Jurnal pentru Alexandra

17
3114

”Când spun că îmi place de tine vorbesc despre acea parte din tine care știe că viața este mult mai mult decât orice tu vei putea vreodată vedea, auzi sau atinge. Acea parte profundă a ta care îți permite să lupți pentru acele lucruri fără de care omenirea nu ar putea supraviețui: iubirea care cucerește ura, pace care învinge războiul și dreptatea care se dovedește mai puternică decât lăcomia.” (Fred Rogers)

Ce este prietenia? Poate prietenia este unul din cele mai grele lucruri de explicat din lume dar ar fi păcat să nu încerci să-i înţelegi sensul. Prietenia nu este un lucru necesar dezvoltării omului, ca filozofia, ştiinţa, arta.  Nu are nici măcar o valoare necesară supravieţuirii ci mai degrabă este unul din acele lucruri care dau valoare supravieţuirii. Sunt unii oameni care nu au prieteni deloc. Sunt alţi oameni care numesc prieten pe oricine după ce au fost împreună la film sau au mers împreună o zi prin pădure. Şi mai rău, sunt unii oameni care se cred prieteni după câteva mesaje şi like-uri pe o reţea de socializare.  Pentru mine prietenia este mult mai mult decât atât. Prietenia este o punte ce uneşte sufletele care uneori vibrează la fel şi puntea asta se construieşte în timp, în baza unor experienţe definitorii trăite împreună. Şi puntea asta trece dincolo de spaţiu şi timp.

Alexandra Ghiţă este unul din prietenii mei. O prietenie construită dincolo de intervalele de timp ce separă revederile noastre şi dincolo de de bariera distanţei Galaţi-Ploieşti. O prietenie construită pe o pasiune comună – muntele, bazată pe corectitudine, apreciere şi respect reciproc,  călită în momentele grele ale luptei cu muntele. Anul trecut în luna noiembrie Alexandra, la ultima coborâre din an pe un traseu de abrupt a suferit un accident ce s-a lăsat cu o operaţie dificilă la genunchi şi cu o perioadă lungă de convalescenţă. Astăzi este ziua Alexandrei, zi când împlineşte frumoasa vârstă de 30 de ani, iar  acest jurnal este un cadou. La mulţi ani Alexandra!

Jurnalul rememorează două zile superbe din vara anului trecut, în care într-o echipă formată din Alexandra Ghiță (Ploiești) , Roxana Oancea și Cornel Tutunaru (București), Eduard Munteanu, Alexandru Grigoraș, George Costea și Laurențiu Popa (Galați), sub coordonarea şi îndrumarea Alexandrei,  am parcurs două frumoase trasee în abruptul prahovean al Bucegilor: Valea Albă şi Valea Morarului. În cea de-a doua zi am fost însoţiţi şi de Ştefan Bako. În ciuda ploilor care ne-au murat bine pe finalul fiecărei zile, şi care au făcut, în cea de-a doua zi, datorită bocancilor uzi, ca Roxana şi Cornel să se retragă din tură, au fost două zile minunate pe care, prin intermediul fotografiilor lui Alex Grigoraş, vă invit să le savurăm împreună.

Ziua 1: Valea Albă și Brâna Văii Albe

Date tehnice:
Grad de dificultate: 1A
Valea Albă separă muntele Caraiman de muntele Coştila. În urcare: versantul stâng al văii îl formează faţa nordică a Caraimanului – Peretele Albişoarelor. Versantul drept este Peretele Văii Albe, cel mai înalt perete din ţară – circa 800 m diferenţă de nivel, socotit de La Verdeaţă pînă la vîrful Coştila, cu celebrele trasee de alpinism Fisură Albastră şi Traseul Speranţei. De obicei, escalada văii începe de La Verdeaţă. Urcând pe limba de zăpadă întărită, pe grohotiş sau peste blocurile din firul văii, după caz, trecînd pe la gurile Albişoarelor Hornului, Gemenelor, Crucii şi Brânei – în dreapta – respectiv a spălăturilor ce coboară din Circuri şi vîlcelul Blidului Uriaşilor – în dreapta. Mai sus, un bloc imens închide valea formând Săritoarea Cârnului. Blocul poate fi ocolit pe feţele de iarbă din dreapta sau – şi mai bine – pe un fir secundar aflat tot în dreapta (actual cu lanț), după care se revine în firul principal deasupra blocului. Căţărătura pe hornul din stânga blocului este mai dificilă. Escalada pe firul văii, mai sus de Săritoarea Cârnului, ne mai rezervă o săritoare mare, care poate fi ocolită prin stânga. În curând, în dreapta, distingem Brîna Mare a Coştilei şi, ceva mai sus, la stânga, Brîna Văii Albe. Prin parcurgerea acestei în cca. 45 de minute ajungem la Monumentul Eroilor.

