QR Code Business Card
Articol postat de

Stepa dobrogeană

Avem acces la multe posturi de televiziune care prezintă documentare geografice şi despre natură.

Abundenţa informaţiilor despre natura altor locuri, alăturată de lipsa acestora din documentarele româneşti, privind viaţa salbatică de la noi, pot da impresia că ,,la ei” lucrurile sunt mult mai interesante decât ,,la noi”.

Această percepţie greşită s-ar putea schimba prin două moduri: printr-o prezentare cât mai amplă şi mai amănunţită a naturii ţinuturilor noastre sălbatice în documentare românesti şi, cu mult mai pregnant, printr-o studiere personală a acestor ,,lumi”, dealtfel foarte bine ascunse privirilor.

Mai la îndemână ar fi să exemplific acest lucru aplecându-mă spre stepa dobrogeană.

În mentalul nostru imaginea stepei e aceea a unei întinderi nesfârşite, cu un orizont atât de îndepărtat încât se confundă cu cerul, întinderi pe care unduie o iarbă uscată, cu siluietele abia perceptibile a unor cai sălbatici, iar mai aproape cu popândă mereu atenţi la păsările de pradă ce se rotesc în înaltul cerului.

În Dobrogea ne va întâmpina o realitate care poate ne va dezamăgi, dar care ne va uimi deopotrivă.

Ne va dezamăgi pentru că nu vom afla aici întinderile nesfârşite pe care le aşteptam. Stepa dobrogeană o vom găsi astăzi doar sub forma unor ,,petice” de vegetaţie aspră retrasă în zone mai greu accesibile, pe stâncării, prin râpe, prin poienile silvostepei, prin sărăturile zonelor litorale, pe tumulii din mijlocul arăturilor şi, în general, oriunde nu a putut pătrunde agricultura.

Căci, din punct de vedere al naturii sălbatice, curate, al stepei ajunsă până la noi în urma a milioane de ani de evoluţie, întinderile agricole din Dobrogea nu sunt decât un fel imagini ale unor urmari de ,,Hiroşime” chimice.

În schimb stepa dobrogeană ne va uimi prin vitalitatea incredibilă de care dă dovadă. Astfel pe ,,insuliţele” reprezentate de tumulii pierduţi în oceanul arăturilor agricole vom întâlni habitate viguroase, stratificate de la nivelul vegetaţiei subpământene şi al ierburilor mărunte, până la insecte, reptile, păsări, mamifere mici şi prădători din înaltul cerului.

Vitalitatea stepei dobrogene se manifestă în timpul iernilor aspre, în cazul unor veri extrem de secetoase, dar chiar şi în urma unor incendii accidentate, ori ale celor provocate de oameni.

Peisajul stepic nu este unul otova pe toata întinderea sa.

Diversitatea lui este conferită de relief, de suportul geologic şi uneori de umiditatea relativă a solului.

Astfel vom întâlni anumite plante şi animale pe stâncăriile de granit ale Culmii Pricopanului şi altele pe cuarţitele din Culmea Chervantului, pe şisturile verzi din Dealul Ghiunghiurmes, pe calcarele din Dealurile Tulcei, pe cele sarmatice din Valea Urluia. Iar peste toate aceste locuri mai speciale vom întălni la tot pasul stepa întinsă peste depozitele groase de leoss.

Stepa dobrogeană nu e un spaţiu natural izolat în contextual mai larg al stepei balcanice şi asiatice.

Mai mult chiar, ea e rezultatul unor ,,migraţii” venite dinspre est, ierburi si animale căutând spatii noi spre vest, ca mult mai târziu în istorie, asemenea migraţiilor popoarelor din stepele asiatice.

Dacă am devia puţin demersul spre antropologie, am găsi că stepa a fost în timpurile de început ale omenirii locul unde din ierburile sale s-a ,,perfecţionat” cereale ca grâul, orzul, ovazul, unde s-au îmbânzit animale ale stepei, precum calul, capra, oaia, asinul.

Dealtfel din descoperirile din teren (ex. Peştera,,La Adam” din Valea Visterna) s-a constatat că în ţinuturile dobrogene stepice au trăit în vremurile de demult animale erbivore de talie mai mare precum antilopa, calul sălbatic, rinocerul lânos, renul, mamutul, cât si animale de pradă la fel de mari, hiena de peşteră, ursul de peşteră, şi chiar leul şi pantera.

Primele plante apărute în peisajul stepic dobrogean au fost gramineele şi în general ierburile cu spic şi flori care se polenizează doar cu ajutorul vântului.

Acest proces de trecere de la pădurile luxuriante din vremea dinozaurilor la stepele din mezozoic s-a petrecut în urmă cu 25-30 milioane de ani, ca urmare a aridizării climatului, dar şi a scăderii nivelului de CO2 atât de necesar plantelor.

Poate că o imagine fugitivă a acestui proces poate fi considerat acum peisajul de silvostepă, process care poate continua spre o selecţie a plantelor lemnoase tot mai mici ,dar mai rezistenţe la ariditate, continuat cu îndreptarea lentă a stepei spre deşertificare.

Diversitatea vegetală a stepei derivă şi din faptul că multe dintre plantele dobrogene au nevoie de insecte pentru polenizare.

Concurenţa dintre plante pentru atragerea polenizatorilor a condus la apariţia florilor divers colorate, cu parfumuri irezistibile pentru insecte şi cu polen şi nectar ca plată a serviciului prestat în perioada lor de înflorire şi polenizare.

Pentru călătorul venit în Dobrogea să fotografieze stepa înflorită, lunile aprilie şi mai sunt cele mai prielnice.

Vom ignora acum multitudinea de ierburi fară flori şi vom încerca să surprindem doar varietatea culorilor de la nivelul vegetal.

Doar un ochi mai avizat şi mai dedicat se va apleca şi spre diversitatea de insecte şi mai ales fluturi, dar şi spre păsăretul cântator, ori spre rozătoarele temătoare.

