QR Code Business Card
Articol postat de

Bulgaria 5: O mie de ochi verzi

Frig. Gerul de-afară, necruţător cu cei ce părăsesc căldura căminului, muşcă năpraznic din obraji şi respiraţie.
În casă, cald, aerul mirosind a vin fiert cu scorţişoară, focul din şemineu răspândind jocuri de lumini calde şi jucăuşe.
Bătrânul cu barba sură, tolănit în fotoliul din faţa şemineului, îşi aprinse o încărcătură de pipă, sorbind alene din ea, răspândind prin cameră mirosul puternic de tutun. Fascinat de jocul flăcărilor, îşi aduse aminte de o aventură din tinereţe, petrecută într-o ţară străină, alături de opt temerari. Uşor amintirea se transformă în vis, mâna alunecând cu tot cu pipă .
Lăsată fără sorbitura bătrânului, pipa se stinse uşor, aruncând un ultim firişor de fum albăstrui.
Adormi, visând acea superbă aventură.
Ziua mea se apropia de sfârşit. După tura lungă de azi pe munte, ne retragem în camere, gândindu-ne la aventura ce va urma a doua zi.
Somnul veni uşor, moş Ene transportându-ne pe toţi în lumea lui. După ploaia de ieri, spre dimineaţă, ieşind afară, cerul era înstelat şi aerul pur şi răcoros. M-am întors la căldura patului şi am adormit din nou.
Dimineaţa.
O nouă zi frumoasă şi senină, numai bună de mers pe munte. Lacul pe malul căruia se afla cabana, are acum o superbă nuanţă de azur, în luciul lui oglindindu-se cerul senin de dimineaţă.
DSC_1429
După obişnuitele pregătiri de drum, părăsim camerele şi înainte de plecare facem nelipsita poză de grup în faţa cabanei. Cei nouă temerari plecară iar la drum.
DSC_1431
Ieri într-o pauză mersesem să văd pe unde vom pleca pe traseu azi, descoperind marcajul.
Acum o iau în faţa grupului să-i ghidez dar nu mai reuşesc să găsesc semnele.
Reuşim să depăşim momentul şi ne depărtăm de cabana ce ne-a fost refugiu pentru o noapte.
DSC_1434
Depăşim peisajul pe alocuri selenar şi printr-o şa, coborâm pe alt platou mai plin de viaţă.
Deja apar primele lacuri, ce vor face deliciul acestei zile.
DSC_1437
Ne întâlnim din nou cu cerul albastru, crestele ascuţite şi verdele ce dovedeşte că viaţa apare şi în cele mai vitrege condiţii.
DSC_1439
Pierdem uşor altitudine, azi avem o zi mai lejeră, traseul mergând descendent, excepţie făcând doar o singură şa spre care trebuie să mai urcăm.
Ajungem aproape de malul a două lacuri gemene, unite printr-o portiţă pietroasă.
DSC_1441
Traseul coteşte uşor pe malul celui de-al doilea lac, la capătul lui apa formând un pârâiaş.
DSC_1447
Apa lacului, limpede şi rece de un verde smarald, reflectă cerul şi crestele crenelate.
DSC_1449
Lacul se îngustează treptat, pietrele zărindu-se prin apa cristalină.
DSC_1450
Micul pârâu îşi face loc curgând sinuos spre o minicascadă.
DSC_1451
Ajungem din nou într-o zonă cu pietre mari, ne transformăm din nou în capre negre, prin mirificul peisaj.
DSC_1453
Vedem de sus lacul Popii, unde vom face un mic popas.
DSC_1455
Din nou vedem vârfuri semeţe, zgâriind norii pe cerul albastru intens.
DSC_1458
O intersecţie cu un traseu ce coboară spre o mică localitate.
DSC_1459
Natura ne încântă ochii cu peisaje de vis, această zi fiind propusă de unii colegi ca ziua cu cele mai frumoase peisaje.