DSC_0863

Peretele Albișoarelor

DSC_0874

La verdeață – poză de grup

DSC_0879

Începe urcușul

DSC_0882

În elementul nostru

DSC_0888Tot mai sus

DSC_0898

Săritoarea Cârnului

DSC_0899

Buchet cu garofițe și flori de colț

DSC_0902

Ne mai și documentăm

DSC_0905

Vedere spre Brâna Mare a Coștilei

DSC_0909

Noi și BMC

DSC_0912

Alexandra – un ghid pe cinste

DSC_0913

Monumentul eorilor (crucea de la Caraiman)

DSC_0935Vedere spre Jepii Mici

Ziua 2: Valea Morarului

Date tehnice:
Grad de dificultate: 1A
Valea își are obârșia în căldarea adâncită între Creasta Morarului – Vârful Omu – Curmătura Morarului – Creasta Bucşoiului Mic. În continuare, valea, de origine glaciară, coboară în trepte între Muntele Morarul aflat în dreapta şi Bucşoiul Mic în stînga, intersectează Brâna Mare a Morarului continuată cu Brîna Mare a Bucşoiului, trece pe sub Ţimbal, un contrafort stâncos al Bucşoiului Mic, pe sub impunătoarele Ace ale Morarului ce se înalţă deasupra Poienii cu Urzici, intră apoi în zona de pădure pentru a se vărsa în Valea Cerbului aproape de Gura Dihamului. Accesul se face din Buşteni şi Gura Dihamului, fie pe drumul direct prin Poiana Bătrînilor -cabana de vînătoare, fie prin Poiana Izvoarelor – Pichetul Roşu. Din poteca marcată cu triunghi roşu ne abatem către vest. Hăţaşul traversează Poiana Morarului pe versantul Muntelui Morarul, pentru a trece apoi firul văii pe versantul Bucşoiului, unde urcă uşor prin Poiana cu Urzici, avînd în stînga panorama Colţilor Morarului. Mai sus, se ajunge în dreptul Brînei Mari a Morarului şi a Bucşoiului. În continuare, se poate merge fie pe firul văii, fie urcînd hăţaşul de pe feţele sudice ale Bucşoiului Mic, ajungându-se în final la vârful Omu.

DSC_0943O nouă zi, un nou început

DSC_0954

Coții Morarului – vedere din Poiana cu Urzici

DSC_0958

Intrăm pe Valea verde a Morarului

DSC_0962

În lumea noastră

DSC_0965Urcăm

DSC_0968

In a doua căldare glaciară

DSC_0970

Ieșim pe hornul din stânga după ce l-am încercat (greșit) pe cel din dreapta

DSC_0976

Valea Morarului – vedere de ansamblu

DSC_0985

Din nou pe vârful Omu

DSC_0991

Valea Cerbului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAlexandra pe vârful Konceto, iulie 2014


”Dacă am învățat ceva despre prietenie este aceea că trebuie să păstrezi legătura, să rămâi conectat, să lupți pentru prietenii tăi și să îi lași să lupte pentru tine. Nu te îndepărta, nu te lăsa distras, nu fii prea ocupat sau prea obosit și nu îi lua drept garantați. Prietenii sunt parte din acel liant care ține viața și încrederea împreună. Un material de calitate.” (Jon Katz)

La mulți ani Alexandra! Însănătoşire grabnică!