Şi totuşi viaţa stepei continuă şi dupa plecarea noastră şi depăşirea perioadei de înflorire, după instalarea arşiţei verii.

Pentru aceasta perioadă mai grea fiecare specie şi-a dezvoltat propriile tehnici de supravieţuire.

Una dintre cele mai eficiente astfel de tehnici este aceea că o mare parte a masei vegetale a plantei se găseşte ascunsă în sol, partea aeriană, cea de sacrificiu, expusă uscării ori distrugerii prin păşunat, prin incendiu, fiind nesemnificativă pentru planta în întregul ei.

Astfel unele plante ierboase, prin rezistenţii rizomi subterani, pot ajunge la vârste seculare, comparabile cu cele, mai vizibile, ale măslinilor.

O altă tehnică de supravieţuire a speciei este aceea că ciclul vegetal anual, până la stadiul de sămânţă, se încheie deja la instalarea arşiţei verii, lunilor uscate, lunilor de iarna, ori chiar câtorva ani mai neprielnici supravieţuind doar seminţele, în speranţa instalării la nivelul solului a unor condiţii propice încolţirii.

Prin studierea cu meticulozitate a unei suprafete relative mici din zona ierboasă a stepei dobrogene s-au găsit cantităţi de seminţe de ordinul miilor.

În lupta de supravieţuire unele plante au dezvoltat adevarate arme chimice, unele orientate spre înhibarea plantelor din specii concurente, altele doar spre descurajarea erbivorelor care le-au pus gând rău.

Tot împotriva consumului de către erbivore, unele plante au dezvoltat modificari morfologice prin acumularea de silicaţi la nivelul părţilor aeriene, ceea ce le face mai uscate, mai tăiose şi mai seci, iar unele au dezvoltat o întreagă armură de ţepi şi spini pe tulpini, pe frunze şi chiar pe flori.

Totuşi păşunatul moderat este un factor de păstrare a diversităţii vegetale în stepa dobrogeană, măsurile de eliminare a acestuia ducând de cele mai multe ori la rezultate nedorite de îmburuienare, de invazie cu spini ori chiar de recucerire a stepei de către pădure.

În contextual timpului pe care îl trăim lupta pentru supravieţuire a plantelor înseşi nu mai e suficientă.

Internvenţia omului în stepa dobrogeană se face astăzi la dimensiuni care nu mai ţin cont de aspectele şi detaliile de care am vorbit aici.

Carirele de granit de sub Culmea Pricopanului au depăşit de mult nivelul de ,,stresare” al vegetaţiei şi faunei stepice. Aici în scurt timp peisajul va disparea cu totul…

Parcurile eoliene au văzut în zonele necultivate ale Dobrogei doar un spaţiu gol, numai bun de plantat cu turnurile de beton ale turbinelor. Fară să dorescă a vedea că de fapt aceste spaţii erau printre puţinele refugii ale vieţii sălbatice din acest spaţiu unic al ţării.

Păşunatul supraintensiv, îndeosebi cu turme de capre, conduce şi el la o deteriorare grava a stepei, mai ales în ceea ce priveşte diversitatea ei. Astfel s-a creeat ideea că brânza de capră e una superioară şi de aici o orientare spre acest tip de păşunat extrem de distructiv.

Te poţi întreba, măcar la nivel de teorie, cum e mai bine, să laşi stepa dobrogeană de izbelişte, să-şi urmeze cursul natural de evoluţie, eventual de involuţie, ori sa încerci să intervi pentru identificarea şi prezervarea habitatelor periclitate?

E drept că în spaţiul dobrogean s-au instituit numeroase rezervaţii naturale, dar odată cu înscrierea legii pe hârtie totul a rămas ca şi mai înainte.

Aplecarea spre studierea acestor ecosisteme coplexe lipseşte cu desăvârşire în stepa dobrogeana, la fel cum lipseşte şi interesul pentru scoaterea la lumină a vestigiilor zecilor de cetăţi antice din acest ţinut pontic.

Ni se vorbeste despre ,,Grădinile Edenului” ca despre nişte locuri doar dezirabile, grădini a căror complexitate ,sau poate doar frumuseţe, este direct proporţională cu puterea imaginarului fiecăruia, dar şi cu gradul de speranţă în lumea de apoi.

Ne complicăm în aceste imagini conceptuale şi nu avem curajul să apreciem că o călătorie chiar şi în stepa dobrogeană, daca o facem sub atributul absolut definitoriu al cunoaşterii pănă la detaliu, poate fi traită ca o exprienţă în Eden.

Afli aici mii şi mii de flori, fiecare cu viaţa şi povestea ei, mulţime de mărunte vietăţi sălbatice, care te vor uimi şi doar dacă reuşeşti sa le dai un nume (dealtfel la fel ca şi la flori), dar nu mai puţin te vor uimi oamenii din Dobrogea, a căror lentoare a vieţii te va face să priveşti altfel agitaţia ta cotidiană.

Aici fotograful va regreta doar că de la o vreme soarele se duce invariabil la culcare, iar fotografiile cu cărucioare trase de asini nu se vor mai releva prin surprinderea luminii miezului de zi, ci prin melancolia unui sfâşietor asfinţit peste drumul de pământ ce străbate stepa.

Nu ne rămâne nouă, călătorilor obişnuiti, decât să facem în aşa fel ca aceste imagini să le vedem aievea, şi nu doar într-un documentar al unui post de televiziune străin.

,,In mentalul nostru stepa dobrogeana apare sub imaginea unei intinderi nesfarsite… pe care paste un cal salbatic.”

Aici avem si o rapa intr-un depozit gros de leoss, si o fantana fara cumpana ceva mai in dreapta.

Fotografia am facut-o sub Dealurile Bestepe, in zona numita Piatra lui Boboc.

/Cetati2/img_5965-j1.jpg

Silvostepa dobrogeana.

In alte zone ale globului stepa se numeste savana, sau preerie.

In silvostepa intalnim exemplare izolate de arbori, par salbatic, carpen, stejar pufos si multe specii de arbusti.

