QR Code Business Card
Articol postat de

Coza – un munte de povestit

Puţini ştiu că la numai două două ore distanţă de mers cu maşina de Galaţi se află un munte de peste 1600 de metri, un munte cu păduri umbroase şi pajişti verzi, cu izvoare  puternice şi râuri repezi, cu chei de o frumuseţe aparte şi turnuri de piatră, cu o cascadă minunată a cărei cădere depăşeşte 20 de metri. Muntele ăsta se cheamă Coza, şi face parte din unul din cei mai întinşi munţi din ţara noastră – Munţii Vrancei. Iar povestea călătoriei mele şi a grupului de doisprezece mecanturisti: Doina Popa, Dan Popa, Ana Maria Moise, Lucian Bălănică, Axinte Horia, Cătălin Florescu, Cristi Scarlat, Cătălin Ene, Liviu Petrucă, Dumitru Petrucă, Ştefan Bako, Eduard Munteanu plus câinele Asha,  pe parcursul unei lungi zile de vară (09.06.2012), reprezintă în acelaşi timp o invitaţie pentru tine, cititorule de a călători la propriu, sau virtual împreună cu noi prin acest minunat munte.

După o seară folclorică, cu cântece şi voie bună, petrecută în tabăra de  la Gălăciuc, iată-ne deci la ora 8,00 în comuna Tulnici,  la capătul satului Coza, unde porneşte şi marcajul care ne va însoţi o bună parte din drum, marcajul „de creastă” al Munţilor Vrancei – bandă roşie.  În profil admirăm muntele Coza, cu ale sale culmi frumoase şi înalte  (vf. Cristianu 1629 m), destinaţia turei noastre de astăzi:

 

Traseul începe cu câteva traversări ale râului Coza, începând cu faza podeţ,

continuând cu faza buştean,

şi după o plimbare pe pietrele de lângă malul apei,

finalizându-se cu faza descălţat.

De altfel de aici intrăm într-o zonă tare interesantă, intitulată La Strâmtură sau Strâmtura Cozei – un fel de chei săpate în roca sedimentară friabilă (fliş) caracteristică munţilor Vrancei. În urma acţiunii apelor repezi ale râului, cursul acestuia  de-a lungul timpului s-a adâncit, rămânând la suprafaţă roca sedimentară  dispusă pe straturi şi culori diferite, asemenea unei fresce.  Dar să lăsăm mai bine imaginile să vorbească:

Strâmtura Cozei:

Straturi de fliș:

Strâmtura Cozei văzută de sus:

După ce depăşim această zonă cu peisaje suprarealiste, şi ieşim din strâmtură, traseul continuă printr-o zonă foarte frumoasă pe interfluviul între râul Coza şi pârâul Dumbravanu. De altfel şi acesta din urmă a săpat adânc prin roca moale, iar printre crengile copacilor admirăm micile dar spectaculoasele cascade formate de-a lungul cursului său tumultos:

După ce mai depăşim câteva poieni îmbrăcate în galben,

şi stăm de vorbă cu un bătrân cioban cu turma sa de vaci şi capre,

ajungem, după circa două ore la intersecţia cu drumul forestier Dalhăuțaș, pe care vom reveni la întoarcerea noastră din traseu, închizând astfel bucla.

Coza e un munte prietenos, dar şi exigent. Pentru a-i putea admira frumuseţile, va trebui să parcurgem din estimările mele peste 25 de kilometri. Din acest motiv, când am planificat această tură, am hotărât să parcurgem circuitul propus într-o singură zi, pentru a nu fi necesar să cărăm în spate rucsaci grei cu corturi şi saci de dormit. De la intersecţie, marcată cu indicator turistic, traseul începe să urce culmea Dealului Zmeuriș, un traseu pitoresc în mare parte împădurit, până la stană din Cârnituri.

Echipa surprinsă într-un moment de odihnă:

O mică problemă a apărut atunci când Asha, mascota grupului, tot învârtindu-se înainte şi înapoi, a început să sufere de sete. În cele din urmă, Cătălin a venit cu ideea: „îi dăm să bea din papucul meu!”

Traseul, foarte pitoresc urmărește culmea, asemenea unui tunel verde, ce oferă din când în când perspective asupra munților din jur:

După două ore, ieşim în creasta muntelui Coza, zările ni se deschid, şi putem admira munţii Vrancei în toată splendoarea lor:

Aici la stână regăsim panoul montat de noi cu un an înainte, cu ocazia acţiunii de remarcare a Munţilor Vrancei, acţiune organizată de PN Putna-Vrancea şi Asociaţia Montană Carpati, acţiune la care o parte din membrii grupului de astăzi (Dan, Lucian, Ştefan, Cătălin, subsemnatul) au fost voluntari. Mare ne-a fost bucuria atât aici, cât şi pe parcursul întregului traseu, să vedem că munca noastră nu a fost în zadar, şi că ceea ce am făcut anul trecut a rezistat cu brio vicisitudinilor iernii. Este acea bucurie care o ai când vezi că ceea ce faci are un rost, că laşi ceva în urma ta, același sentiment pe care îl am şi atunci când văd că munca mea de a scrie un jurnal este răsplătită de bucuria cititorului.

