Munţii Cernei: Traversarea Muntelui Arjana

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

Despre Muntele Arjana se pot spune multe lucruri. Toate numai de bine.

Mai întâi că frumosul său nume ar veni peste veacuri de la numele unei frumoase prinţese dace.

Asta dacă nu am considera că ,,j”-ul ar fi unul sârbesc, ca cel din ,,Sarajevo” şi astfel numele ar putea fi ,,Ariana”…

Muntele Arjana e un munte frumos şi din punct de vedere fizic, așezat la capătul întregului lanţ carpatic, ca amvonul unei catedrale gotice.

Asta pentru că imediat după Zascolul Arjanei altitudinile scad cu …citește în continuare…

Ţara de dincolo de munte (2): biserici fortificate din Transilvania

Dacă în călătoria de acum trei ani din Ardeal remarcam mai întâi neorânduiala reliefului de aici, dar şi nehotărârea Râului Buzău, care curgea pentru început spre nord, ca după aceea să străbată munţii şi să ia drumul sudului, de aceasta dată aveam să fiu uimit doar de civilizaţia, aproape apusă, a şasilor din colţul de sud-est al Transilvaniei, de bisericile lor fortificate, care nu semănau cu cele din Prahova mea şi cu atât mai puţin cu cele din Dobrogea asta atât de dragă mie.

Am plecat din Predeal şi, după ce am trecut chiar de …citește în continuare…

Povestiri din Dobrogea. Copacul de pe lacul Beidaud

Un copac solitar atrage ca un magnet orice privire. Şi cu cât pustiul care înconjoară acel copac e mai întins, cu atât sporeşte şi forța sa în a-l îndemna pe privitor la reflectare. Iar privitorul va înţelege că timpul, cel care a făcut din acel copac un învingator, ne arată acum şi preţul pe care copacul trebuie să îl plătească sorţii sale aparent favorabile: singurătatea. De cele mai multe ori învingătorul rămâne singur pentru totdeauna. Uneori, din fuga trăsurii, urmărim cu privirea vreun copac singuratic, bine înfipt în vreun lan de grâu şi rămas nemişcat în raport cu …citește în continuare…

Cu privire la ape (3) – Apele Dobrogei de nord

Dintr-o grabă nascută totdeauna în faţa lucrurilor mărunte, despre apele din Dobrogea ştim că sunt firave, puţine la număr, adică doar Teliţa şi Taiţa, şi că toate se varsă în Dunăre sau în Marea Neagră. …Dar dacă ne îngăduim răgazul unei priviri mai atente, vom descoperi că aici sunt multe cursuri de apă cu debite destul de consistente şi că, de fapt, niciunul din aceste râuri nu se varsă în Dunăre sau în Mare. Caracteristicile hidrografiei dobrogene sunt influențate de geologie, de relief, de climă şi de vegetație, dar şi de acţiunile omului asupra mediului.

…citește în continuare…

Cu privire la ape (2) – O călătorie prin Dobrogea interioară

Descoperirea care avea să ne conducă spre o aventură incredibilă o făcusem încă din primăvară, la cetățile dacice de dincolo de Lunca Rasovei. Atunci venisem singur în Dobrogea de Sud şi îmi amintesc emoția cu care urcasem Dealul Muzeit, malul acela de lut galben de pe care poți cuprinde cu privirea, ca o strategie a naturii, întreaga întindere de ape a Dunării. Cu siguranță ca fusese un loc strategic şi pentru oamenii care construiseră aici cetățile de apărare, nu întâmplator configurația platoului somital asemănându-se cu o frunza de trifoi. Peste formele rotunde ale reliefului se așterneau acum ruinele, …citește în continuare…

Cu privire la ape (1) – Dunărea noastră

Deunăzi a avut loc în capitala Austriei un colocviu internațional cu tema: ,,Dunărea-factor identitar într-o Europă unită”. S-a pus în evidență faptul că din cele 10 țări prin care trece fluviul, 7 sunt deja în Uniunea Europeană. Apoi s-a mai afirmat că există o identitate a oamenilor de la Dunăre, că apele Dunării întotdeauna au unit oamenii etc. etc. etc. La închiderea lucrărilor s-au ciocnit cupe cu șampanie, s-au servit pișcoturi şpriţate, s-a conversat în particular, colocvial, cum altcumva. Totul pe fondul muzical asigurat de oportunii Strauss şi Ivanovici. În foaier s-au admirat ,,marinele” şi ,,dunărenele” unui pictor …citește în continuare…

Povestiri dobrogene. Farul Beidaud.

Nimeni nu îi spusese paznicului de la farul Beidaud că gura lagunei se înnisipase și că nicio corabie nu mai putea să pătrundă până în port. Aşa că batrânul Iosuf continuase să aprindă în fiecare seară lumina care să vegheze peste întunericul apelor, poate dintr-o inerție a acelei necunoașteri, sau, cine ştie, poate dintr-o teamă că odată cu căderea în derizoriu a îndeletnicirii sale, i se vor risipi în neantul timpului şi puţinele sale zile pe care le mai avea de trăit.

Vorbeam cu Lena despre toate astea şi ne amuzam de această inocență lucrativă a …citește în continuare…

Tidva viteazului Sviatoslav

I

De fiecare dată când străbatem Dobrogea, dar mai cu seamă în zilele limpezi de toamnă, când vântul sună prin frunza uscată de secetă, dar nelepădată de pe ramul gorunului, găsim să ne bucurăm vederea şi sufletul cu maruntele frumuseţi ale naturii de pe întinderi şi coline, nebănuind că suntem aici doar întârziaţii cei mai de pe urmă a ce va fi fost vreodată mărire şi strălucire omenescă într-o margine de neostoită lume.

Aici vulturii timpului au sfâşiat cu ciocurile lor de fier vieţile a mii de oameni neştiuţi, dar şi …citește în continuare…

Baia Ologului (2): Dealul de Aur

Omului îi e dat să treaca peste orice greutate. Iar mocanii sunt oameni zdrahoni, căci dintotdeauna în fiinţele lor a rămas măcar un dram de snagă, din puterea produselor de la stână.

Când umbli cu mierea sfârşeşti să te lingi pe degete şi doar pentru că aşa se cuvine…

Doar că în pustietăţile Dobrogei oaia nu mai apucă să se îngraşe, brânza pare mai seacă, iar friptura de batal nu mai are nici măcar gust de seu.

Şi din aceste cauze ciobanului îi e dat ca în primăvara să …citește în continuare…

Baia Ologului (1): Mocanii

De când se ştia, Tibor Goicea trăise doar printre oi. Ajunsese să se simtă unul de-al lor, aşa cum câinii ciobăneşti, la rândul lor, poate se cred oi, după ce umblă printre ele decum deschid ochii şi învaţă să meargă.

Patru veri slujise doar cu simbrie de haină şi bucată, după datină, la stăpânul de munte din Plaiul Renţii. Iar stăpânul îi preţuise străşnicia pe care o dovedise şi, la primenirea oilor de dinainte de Sfântul Gheorghe, alesese două mioare tinere, fătate de neleapcă şi i le încredinţase, scriind pentru asta pe ele, cu …citește în continuare…