Ca o reactie de autoaparare in fata secetei ,dar si a animalelor erbivore, arbustii de paducel, de porumbe, de maces, se chircesc sub forma unor boscheti cat mai sferici, lipiti de pamant si astfel lipsiti de tulpina.

Cei care hotarasc, totusi, sa-si inalte coroana ajung sa fie mancati de capre, ajungand la o forma a coroanei ca de umbrela, asemanandu-se in acest fel cu arborii de accacia din savana africana.

peisajul specific de stepa surprins aici se afla in extremitatea sudica a culmii principale a Muntilor Macin, in zona denumita Pietrele Balane.

/Macin1/img_3872-j1.jpg

Martori de eroziune al straturilor de sisturi cristaline intoarse pana la verticala.

Acestia sporesc senzatia de ariditate pe platoul somital al varfului Echistea din Muntii Macinului.

/Macin1/img_3900-j1.jpg

Silvostepa inflorita. Imagine realizata spre sfarsitul lunii aprilie in zona Saua Oancea de pe culmea principala a Muntilor Macin.

/Macin2/img_4007-j1.jpg

Migdalul pitic (Prunus tenella) e un arbust din silvostepa dobrogeana. Isi are originile in Asia centrala si sud-vestul Siberiei. Infloreste pe la sfarsitul luni aprilie. Noi l-am intalnit pe culmea principala a Muntilor Macin, putin la nord de Varful Echistea.

/Macin2/img_3961-j1.jpg

Saschiu (Vinca minoris). Numele latin ,,vinca” vrea sa sublinieza faptul ca saschiul este un ,,invingator”, el ramanand verde pana dupa prima ninsoare.

Tulpina e taratoare, cu mai multe radacini. Florile cu cinci petale au colorit pornind de la alb si pana la albastru intens.

Exemplarul de aici l-am fotografiat pe Potcoava Delictas din nordul localitatii Horia.

/Macin2/img_3993-j1.jpg

Albastrea alba (Centaurea cyanus). Intalnim albastrele cu culori ale florilor variind de la alb la roz si albastru.

Este o planta rezistenta la seceta, cu tulpina inalta de pana la 1m. popular se mai numeste Vinetica sau Zgalavoc.

In Dobrogea intalnim aceasta subspecie de culoare alba.

Fotografia am facut-o in zona Moroianu I din Culmea Muntilor Macin.

/Macin2/img_3995-j1.jpg

Alior de stepa (Euphorbia cyparissias). Se mai numeste si Laptele cainelui. Printre multele varietati de Laptele cainelui ori Laptele cucului acesta este de dimensiuni mai mici si cu inflorescenta mai redusa.

Fotografia am facut-o pe culmea Muntilor Macin, la nord de Varful Echistea.

/Macin2/img_4009-j1.jpg

Iarba-vulturelui (Hieracicum umbellatum). Se mai numeste si vulturica, apartinand unei variate game de specii ale familiei de vulturica.

Specia dobrogean se gaseste sub forma de tufe cu mai multe tulpini inflorite, de talie mica. Poate fi confundata cu Papadia, dar frunzele sunt diferite.

Fotografia am facut-o pe Varful Cetatea de langa localitatea Greci.

/Macin/img_4130-j1.jpg

Ciulin (Carduus nutants). Este o planta bianuala intalnita in zona stepica expusa mult la soare. Tulpina e inalta, ramificata si spinoasa, iar florile de culoare roz pana la purpuriu. Este o planta melifera si mereu il vom gasi plin de insecte.

/canicula/img_8153.jpg

Silvostepa inflorita. Aici avem exemplare de par salbatic si adevarate campuri de nepatruns de porumbar inflorit.

Se observa iarba mai verde din zona de umbrire a parului salbatic. dealtfel in timpul verii toata aceasta pajiste se va usca, multe din ierburile marunte incheindu-si deja ciclul vegetal.

Fotografia e facuta in zona de legatura intre culmea Muntilor Macin si mai izolatul Varf Crapcea.

/Macin3/img_4060-j1.jpg

Capsunul salbatic. (Fragaria viridis). Nu trebuie confundat cu fragutele, care au frunzele mai rotunde si florile mai mici. Deasemeni fructele Capsunului salbatic au forma alungita, dar mult mai mici si mai albicioase decat fructele capsunului de gradina.

Fotografia am facut-o pe Culmea Boclugea, de langa satul Floresti.

/Macin4/img_4153-j1.jpg

Coada mielului (Verbascum phoeniceum). Este o planta ierboasa bienala, cu dezvoltare rapida. Florile au cinci petale de culoare mov. Are radacini infipte foarte adanc in sol, ceea ce o face rezistenta la conditiile de arsita din stepa dobrogeana.

Fotografia am facut-o pe Dealul Vitelaru din partea de nord a Culmii Pricopanu.

/Macin6/img_4341-j1.jpg

Inul salbatic (Linum usitatissimum). Specia salbatica se mai numeste si Inul zanelor. Tulpina plantei este subtire si poate ajunge la inaltimea de 1m. Florile au cate cinci petale si sunt de culoare albastru lucios. Perioada de inflorire e in lunile iunie-iulie.

Exemplarul acesta l-am fotografiat in extrtemitatea nordica a culmii Pricopanul pe varful numit Vitelaru.

/Macin6/img_4342-j1.jpg

Zona stepica din Culmea Pricopanu. Fotografia e facuta de pe Varful Sulucul Mare 370m alt.

/Macin7/img_4243-j1.jpg

Urechelnita (Sempervivum tectorium). Este o planta erbacee perena. Creste in zonele stancoase, mare parte a anului prezentandu-se doar ca o rozeta de frunze lipita la nivelul solului.

Planta e dintre speciile cu frunze suculente, avand proprietatea ca la plio acestea se ingroasa, inmagazinand in ele apa recuperata de radacina, urmand ca planta sa reziste mai bine perioadelor secetoase.

In lunile de vara din mijlocul rozetei de frunze se ridica o tija de 10-15cm, florile fiind colorat de la alb pana la roz intens.

