QR Code Business Card
Articol postat de

A fost odată ca niciodată… Vadu

Jurnal pentru … scriitorul nostru de jurnale

DSC04093

Au fost odată că niciodată câteva vorbe aruncate-n vânt: “mare”, “apă”, “Soare”, “cald”, “nisip”, ”weekend”….. Întâmplându-ne în bătaia vântului ne-am zis: “Ce-ar fi?” Şi cum nu eram chiar singure-n acest gând am prins curaj: AdriAna, Maria, Dana, David, eu, Miha – o lista deschisă de prieteni care abia aşteptau să se facă sâmbătă – 26 Iulie 🙂
Însă Divinitatea a aranjat altfel lucrurile, astfel încât au plecat doar două dintre noi la drum 🙂 Cu inima puţin îndoită pentru că era vorba despre o experienţă nouă dar şi cu regretul că tu – AdriAna – dar şi ceilalţi oameni dragi nouă n-au putut să împărtăşească emoţiile noastre, am campat nesigure într-un loc ale cărui coordonate erau greu de stabilit dacă doreai să-ţi dai întâlnire cu cineva 🙂 : VADU!
Cu o plajă care-ţi taie răsuflarea şi-ţi afectează memoria făcându-te să uiţi că nu ai lada frigorifică şi nici suficientă apă, Vadu este un “sucitor de minţi libere”.

DSC04019

Şi pentru că a fost o “tură” atipică – totul a început cu un apus de Soare (nu cu un răsărit, aşa cum încep poveştile clasice). După oscilări mutuale (“rămânem” / “nu rămânem”), după frământări de mâini şi după note de orginalitate care nu ne ocolesc nicicând, am hotărât că simultan cu apusul soarelui să ne montăm “apartamentul” (prima experienţă pentru mine, de altfel, Miha fiind cea experimentată)

DSC03954

Apoi, totul a decurs lin, frumos, că la carte…
Am cules melci de mare (rapana) – câte unul pentru fiecare persoană dragă care ar fi trebuit să fie cu noi acolo…

DSC03961

Ne-am luat “toaletele de seară” pentru o vizită la cherhanaua “Vadu’ pescarilor”… şi ne-am pozat în foişorul de unde vedeai plajă până la Năvodari (apropos grupul de la Năvodari – am avut binoclu şi v-am văzut pe plajă; chiar aşa? :))))
De sus, din foişor, am rămas surprinse să vedem câte sute de alţi nebuni că noi se pregăteau de invazia ţânţarilor.

WP_20140726_005

WP_20140726_009

Şi spuneam de ţânţari … da, ne-am dus acolo cam nepregătite pentru ei. De fapt, era simplu să deduci – Vadu se află în partea de Nord a litoralului, aproape de Delta şi logic – “patria ţânţarilor” era şi acolo. Un flacon de Autan a fost ineficient împotriva celor 1.485.382 de ţânţari care ne-au intrat în ochi, gură şi urechi – timp de o ora cât încă ne gândeam şi sperăm că briza îi va împrăştia în toate zările. Când am văzut că inamicii sunt imuni la briza am hotărât să intrăm în cort… (de altfel, eram singurele pe-afară, curajoase şi caraghioase – dând din mâini într-una: ba ţânţari, ba tăuni, ba bobalti chinuitori; restul iubitorilor de plaje sălbatice erau de mult în corturi şi probabil că ne făceau poze şi se stricau de ras – semn că ei nu erau prima dată acolo, ştiau ce urmează să vină). Oricum, intrate în cort ne-am mai luptat încă o ora cu monştrii, timp în care ne-am chinuit să reparăm fermoarul plasei de ţânţari de la cort 🙂 După care am încercat să-i dăm afară – după care s-a stricat din nou fermoarul – după care am dat cu autan în cort (noi fiind înăuntru) – după care am leşinat amândouă – după care … nu mai ştiu ce s-a mai întâmplat :)))!

IMG_20140726_185153

Dar a venit în cele din urmă noaptea – o noapte fără luna, dar care lumina într-un mod magic marea. De fapt, şi neluminată ştiai că e acolo… În cortul situat la 20 metri de ea am auzit-o toată noaptea “mugind”, muscand din ţărm, aruncându-se nebună peste mal … O simţeam că pe o iubita părăsită – nebună încă de dragoste, aruncându-se asupra malului, poate-poate el îi va permite să rămână veşnic în viaţă lui. Am cunoscut-o şi liniştită… Atunci ea vine, îl sărută scurt şi se retrage doar că să revină pentru acelaşi lucru, nesătulă… Dar în noaptea aceea am simţit-o disperată – parcă el (ţărmul) i-ar fi spus: “Gata! Până aici!” … iar ea refuză nebună sfârşitul. Şi aşa s-a chinuit toată noaptea…
De fapt, eu cred că marea a visat – pentru că Duminică dimineaţă, când a trezit-o răsăritul (că pe noi toţi) ea era blanda, îi clipoceau “ochii” şi din când în când mai plesnea câte-o scoică pe mal 🙂 Cred că ţărmul i-a mai dat o … şansă 🙂

