până la următoarea intersecție si treceam de ea.
Pe drum am salutat din viteză mai mulți pelerini pe care-i știam, și care își continuau anevoie drumul pe jos.
Am parcurs 73 km în 6:45 (din care o oră pauze) cu o viteză nu foarte spectaculoasă. Cel mai tare nu m-au durut picioarele, ci locul de contact cu șeaua, pentru ca n-am avut pantaloni cu gel. Știam de anul trecut ca Spania e o țară deluroasă, dar uitasem; drumul, cu direcția generală E-V, a traversat tot felul de culmi de deal dispuse evident după direcția N-S.
M-am oprit la Cee, un orășel într-un golf de pe malul oceanului, cu cca 14 km înainte de Fisterra, din mai multe motive: vedeam un loc nou, se găsește mai ușor cazare, și pe distanța dintre cele 2 sate mai sunt niște plaje pe lângă care nu vroiam să trec în fugă.

Partea 2: Seara
Am ieșit puțin să-mi iau de mâncare și să mă uit prin oraș. Mame si bunici cu copii prin parc, lume la terase, dar și multe anunțuri cu imobile de vânzare sau de închiriat.
Am ajuns și până pe plajă , dar n-am avut curaj să intru în apă .
Sunt destul de obosit și anumite părți delicate sunt dureroase, dar până la capătul pământului nu mai e mult; după aia, mă întorc.

Ziua 34: Cee – Fisterra

Partea 1: Drumul
Dimineața nu s-a mai plecat așa devreme pentru că, până la „capătul pământului”, nu mai erau decât vreo 15 km. Eu am plecat la 8, fără să mănânc prea mult. Am mers pe șosea și avut de urcat doar vreo două dealuri de câte 80 m fiecare.
Drumul a mers în general urmând linia țărmului, trecând prin câteva mici sate. Nu am oprit la început nici în Fisterra, ci am mers in continuare și am urcat și ultimii 3.5 km până la far. În total cam 18 km. Vremea era închisă însă cu vizibilitate.
Pe stâncile din jurul farului erau numeroase vetre de foc unde fusese incinerat echipamentul celor ajunși la capătul drumului.
M-am plimbat puțin, am făcut niște poze, am găsit un geocache și am luat-o cu mare plăcere la vale pe bicicletă.
Ultima piesă din puzzle era dacă puteam să pun bicicleta la bagaje în autobuzul înapoi spre Santiago . Înaintea mea mai erau 3 bicicliști, dintre care, cu unul vorbisem ieri, dar nici el nu știa dacă puteam pune bicicleta în autobuz. Am lăsat și eu bicicleta la coadă și m-am dus să văd împrejurimile.
Satul, tipic pescăresc, cu multe terase, asemănător satelor similare italiene, turcești sau grecești (cu deosebirea că locuințele erau în special în apropierea apei, nu răsfirate pe tot dealul). În apa mică de lângă mal erau o mulțime de pești mărișori (chefali cred), dar nimeni nu părea să-i bage în seamă. Când m-am întors, autobuzul venise deja și o singură bicicleta fusese urcată; am încercat să o urc si pe-a mea dar la început șoferul mi-a spus că nu mai e loc și că trebuie să aștept următorul autobuz la ora 3.
Până la urmă, când a înțeles că e vorba doar de o singură bicicletă (ceilalți doi cu bicicletele erau împreună) a spus că pot să o urc dar să-i scot roata din față. Panică !. M-am prins cum se desface șurubul rapid de strângere a roții, dar la desfăcutul frânei a trebuit să ajute celălalt biciclist.
Autobuzul, mare (2 nivele), confortabil, cu AC si wifi a urmat o perioada linia țărmului, iar apoi in 2 ore m-a dus până la autogara de unde voi lua mâine autobuzul spre aeroport.

Partea 2: Seara
M-am întors la pensiunea unde aveam rucsacul, am predat bicicleta și am selectat apoi lucrurile de care nu mai aveam nevoie sau pe care nu puteam să le iau înapoi din motive de greutate sau ascuțiciune (forfecuță, unghieră). Rucsacul avea la început vreo 8 kg, dar între timp s-au mai adunat și alte lucruri: grele (dar valoroase: sandale), voluminoase (dar prețioase: tub cu compostella), etc.
Mi-am dat seama că cel mai valoros lucru din bagaj nu sunt actele, banii sau telefonul (toate putând fi înlocuite în cele din urmă (cu un anumit cost de timp sau bani), ci credencialul (pașaportul de pelerin), care nu poate fi înlocuit decât prin parcurgerea încă o dată a drumului!

20140704_102343

20140704_111111

Ziua 35: Santiago – Galați

 Până acasă mai am un drum de 14 ore.

A venit acum vremea să spun și eu, la fel ca Forrest Gump:

2014-06-24-16-52-14-401012433

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

5 comentarii laCamino de Santiago: Zilele 31-32-33-34-35

  • Ciocanel Nicusor

    Bravo Cristi!
    Suntem mandri de tine!

  • george

    Felicitări pentru reuşită şi efortul de a ajunge pînă la capăt.

  • simona

    Wow! Nu îmi găsesc cuvintele! Ce să mai spun? BRAVO!!!

  • Stoica Dumitru

    Felicitari pentru parcurgerea drumului!
    Multumesc pentru generozitatea de a fi impartasit si cu noi,prin jurnale,experienta traita!
    BRAVO!

  • Felicitări Cristi, mă bucur că ai reușit să ajungi la capătul unui drum important. Finalizarea unui astfel de proiect înseamnă în primul rând acea încredere în sine pe care o capeți la finalul drumului, când, în momentele de ezitare, poți spune despre tine însuți ”Da, eu nu sunt un om ca toți ceilalți, sunt un om care a mers pe jos Camino de Santiago și apoi până la Capătul Pământului (Fisterra)”

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*