”Why worry
There should be laughter after pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now” – Mark Knopfler
După atâtea preumblări, căutări și aventuri prin lumea largă, vine un timp când trebuie să te întorci și acasă. Acasă înseamnă acele locuri cu care inima ta rezonează, locuri în care ori de câte ori te vei întoarce, te vei simți bine. Pentru mine acasă este și Măcinul, muntele cel mai aproape de gălățeni.
După atâtea zile cu ploaie, vine și o zi în care norii se dau la o parte, ceață se ridică și ne lasă și pe noi să ne bucurăm de frumusețea naturii. Bineînțeles, coloana sonoră a turei Dire Straits – Why Worry:
Sâmbătă 15.10.2016 am încercat și cred că am și reușit să ne bucurăm preț de câteva ore de ”soarele de după ploaie” pe câteva cărări frumoase, în miez de toamnă, din munții Măcinului. Au participat 12 persoane: Eduard Munteanu, Daniela Prună, Adi Petroiu, Teo Budescu, George Reuț, Costel Ceapchi, George Costea, Cristi Iosifescu, Alina Gheorghe, Paulina Iancu, Mirela Seitan și Giulia Antonescu
După ce fotografii noștri au surprins câteva imagini memorabile la trecerea Dunării cu bacul,
ne-am îndreptat însoțiți de primele raze ale soarelui către satul Greci. Intrarea în traseu s-a făcut în jurul orei 10.00.
Traseul parcurs a fost următorul: Dealul cu drum – vârful Cireșu – valea Carabalu – poteca carierelor – vârful Ghiunaltu – șaua Țuțuiatu – vârful Călcata – valea Racova – brâna văii Racova – Dealul cu drum.
După o scurtă porțiune de pădure, cu iarbă proaspătă și verde de la ploile recente, am ieșit la soare pe zona vârful Cireșu – valea Carabalu. După ce am admirat mica cascadă de la intrarea în valea Carabalu, am urcat pe partea dreaptă a văii pe poteca numita ”Poteca carierelor”, aflată la câțiva zeci de metri deasupra firului văii. Am revenit apoi pe vale, urcând pe firul secundar al acesteia până la ieșirea pe piciorul Ghiunaltului. După ce am cucerit cu succes vârful Ghiunaltu (442 m), al doilea vârf ca înălțime al Măcinului, am făcut pauza de masă în șaua Țuțuiatu.
Au căzut și câteva picături, dar în scurt timp vremea s-a îmbunătățit din nou. Am continuat pe drumul forestier de creastă, și apoi am făcut dreapta spre Călcata. Pe vârful Călcata ne-am bucurat de belvederea minunată oferită de acest vârf dar și de lipsa totală a vântului. Ultima parte a traseului a fost și cea mai spectaculoasă. Am traversat valea Racova și am făcut o traversare dificilă, dar spectaculoasă pe zona de abrupt a văii numită ”brâna văii Racova”.
Am coborât pe traseul Dealul cu drum (TR), mulțumiți de o zi plăcută, în care am scăpat de grijile de acasă. Lungimea traseului a fost de 9,1 km. Durata totală a traseului a fost de 6h 30′.
Ziua frumoasă s-a încheiat la o ciorbă la Hanul Grecilor. Mai multe poze frumoase din această tură puteți vedea mai jos:
Fiți fără grijă! Va veni și soarele de după ploaie!
———————————————————————
Text: Eduard Munteanu
Foto: Adrian Petroiu
Edi, îmi plac tare mult jurnalele tale de călătorie. Recunosc faptul că în urmă cu 3 ani, unul din motivele care m-au făcut să mă alătur mecanturistilor au fost jurnalele scrise de tine. Citeam în fiecare seară câte unul și parcă eram acolo în „personajele” jurnalului.
Te felicit și iți doresc să nu te oprești din a scrie. Sunt suficienți oameni care te apreciază pentru ceea ce faci, chiar dacă uneori din lipsă de timp să zicem, se zgârcesc în a scrie două cuvinte de încurajare și apreciere. Dar aprecierile există, fără doar și poate, scrise sau doar ținute în suflet.
Succes pe mai departe!
Mulțumesc Laurențiu pentru comentarii și pentru ceea ce faci pentru asociație! Lumea asta, așa cum e ea, mai bună sau mai rea, e făcută de cei care mai fac câte ceva pentru cei din jur, după inimă și după putință.
Indiferența și individualismul sunt principalele cauze ale situației în care a ajuns societatea românească în ziua de azi.