Insula Lefkada: Muntele Elati 1157m

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({ google_ad_client: „ca-pub-8307343864531738”, enable_page_level_ads: true });

Se spune că Dumnezeu a fost darnic cu grecii, dar cam neglijent…

Asta pentru că natura pe care le-a oferit-o e plină de comori, dar toate acestea sunt ca aruncate cu furca: ţara lor nu e decât o peninsulă adânc crestată, înconjurată de o mulţime de insule risipite fără niciun rost.

Mai mult, afli munţi peste tot, chiar şi în insule, dar şi aceştia nu sunt ordonaţi în vreun fel.

Puşi în faţa acestei naturi complicate, vechii greci au încercat să-şi ordoneze măcar vieţile lor, prin democraţie, filosofie si …citește în continuare…

Munţii Pădurea Craiului: Peşteri în Cheile Cuţilor şi pe platoul carstic Runc

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

Am urcat în maşină înainte de ora 7 a dimineţii de 14 iulie (E ziua Franţei.).

În aceasta ,,tură de descoperire” sunt singur, lucru care face şi mai intensă aceasta chemare a necunoscutului.

De aceată dată am prins drumul spre sudul Munţilor Pădurea Craiului şi am mers vreo 60km pe DN76, de la Oradea până la Beiuş. Oho!… Municipiul Beiuş…

La sensul giratoriu din mijlocul oraşului fac stânga şi merg pe un drum judeţean bun, mai întâi 10km până în Remetea, apoi încă 10km până în comuna Roşia.

Lângă primărie opresc şi un localnic …citește în continuare…

Munţii Şes (Plopiş): Castelui Zichy din Poiana Florilor

Motto: ,,Tot ce i se întâmplă omului e din cauza faptului că nu poate să stea cuminte într-o cameră.” (Blais Pascal)

Poate că am mai folosit acest motto în vreunul din jurnalele mele, dar mă repet pentru că zicerea aceasta îmi vine în minte de fiecare dată când lucrurile nu par să meargă în direcţia cea bună…

Chiar dacă avea să urmeze unor zile cu ploi diluviene, planul turei de azi mă aducea din nou la Vadu Crişului. De aici trebuia să prind poteca de pe Valea Mişidului pentru a ,,descoperi” şi ,,explora” trei dintre peşterile de notorietate ale Munţilor …citește în continuare…

Munţii Pădurea Craiului: Platoul carstic Zece Hotare. Peştera Bătrânului.

În partea lor cea mai înaltă, Munţii Pădurea Craiului au un relief carstic extins pe aproape toată lungimea lor, la o altitudine medie de 700-800m.

Şi sunt ciuruiţi, un felac aş zice, de sute de doline şi de uvale, acele înlănţuiri de doline care constituie un stadiu geologic intermediar în procesul de devenire spre polie.

De obicei astfel de peisaje sunt deosebit de spectaculoase şi rezervă călătorului mulţime de surprize la faţa locului.

 

Mergem cu maşina în jur de 55km dinspre Oradea până în localitatea Şuncuiuş, de pe malul râului Crişului Repede.

De data asta nu mai mergem spre …citește în continuare…

Stepa dobrogeană

Avem acces la multe posturi de televiziune care prezintă documentare geografice şi despre natură.

Abundenţa informaţiilor despre natura altor locuri, alăturată de lipsa acestora din documentarele româneşti, privind viaţa salbatică de la noi, pot da impresia că ,,la ei” lucrurile sunt mult mai interesante decât ,,la noi”.

Această percepţie greşită s-ar putea schimba prin două moduri: printr-o prezentare cât mai amplă şi mai amănunţită a naturii ţinuturilor noastre sălbatice în documentare românesti şi, cu mult mai pregnant, printr-o studiere personală a acestor ,,lumi”, dealtfel foarte bine ascunse privirilor.

Mai la îndemână ar fi să exemplific acest lucru aplecându-mă spre stepa …citește în continuare…

Dunărea de la Galaţi până la Dunavăţul de Jos. Ghid complet.

