QR Code Business Card
Articol postat de

Delta Dunării – Cu barca în Paradis

Anul 2012 ziua 12 şi 13 din luna mai


Obiectiv: poze, poze, poze prin delta Dunării, cu barca după cormorani şi nuferi înfloriţi


Traseu: Mahmudia – braţul Sfântul Gheorghe – canalul Filat – lacul Gorgovăţ – lacul Gorgova – lacul Potcoava – canalul Litcov – canalul Isacova – lacul Isăcel – lacul Durnoliapca – lacul Uzlina – canalul Uzlina – braţul Sfântul Gheorghe – Mahmudia


Participanţi: George Isac, Marilena Blaga, Sorin Atanasiu, Lucian Bălănică şi Alex Grigoraş


Fotografii: Lucian Bălănică şi Alex Grigoraş


Text: Alex Grigoraş


 

În timpul zilelor lucrătoare, trăiesc săptămânal 5 zile obişnuite din viaţa cotidiană. Uneori cele 5 zile se transformă în 6 zile eventual 7 zile iar dacă săptămâna ar fi avut mai multe zile atunci şi zilele lucrătoare  ar fi fost mai multe… Mă trezesc matinal când poate pentru unii somnul le este încă dulce. Ştiu ora când trebuie să fiu la birou în schimb nu o cunosc pe cea când trebuie să mă îndrept spre casă. Dacă mai este posibil şi noaptea nu este prea înaintată îmi ocup timpul cu rutina zilnică. Nimic ieşit din comun pentru viaţa trăită de pe o zi pe alta de un orăşean.

În schimb, atunci când se poate iar timpul liber nu îmi este îngrădit, profit de orice clipă de libertate să fac ce îmi doresc. Eu nu alerg după comori fizice. Oricum alerg degeaba, că tot lent mă mişc şi în mod sigur le-au găsit alţii înaintea mea. Comorile mele sunt mai mult cele pe care le captez în văzul ochilor şi le aud cu urechile. Atât cât mai  mai văd, aud şi pot exalta. Cu trecerea anilor balanţa trage mai tare în jos cu talerul ce ţine opusul simţurilor menţionate adineauri.

Una din comorile mele de suflet o reprezintă chiar ultima mea călătorie făcută într-un loc cu totul altfel si anume este vorba de delta Dunării. Propunerea lui George de a face o plimbare timp de două zile prin deltă cu barca a fost de nerefuzat. Nu puteam rata o aşa ocazie.

Au urmat câteva telefoane date înainte de plecare pentru a şti fiecare ce are de luat după care aşteptam orele să treacă pentru a ne porni  în marea călătorie.

Dimineaţa de sâmbătă nu se lasă mult aşteptată, soarele răsare neumbrit de nici un nor pe cer iar noi trecem Dunărea cu bacul de la Galaţi sub răcoarea orelor matinale.

Cât timp ne deplasăm cu maşina spre Mahmudia, fac ceea ce ştiu mai bine la drum lung, adica trag un pui de somn. Data viitoare voi participa şi eu la emisiunea „românii au talent” pentru că am un talent deosebit de a dormi în orice condiţii.

Ajungem la prietenii lui George unde avea lăsat motorul pentru barcă. Trebuie să remarc în mod deosebit cireşul din curtea gazdei. Cireşele ce încă nu erau încă bine coapte şi nici mai mari de dimensiunea unghiei cele mai mari de la mână, erau foarte dulci. Mă gândesc la ceea ce cumpăr din comerţ şi realizez ce bombe modificate genetic înghit. Nu am rezistat tentaţiei de a mă autoservi şi a mânca cu aşa poftă de parcă nu am mai văzut în viaţa mea cireşe.

Între timp George se debarasează de bagaje din maşină făcând loc motorului ce aveam să îl ataşăm la barcă. Urmează ultimele aranjamente când ajungem la Dunăre şi apoi vânt din pupa!

Căpitanul George, stabilit la timonă, ridică ancora şi porneşte în aval pe Dunăre iar noi pasagerii cu vestele de salvare puse, la marginea punţii sprijiniţi de balustrade ne aruncăm ochii spre babord şi tribord admirând într-un mod sinusoidal ţărmul, după cum erau sparte valurile. Fiind o excursie pe apă voi folosi şi câţiva termeni marinăreşti.

Din primele momente am fost acaparaţi de o senzaţie de adrenalină atunci când barca îşi schimba direcţia şi se înclina având senzaţia că vom striga „om la apă” dar asta a fost la început, pâna când ne-am obişnuit.

Părăsim braţul Dunării şi intrăm pe canalul Filat. Odată cu intrarea noastră pe canale deja intri într-o altă lume. Într-o lume perfectă lipsită de neajunsuri.