/Pricopanu1/img_5896-pp.jpg

Garofita dobrogeana (Dianthus nardiformis) este un endemism dobrogean. Are o perioada de inflorire destul de extinsa, intalnindu-se in zonele aride ale Culmii Pricopanului.

/Pricopanu1/img_5923-pp.jpg

Militeaua dobrogeana (Silene compacta) este o specie mediteraneeana, perena, cu o inaltime de 40-70cm, cu o inflorescenta bogata, cu flori de culoare roz-inchis.

Infloreste la inceputul lunii mai, iar noi am gasit-o in Culmea pricopanului, in zona dinspre satul Greci.

/Pricopanu1/img_5944-pp.jpg

Volbura (Convolvului cantabrica). Se mai numeste si Rochita-randunicii, Este o planta erbacee, perena, care se poate intinde prin iarba prin stoloni pana la 2m.

Florile speciei din Dobrogea au un colorit roz-pal, cu nervuri mai inchise la culoare in zonele radiale unde petalele corolei sunt lipite.

/Pricopanu1/img_5937-pp.jpg

Ceapa salbatica (Allium moschatum). Se confunda adesea cu usturoiul salbatic. Spre deosebire de acesta, frunzele sunt tubulare, dar mult mai subtiri decat la ceapa de cultura.

/Pricopanu1/img_5921-pp.jpg

Lumanarica (Verbascum densiflorum). Este o planta erbacee perena cu inaltimea de 70-120cm. pe toata partea aeriana planta e acoperita cu o pasla moale de peri.

La Lumanarica inflorescenta e sub forma unui spic masiv, cu florile dispuse pe toata circumferita si pe mare parte a tulpinii, urmand ca inflorirea sa se faca succesiv spre florile dinspre varf.

Desi e o planta viguroasa. Lumanarica prefera colinele bine insorite si chiar cu uscaciune excesiva.

Exemplarul de aici l-am fotografiat in zona Dealul cu Drum din Muntii Macin.

/Pricopanu1/img_5932-pp.jpg

Broasca testoasa dobrogeana (Testudo graeca). Se recunoaste dupa testul sau format din doua pati: carapacea de forma bombata si cu desene sub forma de solzi mari de culoare maronie sau chiar negru cu galben si plastronul, la partea inferioara, de culoare mai deschisa.

Capul, gatul, picioarele si coada sunt acoperite de o piele solzoasa de culoare cenusie.

Sunt animale greoaie, care se deplaseaza incet datorita formei si greutatii. Cele patru membre sunt asezate lateral, sunt scurte si terminate la extremitati cu degete scurte prevazute cu gheare.

/Pricopanu1/img_5918-pp.jpg

Broasca testoasa dobrogeana se hraneste cu ierburi salbatice, fructe, insecte melci si viermi pe care le taie cu marginea ciocului. Sunt reptile longevive, puntand ajunge la varsta de 100 de ani, iar inmultirea se face ca la serpi si soparle, adica prin oua.

In Romania mai traieste si alta specie de broasca testoasa de uscat numita Testoasa lui Hermanni (Testudo hermanni), aria ei de raspandire fiind Oltenia si Banatul.

Testoasa dobrogean poate fi intalnita in mai toate zonele stepice, dar si de padure ale tintului danubiano-pontic.

/Delictas/img_7716-j1-jjj111.jpg

Greierele iproscator (Bradiphorus dasiphus). Se numeste astfel datorita obiceiului sau de a improsca cu un lichid sub forma de hemolimfa acel ,,sange’ pe care il intalnim adesea la nevertebrate.

Popular i se mai spune si Greiere bortos datorita dimensiunilor sale care il diferentiaza mult fata de greierii obisnuiti, dar si datorita formei bombate a corpului.

Corpul greierului bortos e acoperit cu o adevarata armura cu piese mobile tivite pe margine cu ,,tinte arginti”.

Exemplarul acesta l-am fotografiat pe Culmea Pricopanu, apropae de localitatea Greci.

/Pricopanu1/img_5934-pp.jpg

Croitorul cenusiu (Morimus funereus). Apare in Dobrogea in silvostepa cu exemplare de stejar pitic. Gandacul are corpul format din trei parti distincte, avand pe partea dorsla patru puncte negre caracteristice.

Antenele au sectoare inelare, dand impresia ca sunt niste antene la care segmentele se rtrag unele in altele.

Fotografia am facut-o pe Dealul Secaru din sudul localitatii Greci.

/Arsasca/img_8449-j5.jpg

Un fluture galben cu desene maroni pe fapa superioara. Numele sau stiintific este Issoria lathonia, iar in poza pe care am facut-o pe Culmea Pricopanului el este asezat pe o floare de Militea dobrogeana.

/Pricopanu2/img_5952-pp.jpg

Nalba mare (Althaea officinalis). Este o planta robusta, care poate ajunge la inaltimi ale tulpinii de pana la 2m.

Culorile plantelor salbatice variaza de la alb, roz deschis si pana la rosu stacojiu.

Fructele au aspectul unei gramadiri de nuci, fiecare cuprinzand cate o singura samanta.

/Pricopanu2/img_5988-pp-pp.jpg

Coada soricelului galbena (Achillea coarctata). Este o planta perena, cu radacini puternice, din care porneste un manunchi de 5-6 tulpini cu inaltimi de 30-50cm. In varful tulpinilor paroase se dezvolta o inflorescenta de 4-7cm in diametru.

Specia de culoare galbena este un endemism al stepei dobrogene.

/Pricopanu2/img_6119-pp.jpg

Osul iepurelui (Ononis spinosa). E o planta lemnoasa prevazuta cu spini rari si mai greu de observat. Face parte din familia leguminoaselor.

Fotografia am facut-o in canaraua care conduce la Pestera cu sarcofage, in vecinatatea localitatii Olteni.

/Bulgaria1/img_8103-jb.jpg

Usturioul salbatic (Allium vinealis). Se mai numeste si Pur.

