QR Code Business Card
Articol postat de

Bulgaria: Cadoul

Pentru mine, cea mai frumoasă zi din an e ziua în care aniversez înca un an de viaţă. Şi tind mereu, să o fac să devină macar pentru mine, o zi specială. Nu doar pentru că pot primi cadouri, care în zilele noastre pot deveni un motiv de stres, e greu să faci cuiva cadoul ideal, doar dacă ştii ce-şi doreşte mult şi poţi îndeplini acea dorinţă, altfel un cadou circumstanţial, facut ca obligaţie, doar să marchezi momentul devine o mică povară. E adevarat că gestul contează şi de fapt cadoul, oricare ar fi el dovedeşte ca ai un sentiment de apreciere pentru sărbatorit şi ca nu ai uitat că e ziua lui.
Cadoul, banal sau sofisticat, simplu sau complex, ca idee foarte diversificat face deliciul oricărei aniversări.
Dar care poate fi cadoul perfect? Poate că uneori cadoul perfect ţi-l poţi face doar tu, sau cineva caruia îi eşti foarte drag. Un cadou oferit din suflet, care sa-ţi taie respiraţia, să te lase mut de uimire şi placere deopotrivă, să-ţi facă ochii să verse măcar o lacrimă de fericire.
O sa înţelegeţi de ce voi povesti în continuare, că această zi, a fost prin ce-am văzut, prin ce-am simţit din partea colegilor de tură, prin faptul că cineva a organizat această frumoasă tură, a fost pentru mine, cel mai frumos cadou-Muntele!
După o scurtă ploicică de seară, dimineaţa vine cu un cer senin, multa veselie în dormitor şi multe urări din partea colegilor de tură.
Deja suntem „de-ai casei”, aşa că nu mai avem aventuri culinare la micul dejun, acum ştie fiecare ce să-şi comande, evident şi nelipsitele „buhti” cu care ne-am învăţat. Predăm camera cu o mică întârziere datorată administratorului ce se dădea cu greu găsit şi după ce facem multe poze de „bun rămas” cabanei, pornim iar într-o nouă aventură.
DSC_1273
Pârâiaşul ce curgea pe lângă cabană, ne însoţeşte o bună bucată de drum,
DSC_1275
Ne luăm „la revedere” de la culmea cu vârful Vihren,
DSC_1276
Dar nu şi de la „omul negru” pe care-l vom mai invoca pe parcursul zilei.
Ehe, de acum începe peisajul de poveste, mergând pe lângă lacuri cu apă cristalină, limpede de se vede fundul,
DSC_1282
din a carui apă parca răsare muntele în toată splendoarea lui.
Nori de puf de cascadă, se oglindesc în apele limpezi şi reci ale lacurilor.
DSC_1284
Munţi semeţi, plini de vegetaţie până la înălţimi ameţitoare,
DSC_1286
unde te aştepţi să întâlneşti zânele apelor, vreun spriduş ghiduş, sau un pur şi falnic inorog.
Dar nu suntem decât noi, drumeţii ce păşim sfioşi prin lumea de poveste.
DSC_1294
Vrăjiţi de peisajul de basm, picioarele parcă nu mai ating pământul, levitând prin marea de flori, pietre,
DSC_1296
versanţi înverziţi, păşuni cu ochi de smarald, în care cerul limpede râde la noi şi de sus şi de jos.
DSC_1301
Vârfuri semeţe, ce zgârie norii,
DSC_1303
cascade ce sapă-n stâncă, dovedind că ea, apa, curgând la vale când alene, când vijelioasă, iese victorioasă în bătălia cu veşnica stâncă.
DSC_1308
Ochi şi ochiuri de apă de diferite forme,
DSC_1311
mai mari sau mai mici,
DSC_1325_1
pâlcuri de iarbă crescute prin crăpăturile pietrelor,
DSC_1329
pe sub care apa trece dintr-un lac în altul.
Ne iese apoi în cale, un lac cotit, de „râul” de pietre care parcă e făcut de o creatură ce a sfărâmat muntele, să-şi facă adăpătoare.

