Cu bicicleta prin munți (3) – Drumul Strategic

”Drumul mereu merge-nainte
Din poarta de-nceput pornind.
Calea și-o poartă mai departe
Și cred c-ar trebui să-l prind.

Să-l urmăresc sprinten la vale
Până întâlnește un drum mai bun
Unde și alți oameni dau în cale
Și unde apoi? Nu pot să spun.” (J.R.R. Tolkien – Frăția Inelului)

Nu toate drumurile sunt la fel. Sunt drumuri de asfalt care doar duc de la un loc la altul  și sunt drumuri cărări. Diferența dintre un drum și o cărare nu este una atât de evidentă. O cărare e ceva mai mult de o obișnuință care vine cu cunoașterea unui loc. E este o formă de contact cu un anumit peisaj. Ea nu este distructivă. Este o adaptare perfectă, prin experiență și familiaritate, a mișcării printr-un anumit loc. Ea respectă contururile naturale, cum ar fi obstacolele naturale pe care le întâlnește și le ocolește. Mergând pe o cărare doar te integrezi în peisajul prin care te miști, fără a-l afecta în vreun fel.

Strategica este un astfel de drum. Pornind din Transalpina, din apropiere de șaua Ștefanu și mergând cale de aproape 50 de kilometri pe creasta munților Latoriței, Strategica sau Drumul Strategic este o invitație pentru pasionații de mountainbike și nu numai la adevărata aventură. Come on, let’s ride!

Părăsim Mărginimea Sibiului și de la Jina coborâm spre Șugag, pe Transalpina, unde primul popas îl facem pe barajul Oașa, de unde admirăm Vârful lui Pătru oglindindu-se în apele liniștite ale lacului:

Lacul Oașa

De aici,  mai departe, până la cabana Groapa Seacă unde lăsăm bicicletele și pornim, cale de  5 ore de-a lungul văilor Jiețului și Roșiile, până la superbul lac glaciar Roșiile:

Refugiul Agățat – poză de grup

Lacul Zănoaga Stânii

Lacul Roșiile – poză de grup

După o noapte de odihnă binemeritată la primitoarea cabană Groapa Seacă, o dimineață rece dar însorită ne găsește gata de drum în Șaua Ștefanu, gata de a trăi un nou vis  – Drumul Strategic:

Good to go

Stategica sau Drumul Strategic este un vechi drum militar construit de germani în timpul primului război mondial și pornește din Drumul Regelui (Transalpina) de la 1915 metri altitudine și urmează, la câteva zeci de metri mai jos, cu destulă exactitate creasta munților Latoriței, oferind largi perspective asupra munților ce îi înconjoară: Parâng, Căpățânii, Lotrului cât și a văilor ce îi separă: Latoriței și Lotrului.

Drumul Strategic – traseul parcurs

Lăsăm abrupturile stâncoase ale Parângului de vest în spate  și pornim prin marea de galben către est:

Vedere spre Șaua Ștefanu și Munții Parâng

Drumul începe cu o porțiune în ușoară coborâre, unde ne bucurăm de  plăcerea vitezei:

Pornim la drum!

După ce trecem pe lângă câteva tabere de ciupercari, admirăm pârtiile de schi de la Transalpina Ski Resort, unde schiasem cu mare plăcere în martie,

Tura de schi Transalpina – martie 2014 – foto Adrian Gheorghe

admirăm pârtia de schi dintr-un alt unghi:

Vedere spre pârtia de schi

Încă puțin și începem să admirăm lacul Vidra și culmile Lotrului ce se înșiră liniștit de partea cealaltă a văii:

Vedere spre lacul Vidra

Traversăm muntele Coasta Benghii și începem să urcăm spre vârful Zănoguța:

Călătorul și drumul său

Chiar și la deal drumul e o încântare, ca să nu mai vorbim de pauzele dese la cules de afine mari și zemoase:

V for victory

După ce ne bucurăm de o nouă imagine de vis – lacul Vidra văzut de deasupra stânei din Puru,

Stâna din Puru

ocolim vârful Puru – 2049 metri, unul din cele mai înalte din masiv,

Vedere spre vârful Puru din șaua Pietrile

și ne îndreptăm spre zona cea mai frumoasă a crestei munților Latoriței –  muntele calcaros Boarneșu:

Vârful Pietrile

Porțiunea între vârful Pietrile și vârful Mogoșu este spectaculoasă  și ne oprim ades să admirăm locurile prin care drumul ne poartă privirile:

Exerciții de admirație

Loc de odihnă

Ana Maria – poză de profil

Pedalând prin țara mea!