E usor de recunoscut pentru ca e o planta cu o inaltime de pana la 1m, desi creste in zone stepice cu vegetatie marunta.

Frunzele sunt in numar de 5-6, lungi de 15-20cm si inguste, ca niste frunze de grau.

Are un puternic miros de usturoi. A nu se confunda, dupa denumire si miros cu Leurda.

/Pricopanu2/img_6117-pp.jpg

Exemplare de Militeaua dobrogeana prin stancariile de pe Culmea Pricopanuu, zona dinspre sud.

/Pricopanu2/img_6054-pp.jpg

Iarba colilie (Stipa pennata). Se mai numeste si Negara. Tulpina plantei este acoperita cu stipele albesi lungi, ca niste fire de par, care fac ca numele acestei plante sa fie similar cu notiunea de ,,par carunt”.

Este o planta erbacee definitorie pentru regiunile aride ale stepei.

Aici Colilia este fotografiata pe Culmea Pricopanu, in saua dintre varfurile Piatra Raioasa si Sulucul Mic.

/Pricopanu3/img_6199-pp.jpg

Tufa de Iarba colilie ajunsa la maturitate inca de la inceputul verii.

/Flori2/img_0968-fl.jpg

Formatiunea de granit numita ,,Gura de balena” de pe platoul de sub Varful Vraju din Culmea Pricopanu.

Se incadreaza intr-o vegetatie stepica, cu plantele paioase deja uscate si doar spinii ramasi inca verzi.

/Pricopanu4/img_6223-pp.jpg

Ciucusoara de stanca (Alyssum saxatile). Este o planta perena cu mare rezistenta la seceta. Prefera zonele stancoase si cu expunere la soare. Tulpina are mai multe ramificatii de 30-50cm lungime. Frunzele sunt mici, de culoare argintie si pufoase. Florile sunt mici, de culoare galbena, iar plantele formeaza tufe dese prinse in crapaturile stancilor.

/Pricopanu5/img_4572-pp.jpg

Iarba sarpelul (Echium vulgare).Este o planta erbacee originara din estul Europei si Asia Centrala.

Creste in locuri bine insorite, in viroage ferite de accesul animalelor de pasunat.

Infloreste la inceputul verii. Noi am fotografiat acest exemplar pe Dealul Ghiunghurmes din Podisul Babadagului.

/Pricopanu5/-pp.jpg

Miruta (Anchusa officinalis). Popular planta mai e numita si Limba boului. E o planta erbacee, perena, bianuala, ale carei tulpini pot atinge inaltimi de 1m.

Frunzele sunt inguste si putin paroase, iar florile cu cinci petale pot avea culori deosebite, albastre sau violete, pe aceeasi tulpina.

/Pricopanu5/img_4447-pp.jpg

Coicul berzei (Geranium pratense). Este o planta erbacee cu frunzele paroase si florile de coloare roz-aprins. Pistilul si staminele florii sint disproportionat de lungi, iar dupa caderea petalelor floarea uscata ramane lunga si ascutita ca un cioc de barza.

Specia iubeste locurile insorite si solurile calcaroase.

/Fueroaga/img_8892-j7.jpg

Stanjenelul de stepa albastru (Iris suaveolens). Se mai numeste si ratisoare. E o planta erbacee perena. Infloreste la inceputul lunii aprilie prin poieni din silvostepa dobrogeana. Exista si varianta Stanjeneilor de stepa galbeni (Iris humilis),

Fotografia am facut-o pe Dealul cu Drum, langa localitatea Greci.

/Macin/img_3936-j1.jpg

Fluturele Coada randunicii (Iphiclides podalirius). Are o anvergura a aripilor cuprinsa intre 6-7,5cm, dimorfismul sexual nefiind sesizabil.

Culoarea de fond a aripilor este galbena cu desen negru. Caracteristica speciei sunt cele doua proeminente din varful cozii, care duc cu gandul la coada despicata a randunicii.

/Pricopanu5/img_4415-pp.jpg

Priboiul (Geranium phaeum). Denumirea stiintifica contine cuvantul grecesc ,,phaios”, care inseamna ,,brun” facand referire la culoarea florilor sale.

/Pricopanu5/img_4480-pp.jpg

Umbra-iepurelui (Asparagus pseudoscaber). Asparagusul este o planta mereu verde, cu lastari lungi, pe care sunt prinse feunzele subtiri si foarte dese.

Planta infloreste vara tarziu sau chiar la inceputul toamnei. Are flori mici, albe sub forma unor palniute cu marginea ca o steluta. Aspectul decorativ al plantei e sporit si in tiplul fructifivatiei, cand bilutele rosii contrasteaza cu verdele crud al frunzelor. In schimb bacele sunt otravitoare.

/Pricopanu5/img_4562-pp.jpg

Versantul vestic al Muntilor Macin in zona Pietrele Mariei, de langa localitatea Greci.

Fotografie e facuta de pe Dealul Secaru.

/Secaru/img_2135-j1.jpg

Stepa dobrogeana in zona Izvorul Cozluc, din dreapta Cheilor Chediului.

/Secaru/img_2174-j1.jpg

Par salbatic in luna ocatombrie In Rezervatia naturala Dealul Secaru.

/Secaru2/img_2124-j1-j1.jpg

Garofita dobrogeana (Dianthus nardiformis). Se vede ca planta e adaptata bine la seceta verilor din Dobrogea, aici regasind-o inflorita si dupa ce partile plantei par deja uscate.

/Secaru2/img_2103-j1-j1.jpg

Soparla de iarba (Podarcis taurica). Are un colorit diferit, la mascul predominand verdele, iar la femela diferitele nuante de maron.

Astfel de soparle sunt mari iubitoare de vegetatie, dar si a zonelor mai pietroase pentru ca diminata sa se poata incalzi la soare. Se deplaseaza cu o viteza foarte mare pentru a se ascunde de numerosii pradatori pe care ii are: serpii, pasarile de prada si chiar alte soparle mai mari decat ea.