Apoi, din nou, linişte, muntele îşi oglindeşte chipul, în ochiul cristalin de apă.
DSC_1332
Norii şi albastrul cerului, muntele, se oglindesc în luciul perfect al apei, zburlit doar de o adiere rebelă de vânt.
DSC_1335
Ajungem la capătul platoului cu ochi de-azur, acum fiind nevoiţi să imităm caprele negre, pe stâncăria lui „sfarmă piatră”.
DSC_1338
Ne luăm „rămas bun” lacului obidit de pietrele megalitice,
DSC_1339
câştigăm în altitudine, acum admirând de sus marele platou, cu semeţele vârfuri din fundal.
DSC_1341
Apoi, văzând de sus, pe altă vale de jos, alţi ochi albastri-gri privesc la noi, cum de-am avut îndrazneala, de a tulbura liniştea din jur.
Un moment de răgaz, o poză de grup,
DSC_1347
Un alt platou, alte lacuri, pe unde ne vom plimba mâine.
DSC_1349
Experimentez şi eu o poză „la limită”
DSC_1357
şi ne continuăm drumul spre refugiul unde vom dormi la noapte şi unde voi petrece ultimele ore din ziua mea aniversară.
De jos, din dreapta, se aud sunete familiare de talangă, pe care în munţii noştri le auzi cam peste tot, aici sunt foarte rare, în tot periplul nostru prin munţii Bulgariei auzindu-le doar de vreo două ori.
DSC_1359
Din nou un ochi albastru, de apă cristalină, în apropierea căruia credeam că se ascunde refugiul cautat.
DSC_1365
Vremea începe a se zburli, iar devenim capriţe fara voie, mărind ritmul să nu ne prindă ploaia.
DSC_1366
Apare un alt lac, ce are în mijloc o insuliţă, separată de 2,3 metri de apă de o mare peninsulă.
DSC_1367
După o mică boschetăreală prin jnepeniş, apare cireaşa de pe tort pentru mine, o porţiune de creastă ascuţită şi crenelată, care creează senzaţii tari, alungând monotonia ce se instalase datorită ceţii şi vremii de ploaie.
DSC_1375
Creasta coteşte uşor spre stânga, oferind alta perspectivă lacului cu insuliţă.
DSC_1379
Ceaţa ne dădea târcoale pe după creste, ajungem iar în ţara lui „sfarmă piatra”,
DSC_1380
iar în depărtări se văd pe policioarele zeilor alte salbe de lacuri, ce-şi împrumută apa cea limpede.
DSC_1382
Din nou căpriţe,
DSC_1384
alte pespective asupra ochilor albaştri, cam trişti acum de vremea mohorâtă.
DSC_1387
-„Acolo trebuie să fie refugiul, la coada lacului în dreapta”, ne încântăm noi,
DSC_1391
abordând iar pietrele megalitice, care ne îngreunează deplasarea.
DSC_1404
Un peisaj de basm, chiar dacă vremea se încruntă la noi, apar şi flori ce ne încântă ochii,
DSC_1407
lacuri în dreapta, lacuri în stânga,
DSC_1409
DSC_1411
DSC_1415
iar un mare grohotiş,
DSC_1418
dar acum chiar suntem aproape de punctul terminus al zilei. Deja la poalele unui falnic masiv stâncos,
DSC_1419
se zăreşte acoperişul sub care ne vom odihni la noapte,
DSC_1420
aflat unde altundeva decât pe malul unui frumos lac .
Gata! Am ajuns!
În drum spre intrare, ne informăm pe unde vom pleca mâine, fiind două variante: dacă vremea va ţine cu noi, un traseu ocolit pe langă lacurile ce le-am văzut de sus, sau inapoi în şaua pe unde am venit, apoi în jos la vale.
DSC_1422
Vremea sa-mbunat, aşa că ne permitem o bere pe „terasa” din faţa cabanei.
DSC_1423
Apoi ne aranjăm cazarea şi intrăm în normalul activităţilor de cabană, suntem surprinşi că aici la refugiul aflat la o altitudine de peste 2500 de metri, se poate mânca destul de bine şi bea chiar pe alese.
E ziua mea aşa că fac cinste colegilor cu o bere, cadoul primit azi, e cel mai frumos cadou ce-l poate primi un iubitor de munte.
Noroc!
DSC_1426
Cu Pirinsko din Pirin.

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

1 comentariu la Bulgaria: Cadoul

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*