Notă: Am enumerat 71 de obiective de interes turistic, istoric şi geografic de pe malul Dunării dintre Galaţi şi ultimile prelungiri ale horstului dobrogean ce pătrund adânc în Delta Dunării.

Poate de interes pentru călatorul din Dobrogea de Nord, doar ca puncte de plecare pentru o documentare mai amanunţită.

 

1.-Cazematele de pe Dealurile Bugeacului. Faceau parte din linia defensivă din Dobrogea anului 1916.

 

2.-Picioarele podului german din al doilea razboi mondial de peste Gârla Lăţime.

 

3.-Monumentul ostaşilor ruşi căzuţi in Razboiul ruso-turc din 1877-1878. Pe parte deraptă a drumului spre Garvan, cam la 500m de Balta Lăţime …citește în continuare…

Dobrogea neştiută: Piatra-Frecăţei

Un poet contemporan socotea că odată ajunsă la esenţă, poezia ar trebui să conţină în forma sa perfectă doar titlul, rămânând ca sufleul cititorului să plasmuiască versurile, după visele şi aşteptarile sale.

La fel aş putea veni şi eu să spun că titlul de mai sus îşi e suficient sieşi. Adică doar v-am comunicat că în Dobrogea mai sunt încă locuri de care poate că nici nu aţi auzit. Şi gata.

(Cu toate că nu e deotologic şi nici etic să suspectezi cititorul de necunoaştere…)

S-ar zice că textul va fi doar un demers de argumentare a celor afirmate în …citește în continuare…

Munţii Cernei – Ineleţ

Motto: ,,Tot ce i se întâmplă omului este din cauza faptului că nu poate sta cuminte într-o cameră.”

Blasse Pascal

Să fii 15 zile în Valea Cernei şi să nu ai cu cine să urci pe munte e ca şi când cineva ţi-ar pune dinainte un tort de ciocolată şi nu ţi-ar da nicio unealtă cu care să-l înfuleci.

Aflat în situaţia aceasta, în acestă vară nu mi-a rămas decât să încerc să urc pe munte de unul singur. Doar că traseele care pornesc din acest defileu de peste 50km lungime sunt de cele mai multe ori cotlonite, ascunse prin …citește în continuare…

Munţii Bucegi: Turnurile Ţigăneşti

Clubul montan ,,Mecanturist”-Galaţi a luat fiinţă în anul 1977 din dorinţa studenţilor de la Facultatea de Mecanică de a petrece cât mai frumos multe dintre clipele irepetabile ale studenţiei. Eu m-am alăturat clubului abia în anul 1981 şi repede m-am integrat în exclusivistul ,,Comandament Negru”, o ,,facţiune” mai rebelă, care considera că pe munte primordială trebuie să fie buna dispoziţie, şi mai puţin performanța.

Cu Didi Agache ne cunoaştem din acele vremuri savuroase de ,,Comandament”, când şi intransigentul Horia sfârşea tot la o gură de pălincă cu noi, lamentându-se de poziţia sa de lider, lucru care îi îngrădea libertatea asta …citește în continuare…

Munţii Vrancei: Vârful Pietrosu

O poruncă a scrisului spune să nu te foloseşti de un numar prea mare de adjective.

Asta pentru că adjectivul înseamnă implicare din partea autorului, o mai mare responsabilitate a sa, dar şi o mai discutabilă obiectivitate în demersul abordat..

Asumându-mi acest aspect sensibil, vin şi spun că Masivul Vrancei este unul greu de parcurs, dar şi urât în mare parte.

În primul rând că e greu de pătruns în inima muntelui datorită drumurilor forestiere lungi, neîntreţinute şi de aceea de câteva ori chiar abandonate.

Apoi potecile muntelui sunt greu de urmarit din cauza vegetaţiei care le-a năpadit, sau invers, …citește în continuare…