Căpitanul trage barca la mal. Acostăm. Ca orice marinar la datorie şi vigilent poziţionat la prova, sar pe mal şi leg parâma de un copac ce îl folosesc pe post de bintă.

Facem o mică plimbare pe uscat în căutarea fazanilor, din păcate nu dăm de ei. Probabil stau bine pitiţi în stufăriş nefăcându-şi simţită prezenţa.

Soarele începe să ardă destul de bine. Arşiţa pune stăpânire solicitând hidratare iar Sorin cu Marilena sunt puşi pe şotii cu mine lăsându-mă fără cutiile mele de bere. Cum e posibil să laşi aşa comoară preţioasă pe mal?

Ridicăm ancora, părăsim portul şi navigăm în continuare pe canal. Pe ce înaintâm mai mult pe Filat acesta se îngustează fiind mai aproape de ţărmurile ei deoparte şi de alta. Printre sălcii îşi fac simţită prezenţa egretele şi cormoranii. Începe să ne placă din ce în ce mai mult.

Tragem din nou într-un port, chiar la intersecţia cu canalul Litcov, de această dată locuit. Cheul este bine susţinut de sălciile aplecate peste mal aşa că am avut de ce să ne legăm vasul ca nu cumva să eşueze.

George se întreţine la vorbă cu localnicii. Le cunoaşte glasul. Discută despre turişti, pescuit, braconaj şi curent, aspecte de nedorit dar câtuşi de reale.

Ridicăm din nou ancora, batistele de rămas bun ale localnicilor sunt fluturate în aer după noi. Să ne revedem cu bine! J

Trecem de intersecţia dintre canale între Litcov şi Filat şi menţinem direcţia prin canale spre lacul Gorgovăţ. Prezenţa noastră este simţită de păsările ascunse printre sălcii, acestea luându-şi zborul în toate direcţiile neştiind în care  să tragi, cu aparatul foto.

Intrarea în lacul Gorgovăţ este semnalată de cormorani, pelicani, lebede şi de nuferii galbeni a căror floare era încă în stadiul de boboc.

Mai departe intrăm în lacul Gorgova cu gândul de a continua itinerariul prin lacurile Corciovăţ şi Cugrila însă la intrarea pe canalul ce avea să ducă spre lacul Corciovăţ suntem atacaţi mişeleşte de o mulţime de gâze mărunte iar elicea motorului se opreşte în ierburi. Trebuia să îmi acopăr faţa ca să pot respira fără a trage pe nas insectele. Se pare că nu am primit viza de intrare ca să putem trece graniţa aşa că nu mai insistăm şi dăm un ocol al lacului Gorgova după care tragem la mal.

E trecut de miezul zilei. Stomacul îşi cere tributul zilnic aşa că  întindem pătura la umbra unei sălcii şi ospătăm. Pulsul inimii exaltă. Sorin vine cu sarsanaua mea din care constat că dozele de bere încă sunt reci. Am avut şi eu  o dambla în această călătorie. Tot ce mi-am adus de mâncare era numai de peşte. După pus burta la cale şi ceva odihnă să se poată aşeza mâncarea mai bine am trecut la uniforma specială de făcut baie. Apa era caldă şi limpede, o desfătare a sufletului ce era păcat să fie ratată.

Dacă tot am ajuns în deltă era păcat să nu ne încercăm niţel norocul la pescuit. Mai mult a durat pregătirea şi strângerea sculelor decât partida de pescuit în sine. Nu prea vroiau peştoaicele să tragă la noi decât vreo doi chitici de bibani amărâţi şi vai de ei. Probabil contează şi momeala cu care te prezinţi, de altfel pe lângă noi trecu o barcă mai specială plină cu fete îmbrăcate mai mult dezbrăcate… ce înseamnă momeala domnule!

Marilena, cu auzul foarte fin atunci când nu trebuie, ne strigă să lăsăm prostiile şi ne cheamă la mal. Oricât de încet am fi vorbit anumite cuvinte se amplifică foarte mult în urechile fetelor… săracul Sorin…

Continuăm pe canalul Harasca spre lacul Potcoava. Admirăm sălbăticia locurilor întâlnite cât şi nuferii albi înfloriţi de o frumuseţe rar întâlnită. Să tot stai aici şi să priveşti şi să îţi rupi gâtul neştiind la ce să priveşti mai întâi.