/Sivrica1/img_8910-siv.jpg

Vipera comuna (Vipera berus). Este o specie de talie medie lungimea exemplarelor mature fiind intre 60-80cm.

Specia prezinta un dimorfism si un dicromism acentuat.

Femelele sunt mai mari, de culoare cafenie, iar desenul in zig-zag de pe spate e brun-inchis sau chiar negru.

Hrana viperei consta in insecte, rozatoare mici, pasarele, soparle si batracieni de iarba.

femela din imagine am fotografiat-o pe fata estica a Varfului Priopcea.

/Sivrica1/img_9054-siv-bun.jpg

Balaurul dobrogean (Elaphe sauromates). Este un sarpe neveninos, de talie mare putand atinge lungimi de 2-2,5m.

Traieste in stepa dobrogeana, dar si pe langa casele oamenilor, unde vaneaza pui mici sau porumbei.

/Sarica2/img_8734-buna-buna.jpg

Balaurul dobrogean hiberneaza iarna si devine activ pe la inceputul lunii aprilie. Evita soarele puternic si in arsita amiezei se ascunde in tifisuri, sub pietre sau prin scorburile arborilor.

Nu este periculos pentru om, dar cand se simte atacat reactioneaza ridicand capul si o buna parte din partea anterioara a corpului, muscatura lui fiin totusi dureroasa.

/Sarica2/img_8735-j1-jjj111-bun.jpg

Balaurul dobrogean se hraneste cu rozatoare de talie mare si mijlocie, cu pasari dar si cu ouale ori puii gasiti in cuiburi.

Din cele trei fotografii cu Balaurul dobrogean, de fapt aceasta a fost prima, noi gasindu-l incolacit, undeva pe Culmea Boclugea dinspre satul Floresti.

Cand l-am deranjat cu aparatul foto s-a departat repede…

/Trascau2/img_0426-jj.jpg

Peisaj dobrogean pe Culmea Sivrica.

/Sivrica1/img_8974-siv.jpg

Canion in loess intre Varful Priopcea 411m si Culmea Sivrica.

/Sivrica2/img_9031-siv.jpg

Canionul in loess care desparte Varful Priopcea e Culmea Sivrica. Fotografia e facuta de pe platoul varfului Boldea.

/Sivrica2/img_9047-siv.jpg

Sanziene galbene. (Galium verum). Este o planta erbacee cu o tulpina ce poate atinge inaltimi de 50-60cm. Frunzele sunt subtiri si scurte, dispuse circular la diferite intervale pe lungimea tulpinii.

Inflorescenta e bogata, cu multe flori mici, de culoare galbena.

Popular floarea se mai cheama si Dragaica si ei ii sunt atribuite puteri cu conotatii mistice si religioase.

/Flori1/img_0409-fl.jpg

Negrusca (Nigella arvensis). Planta se mai cheama si Chimen dulce. Este o planta ierboasa, perena, care creste in locuri mai ferite ale silvostepei dobrogene. Sunt grupate mai multe plante in forma de tufa. Dupa inflorire se dezvolta acea drupa pentagonala care se vede in fata petalelor, ajungand la 2-3cm lungime. La inceput aceasta e vere, cu pereti subtiri, iar spre toamna se usuca si elibereaza semintele.

Fotografia am facut-o in Cabaraua Fetii de langa localitatea Baneasa.

/Flori1/img_0442-fl.jpg

Urzica moarta(Lamium albium). De obicei variantele de urzica moarta au florile de culoare alba sau roz, specia dobrogeana fiind o raritate.

Tulpina ajunge pana la 30-40cm inaltime, avand frunzele pufoase si asemanatoare cu cele ale urzicii.

/Flori1/img_0494-fl.jpg

Otratel (Cinoglossum officinale).Se deosebeste mult de Otratelul de balta, dar se aseamana cu Otratelul galben. E o planta rezistenta la seceta, care prefera solurile calcaroase sau nisipoase.

/Flori2/img_0538-fl.jpg

Murul salbatic (Rubus fructicosus). Lastarii arbustului ajung pana la o lungime de 2,5-3m, ei fiind inconvoiati, sau chia taratori, totdeauna sub forma unei tufe incalcite.

Florile apar spre sfarsitul primaverii, ele fiind de coloare alba sau roza. Fructele sunt relativ mari, carnoase, rosii si acre la inceput, negru-stralucitor si dulci dupa coacerea deplina.

In Dobrogea, prin marginea padurilor si prin lunci intalnim si o subspecie cu fructele mici, cu doar 5-6 bobite, dar si cu mai putini spini.

 

/Flori2/img_0614-fl.jpg

Pintenoaga (Carthamus lanasus). E o specie de spini cu flori galbene care devin invazive in zonele de silvostepa in care pasunatul este restrictionat.

/Flori2/img_0716-fl.jpg

Mierluta (Minuartia verna). Este o planta erbacee cu flori mici, albe, in forma de stelute. Prefera zonele calcaroase, unde formeaza tufe dese printre pietre.

Fotografia am facut-o in zona Dealului Agighiol.

/Flori2/img_0742-fl.jpg

Iarba de soaldina (Sedum acre). Este o planta de talie mica, care acopera solul prin tufele ei dese, de culoare galbena, galbena fiind si mare parte a tulpinilor.

Este foarte rezistenta la seceta si are o perioada lunga de inflorire. din mai pana in iulie.

Fotografia am facut-o pe Creasta Chervantului, in apropiere de localitatea Cerna.

/Flori2/img_0744-fl.jpg

Argintii lui Iuda (Lunaria annua). Este o planta erbacee de talie medie. Numele ii vine de la bacele cu seminte de forma unor discuri transparente, care se folosesc drept plante uscate decorative.

/Flori2/img_0746-fl.jpg

Ghizdei (Lotus tenuis). Face parte din familia leguminoaselor, la fel ca fasolea ori lucerna.

Tulpinile sunt subtiri si au tendinta sa devina taratoare. Florile sunt galbene pana la portocaliu.