WP_20140727_007

Şi da, răsăritul a fost MAGIC! N-am cuvinte-acum la mine şi nici nu caut…
Era momentul să ne punem amprenta cu inimioare – aşa cu am obişnuit mecanturistii 🙂 Nisipul ar fi luat locul zăpezii de altă dată dacă nu m-aş fi gândit să pun amprenta direct pe … Soare. Mă temeam că nebună mare ar fi “spălat” – ciudoasă 🙂 – inimioară mecanturista. Aşa că l-am rugat pe domnul Soare să ne permită un selfie cu el. Şi iată:

WP_20140727_012

DSC04002

Toată străduinţă noastră de a transmite live aceste imagini a fost zadarnică… “Apartamentul” nostru de cinci s…coici avea “cartelă stricată” şi n-am putut încarcă acumulatoarele, dar am fost insistente sperând că pe malul marii semnalul e mai bun şi bateria se va încarcă automat cu răsăritul! În zadar :)…

DSC03971

Puţin mai târziu am făcut şi voluntariat – pentru că de’ … nu ne dezicem de misiunea noastră nicicând… O preţioasă scoică vie – care la cherhana valora fix 29 lei (pe lângă alte surate ale ei) a fost salvată de la pofticioşii flamanzi a cărora mâncare se terminase de câteva zile 🙂 Câţiva dintre vecinii noştri aveau o privire ciudată şi-şi ascuţeau cuţitele nervos… Nici acum nu ştiu ce-aveau cu noi 🙂 Era doar o scoică!

DSC04013

DSC04015

Şi apoi a început ziua care şi-a lăsat amprenta pe spatele nostru, mâinile noastre, nasul, fruntea, obrajii pe care nu le-am protejat aşa cum ar fi trebuit … că nu cumva să plecăm de la mare nebronzate 🙂
Ce-a urmat? Acum când scriu, la o săptămâna după Vadu, îmi tot caut poziţii confortabile 🙂 Nu găsesc….

În toată sălbăticia lui Vadu – am găsit şi câteva dovezi ale “civilizaţiei” fără de care, desigur că puteam supravieţui dar …erau acolo spre folosinţă şi .. cheltuiala 🙂

DSC04035

DSC04042

DSC04049

DSC04025

A…şi încă ceva… În sălbăticia Vadului – iubitorii de Soare erau “echipaţi” corespunzător – singurul lipsit de prejudecăţi fiind el 🙂 undeva la barul cherhanalei…

DSC04067

Cam acesta a fost Vadu pentru noi… Tu, Adriana, cunoşti aceste locuri dar am vrut să le gusti şi prin percepţia noastră… Nu uită însă că tu ai fost acolo cu noi, mental, dar ai fost!! Tu, Maria, Dana, David şi … gaşcă de la Năvodari 🙂
Şi pentru că totul a început cu un apus de Soare – tot aşa s-a şi terminat:

DSC04106

… Iar experienţă neplăcută de la bacul de la Brăila n-a stricat cu nimic frumuseţea unui weekend primitiv şi aventuros 🙂 (dar despre această … într-un alt jurnal :)!
(Adrian, n-avem nimic cu Brăila, dar pe-acolo nu mai trecem 🙂
P.S. Şi desigur, în alte circumstanţe, poate vom face publice şi pozele care au scos în evidenţă disperarea noastră atunci când am rămas fără apă :))))) (târându-ne către mare exact că naufragiaţii – dar în sens invers …. manifestări care au atras interesul vecinilor de cort: “Va e foame, doamna? Putem să va ajutăm?”

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

15 comentarii laA fost odată ca niciodată… Vadu

  • Aproape ca regret ca nu am mai mers…aproape! Bv-o! Felicitari pentru jurnal,Mi!
    Vara inca nu s-a terminat,cu siguranta vom ajunge cu totii,cei lipsa si nu numai…anul asta !

  • Adrian Petroiu

    Frumoasa expunere a unui weekend la mare pe o plaja „virgina”! Felicitari, la cat mai multe!