Ieşirea din lacul Potcoava ne aduce pe un canal ce avea să facă legătura cu Litcovul. De aici facem o buclă pe Litcov şi ne îndreptăm spre cherhana care acuma este lăsată în paragină, o ruină ce dă să se dărâme. Lângă cherhana ne-am stabilit tabăra, la casa pescarilor de la care am luat dimineaţa motorul pentru barcă. Aici vom dormi peste noapte, în inima deltei, departe de orice urmă a civilizaţiei.

Ducem toate proviziile pe mal şi începem să ne gospodărim. George cu Sorin curăţă peştele adus cu noi de acasă, Marilena pregăteşte zarzavaturile pentru ciorbă iar eu cu Lucian suntem desemnaţi fochişti cu drepturi depline. Fiecare cu ale sale obligaţii. Cât timp am căutat să fac două crăcane pentru ceaun şi curăţat vatra  pentru foc George a dat o fugă cu barca şi a venit cu apă limpede din lac pentru ciorba de peşte.

Focul arde, ciorba prinde aromă iar eu cu Marilena pregătim scrumbia pentru grătar. Marilena mă lasă şef peste scrumbii şi mă impulsionează: – “Hai Alex, că te pricepi, îţi merge bine mâna, parcă ai fi la tine acasă în bucătărie!” Făcui nişte ochi mari, ştiind că râde de mine, dar dacă nu e şi ceva bună dispoziţie atunci nimic nu e.

Ne punem la masă. Castroanele cu ciorbă aburindă sunt pline. Se lasă liniştea în jur, doar lingurile se mai aud. Ciorbă mai bună ca în deltă nu mănânci, la margine de baltă cu apă din lac  şi stinsă cu un pahar de tărie pe post de dezinfectant. E ceva de vis.

Soarele apune iar pescăruşul ce  s-a aciuat pe lângă noi ne părăseşte lăsând loc ţânţarilor.  Îmi luasem de la farmacie o brăţară care prin aromele degajate ar fi trebuit să îndepărteze ţânţarii. Aiurea! Am dat banii pe prostii, nişte şarlatani comercianţii ăştia iar eu, un naiv. Doar autanul spray al lui Lucian era destul de bun doar că trebuia să te dai constant cu el. Oricum George spunea că şi în aceste condiţii trebuia să fim mulţumiţi că ţânţarii încă nu au început să roiască, acum fiind destui de puţini.

În noapte, sub cerul înstelat suntem reduşi din ce în ce mai mult la tăcere atât de scrumbia la grătar cât şi de concertul ce avea loc în jurul nostru redat de greieri şi brotaci. Stabilim să ne trezim matinal ca să ne putem continua plimbarea prin deltă.

Dimineaţa în loc de ceai servim o nouă porţie de ciorbă de peşte iar apoi ne pregătim de îmbarcare. E timpul să mergem mai departe.

Intrăm pe canalul Isacova. Canalul este destul de sălbatic şi îngust, sălciile de pe mal umbrind aproape în totalitate canalul. Din loc în loc găsim în apă cioate ce trebuie să le ocolim. La un momentan dat, fermecat de păsările ce zburau în jurul nostru ezit a evita o cracă uscată pe care o crăp cu bărbia. Puteam eu oare să scap fără vreo zgaibă? Nu, nu puteam.

Până la urmă înaintarea noastră a fost oprită de tot fiind obturată trecerea din cauza unei sălcii căzute. A trebuit să tăiem crăcile, să le dăm deoparte ca să ne facem culoar de trecere mai departe.

A meritat efortul pentru că ochii ne sunt încântaţi de alte frumuseţi întâlnite. Marginile lacului Isăcel este plin de nuferi galbeni dar şi albi pe care deja i-am găsit înfloriţi.

De aici căpitanul George predă timona ajutorului său Lucian, el nefiind la prima situaţie de acest gen. Ne continuăm itinerariul şi intrăm pe lacul Durnoliapca. Înaintăm cu ceva grijă pentru că vântul se stârnise iar apa în urma valurilor nu mai era chiar aşa de liniştită.

Facem un popas şi o pauză de masă la un foişor de pe canalul Uzlina ce face legătura cu lacul cu acelaşi nume. Aici nu pierd momentul de a mă mai scălda şi a mă răcori încă odată.

Itinerariul nostru continuă pe canalul Uzlina până la capătul lui unde ne mai oprim încă odată la o bere rece pe teresa hotelului Cormoran. Din fericire pentru noi alţi clienţi acuma nu mai erau pe acolo aşa că am putut savura berea liniştiţi rememorând clipele deosebite petrecute pe canalele din deltă.

Sfârşitul călătoriei cu barca în Paradis ne găseşte pe braţul Sfântul Gheorghe în drum spre locul de unde aventura pe apă a început.