———————————————————————————————————————————–

Text: Eduard Munteanu

Foto: Alex Grigoraș

@Acest jurnal este proprietatea intelectuală a domnului Eduard Munteanu. Orice utilizare a informațiilor din acest jurnal se va face numai cu acordul autorului.

17 COMENTARII

  1. Nu stiu daca Mecanturist-ul din 77 sa cladit pe prietenie, sau sa nascut din prietenie. Imi place sa cred ca da!
    Insa stiu cu siguranta ca eu am gasit inainte de Mecanturist, in 2011, doar un grup de oameni pasionati. Oameni bucurosi sa te ia cu ei pe munte. Oameni bucurosi sa iti povesteasca despre munte. Oameni dragi ce au reconstruit Mecanturist-ul de azi.
    Imi place sa cred ca prin prietenie vom reusi sa ducem mai departe Mecanturist-ul!
    La multi ani Alexandra!

  2. Frumoasa idee Edi, un cadou pe cinste pentru Alex.Tura stiu c-ati servit-o pe o vreme, putin spus, capricioasa, dar amintirile raman…frumoase!
    La multi ani Alexandra! Sanatate!

  3. Frumoasa felicitare din partea unui prieten adevarat, care va ramine si peste ani la fel si cu ceilalti Mecanturisti.LA MULTI ANI!Sanatate si carari de munte insorite!

  4. La multi ani, Alexandra !
    Foarte frumos gestul tau Edi.
    Am fost in multe ture frumoase cu Edi si Alexandra si inca sper sa mai fie cateva…

  5. Citesc, recitesc si nu-mi vine sa cred…
    Multumesc Edi pentru aceasta surpriza de proportii.
    Acum aproape 2 ani m-am alaturat comunitatii Mecanturist cu oarecare rezerve: nu stiam decat 2 persoane (Edi si Alex), nu stiam daca o sa fiu acceptata in grup, nu stiam cum o sa iau parte la diverse ture locuind atat de departe de Galati. Dar toate temerile mele s-au dovedit a fi nefondate. Nu am avut ocazia sa cunosc foarte multe persoane din Mecanturist, dar cei pe care i-am intalnit in ture sunt niste oameni minunati avand aceeasi pasiune ca si mine – muntele. Muntele ne face sa fim mai buni, mai intelepti, mai ingaduitori unii cu altii, sa avem o alta viziune asupra vietii cotidiene vazuta de multe ori ca pe o rutina din care incerci cu disperare sa scapi.
    Accidentul pe care l-am avut nu a fost intamplator. Am invatat ca daca esti incurajat de prieteni poti sa treci peste toate incercarile pe care viata ti le ofera, am devenit mai puternica. Imi este dor de voi, de turele facute impreuna. Dar in 2-3 luni sper sa revin pe poteci si totodata sa ma reprimiti in mijlocul vostru.
    Edi, esti un prieten adevarat, iar gestul tau nu poate fi descris in cuvinte. Iti multumesc pentru toate incurajarile dinainte si dupa operatie si astept cu nerabdare sa ne reintalnim pe poteci.

    Multumesc tuturor pentru urarile frumoase. Sa ne revedem sanatosi pe carari.
    Dana, sper sa ne cunoastem si personal, nu doar virtual

  6. Exceptional jurnal-cadou pentru Alexandra. Va ramane un reper in viata ta si o amintire de neuitat pentru toti mecanturistii care au avut placerea sa le fii partenera de tura. Iti urez si pe aceasta cale un calduros „LA MULTI ANI!”

  7. Felicitari Edi! Pentru jurnal, pentru definitia prieteniei si pentru cadou.La multi ani Alexandra! O destoinica coechipiera de poteca si o prietena draga a mecanturistilor. O vad si acum urcand pieptis in Baiului cu prajituri sau intalnirea ploiosa de la refugiul Tiganesti sau bucuria de pe Musala.Sa ne refedem cu bine.

  8. Doua ture exceptionale, cu un ghid pe masura!
    Alatur si urarile mele de bine in rand cu cele ale galatenilor care au avut ocazia sa mearga pe munte cu Alexandra.
    La multi ani!

Dă-i un răspuns lui Conatantin Ceapchi Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Te rugăm introdu numele tău aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.