Fotografia am facut-o in Rezervatia naturala de la Trestenic, in sudul Dealurilor Niculitelului.

/Flori2/img_0773-fl.jpg

Sulita regelui (Asphodeline lutea). E o planta viguroasa cu tulpina solitara ce poate ajunge pana la 1,5-1,7m. Frunzele sunt mari si raman adunate in apropierea solului, pe tija tulpinii insirandu-se numeroase flori albe sau galbene, care insi deschid pe rand petalele, de la baza spre varf.

In Anglia planta e subiectul unei legende populare, aspect care a condus si la numele ei.

/Flori2/img_0805-fl.jpg

Fratele priboiului (Geranium macrorrhizum). Popular se mai numeste si Floarea raiului. Este o planta care creste sub forma de tufe, preferand zonele calcaroase.

In conditii favorabile planta poate ajunge pana la o inaltime de 70-80cm. Frunzele sunt palmate, cu patru lobi, iar florile au petalele de culoare roz-violacei si pistilul si staminlele mai lungi.

/Flori2/img_0768-fl.jpg

O orhidee locala numita stiintific (Traunsteinera globosa). E printre putinele specii ale acestei familii care s-au adaptat la clima mai aspra a Dobrogei.

/Flori2/img_0967-fl.jpg

Ceapa ciorii (Muscari comosum). Planta are tulpini singulare cu flori credcute pe o buna parte a acesteia. Inflorirea se face succesiv, spre varf. Florile de culoare albastru-violaceu au un suav miros de mosc.

In mitologie si in religia precrestina florile acestea au o simbolistica aparte.

/Flori2/img_1006-fl.jpg

Comparam aceste carucioare dobrogene cu masivele faetoane din bucovine. Si acest aspect conduce gandul la saracia naturii dobrogene…

/Iacobdeal/img_8379-j2.jpg

O stana dobrogeana in marginea localitatii Turcoaia.

/Iacobdeal/img_8487-j2.jpg

E foarte posibil ca peisajul stepic din dobrogea sa dispara la modul cel mai concret. Prin extinderea terenurilor agricole, dar mai ales prin macinarea masivelor de granit prin carierele pentru agregate pentru constructii.

Agregatele de cariera de la Icobdeal s-au folosit la fabricarea asfalturilor pentru Autostrada Soarelui.

/Iacobdeal/img_8423-j2.jpg

Ruscuta de primavara (Adonis vernalis). Este o planta erbacee perena, care infloreste inca de la inceputul primaverii.

Tulpinile ajung pana la inaltimea de 40-50cm. Florile au pana la 15-20 de petale de culoare galbena si sunt lipicioase la atingere.

Vegeteaza pe poieni cu expunere la soare, primavara ramanand singulare in peisaj, probabil de la faptul ca partile aeriene ale plante sunt toxice si ocolite de erbivore.

/Ibida1/img_1296-mod-al.jpg

Adapost pentru oi sub Culmea Sivrica. Datorita lipsei vreunui izvor animalele sunt adapate de la un rezervor metalic alimentat periodic cu o cisterna.

/Ibida3/img_1592-mod-al.jpg

Peisaj stepic in Dobrogea de Sud, in marginea localitatii Olteni. Meandrele canaralei din imagine ne conduc in circa o ora la Pestera cu Sarcofage.

/Limanu2/img_6196-a1.jpg

Faguri ale unor albine salbatice, sau doar cu o regina evadata din vreun stup. fagurii plini cu mira i-am descoperit intr-o mica grota din Canaraua Fetii, la sud de localitatea Baneasa.

/Limanu2/img_6235-1-a1.jpg

Stepa in zona fostelor lacuri sarate de sub Culmea Pricopanului.

/Enisala1/img_8311-j1.jpg

Stepa dobrogeana poate oferi un spectacol floristic doar in lunile aprilie si mai. Odata cu arsita verii plantele paioase isi incheie ciclul vegetat si atmosfera devine una de toamna nesfarsita.

/Enisala1/img_8372-j1.jpg

Plante uscate in cimitirul turcesc parasit din Culmea Iaila, de langa satul General Praporgescu.

/Enisala1/img_8328-j1.jpg

Un peisaj cu oarece dramatism, inaintea unei ploi de vara pe coastele Dealului Deniztepe, langa satul Lastuni.

/Enisala2/img_8476-j1.jpg

 

Paianjenul in X (Argiope lobata). Este o insecta de talie medie, dimorfismul sexual fiind accentuat, femela fiind mult mai mare decat masculul.

Isi construieste o panza neregulata, dintr-un fir care reflecta razele ultraviolete, aspect care se pare ca atrage multe dintre insecte.

De obicei plasa este intinsa la inaltime de 1-1,5m, intre firele de iarba cele mai inalte, lucru care face destul de neplacut cand ai norocul sa treci peste o astfel de panza si sa te trezesti cu insecta pe piept, sau, mai rau, pe fata.

Fotografia am facut-o la coborarea pe versantul estic al dealului Deniztepe.

/Enisala2/img_8467-j1.jpg

Peisaj de stepa pe malul Bratului Sfantu Gheorghe. Fotografia e facuta de pe primul din cele 5 dealuri ale Culmii Bestepe.

/Enisala3/img_8555-j1.jpg

Paducelul (Crataegus monogyna). Este un arbust spinos ce creste spontan in zonele neagricole. In stepa dobrogeana acesta formeaza tufe cu inaltimi modeste, acoperite in totalitate ce crengi spinoase.

ca planta medicinala este numit ,,doctorul inimii’ deoarece atat florile cat si fructele sunt recomandate in tratarea afectiunilor inimii si a vaselor de sange.

/Enisala3/img_8554-j1.jpg

Macesul (Rosa canina). Este unul dintre cei mai cunoscuti arbusti de pe la noi. Creste sub forma de tufe dese, cu inaltimi ale tulpinilor pana la 2,5-3m.

Florile Macesului cresc solitar sau grupate cate 2-3 in buchete si sunt colorat de la alb pana la roz.