  • Adriana Nascu

    Multumesc,Mi!!! Inca o zi incheiata frumos :)Ma resfeti…si s-ar putea sa ma obisnuiesc cu asta :))
    Astept insa, sa citesc cu nerabdare urmatorul tau jurnal,chiar daca voi fi sau nu, un personaj in el.Cat de frumos scrii!!!

  • mi

    Adriana, sa stii ca frumusetea textului vine – in primul rand – din relatarea unor experiente traite impreuna cu Mika la Vadu … De altfel, ma consider o norocoasa in acest sens, pentru ca oriunde m-as duce, ma „pandeste” nota de originalitate atat pe mine cat si pe cei care ma insotesc…dar imi si doresc sa traiesc emotii noi 🙂 Probabil ca Universul lucreaza la dorintele mele si iata-le! 🙂

  • Ciprian Vasilache

    Foarte frumos scris! Un jurnal frumos, ma bucur ca ati avut parte de un weekend memorabil la Vadu.
    Pe langa toate lucrurile frumoase prezentate, ceva ma nemultumeste si anume aparitia acelei terase, din ce stiam eu nu exista asa ceva.
    Temerile incep sa se adevereasca, vor invada si aceasta plaja, ii vor strica farmecul.
    Pacat ca autoritatile locale au dat unda verde la asa ceva.

    • mi

      Ciprian,
      Cherhanaua de la Vadu este singura din zona respectiva (si vorbim de kilometri intregi de plaja).
      Fiind singura – doar cei care sunt prea comozi sa-si aduca de acasa mancare pot uza de ea (sau cei care raman fara provizii), dar pentru restul – este destul de departe ca locatia sa deranjeze cumva. Oricum, fiind singurul „restaurant” traditional de acest gen, preturile sunt un piperate si din cate am vazut lumea nu se prea inghesuie. Noi am ales sa stam destul de departe de ea, atat cat sa nu ne afecteze vreo posibila nota muzicala 🙂 dar si destul de aproape cat sa nu lesinam de sete mergand pe jos (daca ne-am fi hotarat sa nu mai bem apa fiarta (de caldura) din bidoanele aduse de acasa 🙂 Si ghici ce: am baut apa fiarta! Masochiste…dar primitive si bio! 🙂

  • Doina

    Felicitari Mi, mi-a placut mult nota vesela a jurnalului tau.
    Am inceput ziua cu zambetul pe buze si cu-n mare dor de MARE… Aceeasi tantari ne-au acompaniat si pe noi acum 3 ani dar cat au fost ei de nesuferiti tot nu au reusit sa altereze cumva farmecul acelui loc, pe care de altfel l-ai surprins atat de bine in povestioara.
    O vara frumoasa in continuare !

    • mi

      Multumesc Doina! Intr-un fel…am fost foarte aproape de voi – la doi pasi 🙂 Am aruncat o sticluta in mare cu un mesaj pentru grupul de mecanturisti din Navodari dar cred ca ati plecat prea devreme … 🙂
      Oricum, mi-ar placea sa repetam experienta intr-un grup consistent pentru a savura impreuna farmecul primitiv. Momente vesele au fost si altele decat cele mentionate in jurnal dar mi-ar placea mai mult sa le povestesc, pentru a transmite exact nebunia momentului 🙂

  • Dragus Laurentiu

    Felicitări! Am început ziua frumos citind un jurnal pe sufletul meu.
    PS: Adriana, tu….oare cine urmeaza sa fie autor de jurnal?…Sa fiu eu?… 🙂

    • mi

      Laur, ai fost in ultimul timp in atatea ture care au ramas fara jurnal… Inclusiv Navodari – in weekend-ul in care am fost eu si Mika la Vadu. Ce mai astepti? 🙂

  • Sorin Atanasiu

    Super povestea Mi!
    Tare mult mi-as dori si eu sa am timp sa ajung acolo!
    Poate intr-o zi…
    Multumim pentru buna dispozitie creata de jurnalul tau!

    Numai bine tuturor!

    • mi

      Sorin,
      Vara inca nu s-a terminat … Iar daca ar fi sa ma gandesc la anii precedenti, chiar si Septembrie este o luna potrivita pentru astfel de „ture”. Importanta este doar dispozitia si predispozitia noastra. 🙂
      Mi

  • Mitel

    Surprize, surprize, Mi, mai are si timp liber.
    Super jurnal ! Probabil Adriana iti pregateste ceva in urmatorul jurnal.
    Spuneai de tantari ? Pentru mine anul acesta „patria tantarilor” a fost in Cheile Nerei, un tubul de Autan nu a fost suficient, am mai dat si cu farmec, iar rezultatul… bune la patatul hainelor.
    Sa mai scrii, ne place, ne place….

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*