DSC_1460
DSC_1461
Ajunşi pe malul lacului, după un scurt popas se simte nevoia de o poză pentru amintire.
DSC_1463
Se vede de pe mal mica insuliţă din mijlocul lacului.
DSC_1464
Prezenţa apei face să apară flori multicolore, întregind peisajul.
DSC_1466
Din lac, răsare un versant impunător, pe malul opus traseului nostru.
DSC_1467
Într-un colţ, puietul de păstrăv înnoată jucăuş formând un mic banc.
DSC_1469
Trecem pe lângă plăcuţa cu numele lacului.
DSC_1470
Şi cum salba de lacuri de-abia începe, un altul ne-ncântă privirea.
DSC_1471
Apa trece şiroind şi formând mici cascade dintr-un lac în altul.
DSC_1472
Pârâiaşe jucăuşe apar şi dispar pe după pâlcuri de jnepeni.
DSC_1474
Un loc larg dezvăluie puzderia de lacuri văzute ieri din altă perspectivă.
DSC_1476
În depărtare se zăreşte lacul cu două insuliţe, pe malul căruia vom face pauza de masă.
DSC_1477
Trecând printr-un vâlcel, privim la jocul norilor, al apei lacului şi verdelui din jur.
DSC_1479
Gata! Am ajuns! Binemeritata odihnă!
Ne tolănim un pic pe iarbă, scoatem picioarele la aer din bocanci, încercăm apa lacului cu picioarele.
Brrrr! Rece! Dar bună pentru picioarele greu încercate de câteva zile.
Deschidem fiecare desaga, şi începem a mânca, privind cu nesaţ minunile din jur.
Apoi ne lasăm uşor pe spate, închidem ochii şi lenevim un pic pe iarbă.
Hai! La drum!
Poteca ţine malul lacului,
DSC_1481
găsim şi plăcuţa cu numele acestui lac.
DSC_1483
Însoţim pârâul ce îşi are obârşia în lac, ce formează mici cascade.
DSC_1486
DSC_1488
O altă intersecţie de trasee, semnalizată cu doi stâlpi de lemn.
DSC_1489
Un alt afluent coboară vijelios de pe un alt versant.
DSC_1491
Trecem pe langă o mică cireadă de vaci, spre stânga vedem traseul pe care l-am fi urmat daca vremea nu ne-ar fi permis să facem acest superb ocol.
O mare poiană se deschide,
DSC_1492
apoi uşor, intrăm în pădure, poteca devine un drumeag, vedem o cascadă vijelioasă şi pe nesimţite, aventura de azi se termină la cabana unde ne-am propus sa poposim.
Suntem primiţi cu un indicator haios,
DSC_1494
şi un motan ce-şi încălzea blaniţa la soare.
DSC_1495
Cabana Demianiţa.
DSC_1496
DSC_1497
Soarele ne îmbie să stăm afară şi după atâta drum, după ce lăsăm echipamentul, ne dregem setea cu câte o bere rece. Motanul vine şi el să facă parte din gaşca noastră.
DSC_1498
După o zi petrecută fără duş şi apă caldă, mergem pe rând şi ne bucurăm de beneficiile civilizaţiei.
Timpul se scurge repede, se apropie seara, aşa că trecem la cină, eu mă gândesc să mă mai bucur de vremea bună de afară, dar după ce mă apuc să mănânc, hoarde de ţânţari mă atacau neîncetat, deci am avut o cină de coşmar.
După ce termin şi intru în cabană, îi văd pe colegi mâncând tacticoşi la o masă în cabană. A fost hai mare când le-am povestit ce-am păţit.
DSC_1499
Aşa că am rezolvat şi cu masa, mai stăm puţin de vorbă şi mergem la culcare.
Încă o zi frumoasă se încheie din această aventură.
Bătrânul deschise ochii, pipa îi căzu din mână.
-Na poznă ce-am făcut! Conţinutul pipei se răsturnă pe podea. Îşi mângâie tacticos barba, şoptind parcă doar pentru el:
-Oare a fost aievea sau am visat?

