Mecanturist în ,,Epoca de aur” (3): Epilog la Univers

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

În ,,Felia de tort” nu am făcut decât să decupez o felie de viaţă obişnuită din vremea comunistă, lucrare în care am apelat la câteva file de jurnal din acele timpuri. O felie de tort cu blatul de munte şi alpinism, cu cremă-kranţ de filosofie mai tare şi totul asezonat cu glume prinse ici şi colea, cum prindeai guma de mestecat sub colţul băncii când proful te scoate la tablă ca din senin. În ,,Zânele din Valea Cerbului” am surprins firescul lumii de atunci, o lume în care a fost chiar foarte mult munte, …citește în continuare…

Mecanturist în ,,Epoca de aur” (2): Zânele din Valea Cerbului

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

O întreagă echipă de ingineri, mă rog, viitori ingineri, îl urmează pe Horia în vederea testării hamacului pe care acesta l-a împletit chiar in zilele de tabără. Formăm o comisie de verificare a normelor de rezistență, un fel de CTC, Registrul Naval Român, Lloyds Register, Det Norskye Veritas etc. Lucrăm în echipă, fiecare dându-și cu părerea, apoi legăm hamacul între doi brazi. Stai puțin, lasă-l mai moale! Horia se întinde pe dispozitiv, ca proiectantul care stă sub podul supus la încercari cu camioane încarcate. Dă să-și întindă mâinile sub cap și când se întinde …citește în continuare…

Mecanturist în ,,Epoca de aur” (1): Felia de tort

Plecăm cu toţii de la tabăra de corturi de pe Valea Cernei, de la Km14 şi la Băile Herculane ne îndreptăm printre hoteluri spre Peretele Şoimului din Domogled. Pentru astăzi am ales traseul Creasta Surprizelor din partea dreaptă a peretelui, un 3B de 3 lungimi de coardă. Sperăm să-l ducem cu bine la capăt. Dragoş şi cu Cristi mai făcuseră în aceasta vară un 4B în Santinela Văii Verzi din Bucegi, iar eu revenisem cu Marian Vasile în Turnul Căprioarei din Ciucaş şi terminasem traseul Prietenia, un 4A de patru lungimi de coardă. Urcăm cu întregul grup de mecanturişti prin …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (10) – Ioannina, Grecia

Când ne întoarcem dintr-o călătorie suntem tentaţi să răsuflăm uşuraţi: ,,Nicăieri nu e mai bine ca acasă!” Poate că acasă e mai confortabil, mai simplu, mai lipsit de griji. Şi cu siguranţă casa ne e foarte dragă, ne-am dorit-o mult şi am tras tare pentru ea şi, iată, am decorat-o în cele din urmă după planurile ,,îndosariate” doar în visele noastre. Totuşi acest simţământ nu e decât un demers al unei normalităţi corozive, aplatizante şi lipsitoare de identitate. Nu acasă trebuie să fie locul în care ne e cel mai bine. Călătoria, ea este partea cea mai spectaculoasă, mai completă …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (9) – Vicovu de Sus, România

Când ajungi în Vicovu de Sus, dincolo de indicatorul de localitate parcă pătrunzi pe o scenă de teatru ori într-un decor de film, din acelea cu bugetul mai mic, în care o mulţime de figuranţi plătiţi cu ziua se agită într-o dezordonată mişcare browniană: tineri în salopete împingând care o roabă, care un căruţ cu recipienţi pentru sudură autogenă, moşnegi trăgând după ei ba o droagă din cele cu câte două roţi, ba o vită îndărătnică, femei cu baticuri înflorate, cocoţate într-un echilibru îngrijorător pe biciclete dintre cele mai noi, faetoane trase de cai masivi, lungite după dimensiunile scândurilor …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (8) – Edirne, Turcia

Prima impresie a fost discrepanţa între austeritatea vămii bulgare, în care totul se întâmpla afară, trecând pe la ghişee închise cu ferestre mici, şi standardele mult supradimensionate ale vămii turce, la care clădirea principală era cât terminalul unui aeroport. După controlul paşapoartelor şi al maşinii şi în vama turcă, suntem lăsaţi să facem ce vrem noi, pe întreg teritoriul Turciei… Dar mai întâi trebuie să strabatem o parcare fără margini şi luminată şi acum, în mijlocul zilei. Apoi uimirea mea avea să crească continuu. Indicatoare rutiere mari cât casa trimeteau spre colţul din dreapta al acestui deşert de beton, …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (7) – Cracovia, Polonia

Lectura unor impresii de călatorie poate fi la fel de plictisitoare ca povestirea unui vis. Dar la fel de bine ea poate fi şi o invitaţie la a descoperi lumea, dar mai ales la a o înţelege, prin particularităţile cele mai importante ale fiecărui loc, cele care, subliminal, ne induc în suflet un aer de sărbatoare şi o stare de nesfârşită vacanţă. Acum îmi dau seama că toate aceste întâmplări petrecute în Cracovia mi-au rămas în memorie fiindcă, de fapt, călătoria înseamnă în primul rând trăiri şi sentimente, iar proprietatea mea asupra lor reprezintă singura dimensiune neatacabilă a existenţei, după …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (6) – Podgorica, Muntenegru

Dumnezeu lucrează cam după aceleaşi planuri de execuţie când e vorba de înzestrarea unei ţări cu bogăţii naturale, nefiind prea atent şi la dimensiunile unora dintre ele. Din cauză că Muntenegru e o ţărişoară mică, toate lucrurile cuprinse deja în ,,memoriu justificativ” al Celui de Sus au trebuit să fie înghesuite cam unele peste altele. Capitala Podgoriţa abia încape şi ea printre munţi, în Depresiunea Zeta, un culoar îngust în care îşi încolăcesc albiile, ca nişte şerpi albaştri, nu mai puţin de 5 râuri: Zeta, Moraţa, Ribniţa, Jetriţa şi Cijevna. De oriunde vei fi sosit în Podgoriţa, vei fi traversat …citește în continuare…

Impresii de Călătorie (5) – Dubrovnik, Croația

Dintotdeauna, ca dealtfel şi astăzi, Dubrovnikul nu a aparţinut nimănui, poate doar sieşi, circumstanţă istorică ce a născut mereu în oamenii săi un orgoliu nemăsurat. Izolată pe o mică peninsulă, vechea Cetate Ragusa pare neatinsă de timp şi poate tocmai de aceea pare să-şi întoarcă şi acum spatele spre Muntele Srd, care o domină doar cu cei 412m ai săi, dar şi spre Marea Adriatică, cea care o împresoară din toate părţile. Pentru occidentalii catolici Dubrovnikul e aşezat la marginea lumii lor, căci nu departe e graniţa cu Muntenegrul ortodox, iar peste munte se află islamul din Bosnia-Herţegovina. Înconjuraţi din …citește în continuare…

Seven Summits of Romania

”Și cum să realizezi ce-i mai bun din viață? Individul trebuie să cucerească, să atingă, să ajungă până pe vârf. Individul trebuie știe care este sfârșitul acțiunii sale pentru a se autoconvinge că poate câștiga acel sfârșit – să știe că nu există vis care nu trebuie încercat.

Acesta este vârful, aceasta este încununarea zilei? Cât de calm și liniștit! Nu suntem exultanți, ci doar încântați, bucuroși, cu luciditate uluiți. Ne-am biruit un dușman? Nici unul în afară de noi înșine. Am obținut succesul? Cuvântul acesta nu înseamnă nimic aici. Am câștigat un regat? Nu … …citește în continuare…