In silvostepa din dobrogea in gasin in asociere ci prunisorul ,paducelul si carpinita.

/Enisala3/img_8551-j1.jpg

Porumbarul (Prunus spinosa). Este un arbust salbatic din familia rozaceelor. Il gasim in silvostepa, in palcuri mai care, din cauza spinilor de pe crengi, denin de nepatruns.

Infloreste la inceputul lunii aprilie, cu flori mici si albe, in schimb fructele se coc foarte tarziu ele putnd fi consumate doar la sfarsitul toamnei si dupa primeme brume.

Fructele sunt puternic astringente, in schimb sunt printre cele mai bogate in vitamine de toate felurile.

/Enisala4/img_8617-j1.jpg

Saschiu albastru.

/Delictas/img_7714-j1.jpg

Saschiu cu flori de culoare alba. Exemplarul l-am fotografiat pe Dealul Boclugea din nordul satului Floresti.

/Sarica1/img_8696-j1.jpg

Maciuca ciobanului (Echinops ruthenicus). E o planta specifica stepei dobrogene, ea preferand solurile calcaroase ori nisipoase, cu o clima uscata si calduroasa.

Planta infloreste in lunile de vara, dupa ce ierburilestepice s-au uscat de mult. Aceasta face ca maciuliile albastre sa para ca sunt uscate, ca la niste flori nemuritoare.

/Consul1/img_8009-j1.jpg

Stepa cu ravena in teren de leoss in partea de jos a Muntelui Consul.

/Consul1/img_8014-j1.jpg

Stepa pe relief cu roci porfirice pe piciorul estic al Muntelui Consul.

/Consul1/img_8035-j1.jpg

De obicei evitam drumetiile in Dobrogea in lunile caniculare de vara, asa ca stepa uscata o vom vedea mai bine in lunile de toamna tarzie.

Fotografia e facuta pe versantul vestic al Muntelui Consul.

/Consul3/img_8192-j1.jpg

Peisaj dobrogean pe drumul dintre localitatile Peceneaga si Garliciu, destul de aproape de malul Bratului Macin al Dunarii.

/Cius1/img_6022-jk.jpg

Rapa intr-un depozit de loess cu cuiburi de prigorii, lastuni si randunele roscate.

Locul se afla in zona de varsare a raului Topolog in Lacul Hasarlac.

/Cius1/img_6091-jk-jk.jpg

Stol de grauri deasupra Bratului Macin. Fotografia e facuta de pe Dealul lui Gim, de langa satul Peceneaga.

/Cius1/img_6019-jk.jpg

Peisaj de stepa si cu terenuri saraturoase in vecinatatea Baltii Piatra lui Boboc, de sub Dealurile Bestepe.

/Cetati2/img_5969-j1.jpg

Pisaj dobrogean cu stepa de pe Capul Dolosman, la mica inaltime deasupra Lacului Razelm.

/Cetati3/img_6026-j1.jpg

Nemtisori de camp (Delphinium consolida). Se mai numeste si Pintenasi, sau chiar Toporasi. Apare in zonele stepice aride, frunzele aproape disparand dupa ce planta infloreste abundent.

Fotografia am facut-o de la Jurilovca inspre Capul Dolosman.

/Cetati3/img_6074-j1.jpg

Scolopendra (Scolopendra cingulata).

O specie de chilopoda intalnita in vecinatatea localitatii Baspunar (Fantana Mare). Miriapudul este format din mai multe segmente separate, fiecaruia dintre acestea revenindu-i cate o pereche de picioare.

Pe cap are o pereche de apendici care contin un venin pe care insecta il introduce in corpul victimei.  Se hraneste cu insecte, viermi si reptile mici.

Muscatura unor astfel de miriapode nu este mortala, in scimb ea produce o durere atroce.

/Cetati3/img_6075-j1-jj11.jpg

Scumpia (Cotinus coggygria). Planta este un arbust cu frunze mari, grupate in buchete si cu florisub forma de panicule. Deoarece par pufoase si au o culoare gri-galbuie, dau un aspect de fum in jurul plantei.

/Casian3/img_9100-colorat.jpg

Toamna frunzele de Scumpie capata o culoare rosu-aprins, de departe parand tufe cu flori pe fundalul stepei lipsita de culoare.

Fotografiile cu Scumpie le-am facut pe Dealul Alahbair de langa localitatea Crucea.

/Casian3/img_9065-j1.jpg

Peisaj de stepa in zona Dealului Alahbair, de langa localitatea Crucea, judetul Constanta.

/Casian3/img_9070-j1.jpg

Cocosei de camp (Adonis aestivalis). E o planta perena ce apare in ochiurile de stepa dintre araturi. Tulpinile ajung pana la 50-60cm inaltime, iar frunzele sunt subtiri si marunte, ca de marar.

Fotografia am facut-o in marginea satului Carjelari.

/Balcic1/img_1213-jj.jpg

Bujorul de padure (Paeonia peregrina). E o planta perena de origine balcanica, care creste spontan in zonele de silvostepa si in marginea padurilor de tei si carpen din Dobrogea.

Florile Bujorului de padure sunt solitare, mari cu 8-12 petale de un rosu aprins.

Intreaga planta, cu exceptia petalelor, este toxica. Aceasta explica rezistenta speciei in fata turmelor din Dobrogea.

Infloreste in prima jumatate a lunii mai, urmand ca florile sa poata fi admirate pana la inceputul verii.

/Balcic2/img_1515-jj.jpg

Cele 102 fotografii cu peisaje de stepa dobrogeana, dar si cu multe exemplare din flora si fauna acestei se doresc a fii o invitatie in mereu surprinzatoarea Dobroge, cea care ascunde comori naturale care inca asteapta sa fie descoperite, asa cum s-a intamplat de curand, cand biologii au identificat in Padurea Dumbraveni o specie noua de plante de stepa, pe care au numit-o Aerelul dobrogean (Ferula mikraskythiana).

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

2 comentarii laStepa dobrogeană

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*