Urcăm încet spre cel mai înalt vârf din masiv  – Fratoșteanu – 2053 metri, drumul trecând doar la 40 de metri diferență de nivel sub vârf, unde luăm o binemeritată pauză:

Biciclist odihnindu-se

Sub vârful Fratoșteanu – poză de grup

Admirăm cărarea șerpuită a drumului de aici la vale și ne bucurăm tare: urmează o lungă coborâre!

The long winding road

Urmează o porțiune pe fast forward în care cel mai important lucru este să fii foarte atent la drum și la curba ce urmează. Stay focused!

La vale!!!

Traversăm o zonă împădurită și ajungem într-o mare poiană  ce se numește Plaiul Poienii, unde facem pauza de masă:

Plaiul Poienii

Aici, în dreptul stânei, drumul se bifurcă în două: în timp ce Drumul Strategic își continuă calea, de aici ceva mai firavă, de-a lungul crestei, un al doilea drum pietruit o ia la dreapta către Valea Rudăreasa. După ce stăm de vorbă cu ciobănița, care ne recomandă să urmăm drumul de vale, pietruit și în bună-stare, având în vedere bălțile ce trebuise să le ocolim prin porțiunea împădurită, alegem să urmăm indicațiile femeii.

Valea Rudăreasa este largă și primitoare, fiind străjuită în stânga de un spectaculos perete calcaros  – Pietrile Albe:

Valea Rudăreasa

Drumul este foarte bun și mereu la vale, așa că vitezele încep să crească, depășind pe alocuri și 30 km/h. Dar asta nu înseamnă că nu sunt și curbe periculoase, de unde într-o clipă de neatenție poți zbura cu bicicletă cu tot:

Curbă periculoasă

Întâlnim un grup de muncitori forestieri, zona fiind intens exploatată, pe care îi întrebăm cât mai avem până în Ciunget.
” – 19 kilometri”. Nu cred că am fost vreodată mai bucuros la auzul unei distanțe atât de mari! Și da, coborârea pe valea Rudăreasa a fost minunată, combinația între albul calcarelor, strălucirile apei, verdele pădurii și calitatea drumului transformând această coborâre într-o experiență de neuitat.

Cheile Rudăresei

Strategica – la final de drum

Din Ciunget urmează, vorba cântecului, un drum mai bun, asfaltat, până în pitoreasca comună Voineasa, unde la capătul a 55 de kilometri o nouă și frumoasă aventură – Strategica pe biciclete – ia sfârșit.

Dar povestea mea de astăzi, o parte din drumul meu și al prietenilor mei prin viață, văzut prin prisma fotografului și reflectat prin ochii povestitorului, ia sfârșit aici. Și dacă ți-a plăcut ce ai citit, și dacă iubești ca și mine orizonturile vaste ale munților sau adâncul răcoros al pădurilor, și dacă iubești ca și mine aventura, și dacă ești ca și mine un călător, nu uita:

Lumea prin ochii mei

 ”Drumul mereu merge-nainte
Din poarta de-nceput pornind.
Calea și-o poartă mai departe
Și cred c-ar trebui să-l prinzi.

Să-l urmărești sprinten la vale
Să întâlnești prieteni pe drum
Să te-însoțești cu ei în cale
Și unde apoi? Nu pot să-ți spun.”

Continuă-ți drumul!

———————————————————————————————–

Foto: Ana Maria Moise, Lucian Bălănică, Florin Bălineanu

Text: Eduard Munteanu