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

15 comentarii laBulgaria 5: O mie de ochi verzi

  • O zi cu adevărat magică! Mulțumesc Adrian pentru frumoasele aduceri aminte ale unor clipe de neuitat!

  • Bj Carmen

    O calatorie demna de amintit, intr-adevar, peste multi, multi ani!
    Votez si eu pentru „ziua cu cele mai frumoase peisaje”. Si inca ce peisaje!? Norocosilor!!! Eu doar le vad, voi le-ati trait!
    Felicitari pentru poze si jurnal!

  • Adrian Petroiu

    Va multumesc pentru aprecieri!

  • Doina

    Am fost acolo ! Asta nu poate decat sa-mi umple sufletul de bucurie…Ma uit la fotografii si leg de ele gandurile mele din acele momente si cuvintele tale ce le insotesc. Am astfel imaginea completa a unui concediu minunat.
    Multumesc Adi pentru acest frumos vis din care nu prea te-ai mai trezi…

  • Buna seara!
    Mester in a inchipui o poveste,in a fotografia si in a pune in pagina o aventura pe care,v-o doresc tuturor,sa o traiti aievea!
    Multumesc Adrian,la randu-mi,pentru c-am putut retrai,prin acest jurnal,ziua aceasta minunata!
    Sa traiti cu totii!
    Stoica

  • Dragus Laurentiu

    Adi, citind jurnalul tău am regăsit motivul pentru care eu am venit în Mecanturist. Și pentru care voi continua să fiu în Mecanturist. Te felicit din tot sufletul și iți mulțumesc! Prin acest jurnal mi-ai dat ocazia să descopăr printre rânduri un Adrian de poveste.
    Citesc de fiecare dată tot ce scrii și mă bucur că am multe de învățat de la tine.
    Numai bine!

  • Conatantin Ceapchi

    La putin timp dupa postarea jurnalului, l-am citit cu nesat, adica in graba, apoi l-am recitit pe indelete si am studiat cu interes fiecare imagine.
    Nu pot spune ca am fost surprins de tema jurnalului la care fac referire, intrucat mai citisem cu ceva timp in urma toate cele sapte jurnale ale turei scrise de incontestabilului si inconfundabilului maestru al (penei de gasca, creionului, stiloului, pixului sau tastaturii), l-am numit astfel pe Gigi Cepoiu.
    Ce m-a frapat la jurnalul lui Adi Petroiu este stilul narativ original, tratarea subiectului prin intermediul unei stari onirice, modalitate nu prea des intalnita in literatura.
    Imi plac tablourile peisagistice realizate de el, dar si multitudinea de informatii turistice care imbogatesc naratiunea, fapt pentru care am felicitat personal autorul.

  • danaS

    Bravo Adi! Magnific ai descris aceste peisaje,pozele sunt sublime,iar textul …hmm am descoperit narativul nostalgic din tine. Nu pot decat sa oftez dupa acele locuri,asa de frumos le-ai descris, cu siguranta la o noua tura prin zona voi fi cap de lista.
    Iti multumesc,caci datorita tie am descoperit frumusetile vecinilor .
    Acum o intrebare intrebatoare …unde-s pozele tale propuse pentru calendarul 2014? Esti egoist ca nu ne lasi sa ne bucuram cu totii de aceste superbe peisaje printre filele calendarului Mecanturist!
    Asteptam cat mai multe jurnale si poze !Felicitari!

    Dana S

    • Adrian Petroiu

      Multumesc pentru apreciere Dana! Si eu am descoperit cu acesta ocazie frumusetile vecinilor. A fost surpinzator, sincer nu ma asteptam.

  • George

    Citind ,relativ tirziu jurnalul din motive obiective,am ramas, pe de o parte ,putin dezamagit ca nu am putut nici anul acesta sa fac si eu o parte din traseele facute de voi anul trecut,iar pe de alta parte am avut bucuria de a revedea(am vazut si jurnalele lui Gigi)frumusetile ,cu mult gust imortalizate in imaginile superbe,si placut prezentate.Felicitari Adi.

  • Adrian petroiu

    Multumesc! A fost o tura deosebita.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*