Sunt multe cuvinte de bine de spus despre această ieşire. Ea capătă valoare atât prin echipa avută în jur cât şi prin cele văzute. Pot spune cu încredere că această călătorie reprezintă o comoară pentru suflet de care îmi voi aduce aminte de fiecare dată când voi avea ocazia să povestesc despre ea.

Cu gânduri bune, stabilit în sudul ţinutului moldovenesc, la margine de Dunăre, Alex vă transmite salutări de la Galaţi.

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

14 comentarii laDelta Dunării – Cu barca în Paradis

  • naycool

    Faina tura a mai fost… fotografii, pasari, apa, peste, nuferi, deja prea multe frumuseti intr-un timp atat de scurt. Abia astept sa o repetem, poate va ofer si atunci acel dus racoros si gratis de final.

    Semneaza timonierul secund,
    Lucian

  • Doina Popa

    Ca sa nu ramaneti cu gandul ca a fost doar un vis…sugerez reeditarea turei. Sunt multi oameni care tanjesc in acest moment…Bravo George pentru oportunitatea de a-i delecta pe mecanturisti cu asemenea momente !

  • popa dan

    Va invidiez pentru delta , sa reeditam. Felicitari George ! Ne bucuram ca te avem printre noi…si mai ai si barca.

  • popa dan

    Am uitat ! Tare jurnalul ; ai scris din suflet si din inima , de am simtit briza baltii ,am auzit linistea nuferilor , motorul barcii si am adumecat aroma borsului de peste . Sa traiesti Alex .

  • Excelent. De mult vreau sa ajung in Delta, nu am fost niciodata. Mi-am placut foarte mult ceea ce am vazut.

  • Kya

    Mi-a placut foarte mult, dar cum sa nu-ti placa Delta? 🙂

  • Dumitriu Andreea

    Dupa savurarea acestui jurnal nu cred ca mai pot spune ca nu am fost niciodata in Delta. Asa de frumos ai descris micul colt de paradis, incat am avut senzatia ca am fost si eu cu voi! Multumim pentru frumosul jurnal si pentru minunatele fotografii! Acum imi doresc mai mult ca oricand sa ajungem si noi pe acolo! Pana atunci, ma multumesc cu fotografiile voastre.

  • Fain, fain, fain, mi se facu brusc dor de delta… Si de-o ciorba de peste 😀

  • Tare mi-ar mai fi placut sa fiu si eu in barca aia, ce chef de Delta mi-ai facut Alex! Felicitari la toata trupa, dar in primul rand lui George pentru organizare si tie pentru munca depusa de a ne impartasi si noua macar o farama din frumoasa voastra experienta!

  • george

    prima remarca:noua prezentare-frontispiciul -la pagina de reportaje(jurnale),sau cel putin pentru mine.
    a doua :noua sigla Mecanturist
    a treia:marcarea pozelor cu noua sigla.
    Fiind implicat direct in actiune nu pot spune decit ca, jurnalul ma incita la o noua tura,si ca sa nu salivez la poze, astazi am mai facut o ciorba dar,sigur,nu a iesit ca cea de la balta.
    Apropo de marcaje(Vrancea)pot sa spun ca noi am avut un singur marcaj:banda albastra pe fond verde-free.
    Felicitari Alex si Lucian pentru reportaj si poze.

  • Gigi Cepoiu

    Felicitari pentru tura si jurnal!

    Pozele sunt o minunatie!

  • Naum Viorel

    Excelenta calatorie .
    Tare jurnalul .
    Pozele se intrec in frumusete cu delta insasi .
    Tot farmecul e sa sti cand sa mergi in delta ,sa ai barca la dispozitie , sa ai un grup fain , sa cunosti localnicii si locurile de campare ……
    La frumusetea celor spuse de Popa Dan , mai are careva de adaugat ceva ?
    Bravoooooooooooooo
    Si alte ture reusite.
    Mai multe barci nu se „gasesc” , sau sa se inchiriez de undeva ( de la cineva ) ?

  • Nelson

    Superb weekend! Acum 8-9 ani am facut o plimbare cu o salupa inchiriata de la pensiunea Traian, din Murghiol, unde eram cazati, plimbare de o zi, in care am bifat cateva din canalele si lacurile mentionate in jurnal. Ne-a placut si am incercat o reeditare acum doua veri, insa preturile devenisera cel putin „neprietenoase”…Felicitari intregului echipaj pentru tura si naratorului pentru prezentare.
    Capitanul Isac George va primi onorurile cuvenite si va coordona flota MecanTurista din Delta Dunarii!
    Amiral Nelson

  • Multe din fotografiile cu pasari sunt fotografii cu chire de balta, in mai cuibaresc si le gasiti in zonele cu plaur.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*