Facem o fotografie de grup „la panou”, lângă stână:

Stâna Cârnituri, vedere spre satul Coza:

De aici se ramifică marcajul punct roşu, proaspăt marcat, care face legătura pe lângă Stâna Vidreni cu Golul Roibului, dar traseul nostru continuă tot mai sus, pe bandă roşie, spre Şaua Geamăna(1496 m). Încă zece minute de mers, şi ajungem într-una din cele mai frumoase zone ale Muntelui Coza, turnurile Cozei:

Urmează o porţiune de o jumătate de oră de traversare prin pădure până spre Şaua Geamăna, ocazie cu care avem parte de un episod interesant. În mijlocul drumului întâlnim o viperă:

pe care Asha nu o vede, noi țipăm la câine să se ferească, dar câinele, întors cu spatele la şarpe, tot nu o vede, şi trece pe deasupra acestuia. Vipera şuieră de câteva ori, dar nu atacă câinele, care în cele din urmă iese din raza de acţiune a şarpelui. Cu un băţ dăm şarpele din drum, căci o parte din membrii grupului, rămaşi încă la poze la Turnurile Cozei, urmau să vină din urmă. Iată-ne ajunşi şi în Şaua Geamăna, la jumătăţea drumului, cel mai înalt punct al traseului de astăzi, unde facem o poză de grup şi remarcăm cu plăcere că tabla cu scrisul artistic al mecanturistului nostru Alex Grigoraş, este încă la locului ei:

De aici se desprinde traseul triunghi roșu care coboară prin Golul Roibului si Cheile Tisitei spre Lepsa, dar noi coborâm pe un mal abrupt de pământ spre stânga şi ajungem în dreptul unui loc magic, un loc unde nu unul, ci patru izvoare dau năvală dintr-o dată din pământ – La Uluce, locul unde facem şi pauza de masă:

După o binemeritată pauză şi reîncărcarea bateriilor, traseul parcurge o porțiune pe curbă de nivel printr-o zonă întinsă de gol alpin, intitulată Golul Cozei.

Vedere în spate, spre Şaua Geamăna:

Scrutând depărtările:

Vedere spre superbul vârf Cristianu II (vârful principal e împădurit):

Vedere spre Stâna Hăuleşteni:

De aici drumul nostru părăsește traseul de creastă, la vale pe lângă stâna Hăuleştenilor, către Stâna Izvor, de unde vom intra în marcajul punct galben. Spre bucuria noastră ne întâlnim cu un grup de elevi din satul Hăulișca, porniţi împreună cu profesorul lor în aflarea tainelor şi frumuseţilor muntelui. Felicitări dom’ profesor! Din această zonă, admirăm vârful Cristianu II şi din alt unghi:

Iată-ne ajunşi şi la stâna Izvor, locul unde a fost instalată tabăra în cadrul acţiunii de marcare de anul trecut, unde suntem încântaţi de uriaşul izvor, de la care provine şi numele stânei:

De aici pornim la vale pe drumul pe care cu un an înainte urcam de mai multe ori cu saci de ciment sau stâlpi de metal în spate. Mare mi-a fost bucuria să văd că stâlpii de gol montaţi anul trecut sunt cu toţii în picioare şi nu au devenit osii de căruţă sau stâlpi de susţinere al vreuneia din stânile locale. De aici ne continuăm drumul la vale până la întâlnirea cu drumul forestier Alunu. Chiar în apropiere de intersecţia cu DF Alunu, ne întâlnim cu doi ciobani care ne induc în eroare, spunându-ne că până la Cascada din Horn, ultimul obiectiv al zilei se face circa o oră. Având în vedere orele târzii şi lungul drum forestier ce ne aşteaptă în faţă, alegem să scurtăm traseul pe o scurtătură indicată de unul din ciobani, singurii care se duc în căutarea cascadei, asumându-şi riscul a două ore de mers în plus şi întoarcerea la frontale fiind Ştefan şi Cătălin. Iată şi fotografiile făcute de cei doi cu minunata cascadă, cu o cădere de peste 20 de metri, una din perlele Vrancei:

De aici urmează drumul forestier (toate forestierele seamănă între ele, cugeta adânc Horia), până la cantonul silvic Alunu:

unde cotim spre stânga şi intrăm pe DF Dalhautas, care în 40 de minute ne va scoate la intersecţia cu marcajul bandă roşie. De aici urmează coborârea pe unde am urcat azi dimineaţă: pădure, poieni, pârăul Dumbrăvanu, Strâmtura Cozei, traversarea râului Coza. După ce, la sfatul unui cioban bătrân, facem o trecere spectaculoasă pe un mal abrupt deasupra râului, cu Asha în frunte:

în cele din urmă suntem nevoiţi să apelăm din nou la soluţia inițială: descălţarea

Ce am mai văzut, pozat sau mâncat de-a lungul turei:

fragi:

bulbuci:

poroinic (orhidee de munte)

ciuboţica cucului

precum şi multe alte flori şi vietăţi, care-și duc traiul în acest munte frumos şi sălbatic.

După mai bine de douăsprezece ore şi 28 de kilometri (33 pentru cei doi curajoşi) de mers, admirat, glumit, discutat, povestit şi respirat aer curat de munte, a luat sfârşit această a doua călătorie a mea în lumea verde a Cozei, munte unde, cu siguranţă voi mai reveni şi altă dată cu plăcere. Mulţumesc tuturor celor care călătorit cu ajutorul paşilor sau doar cu ajutorul cuvintelor şi fotografiilor, împreună cu mine în această aventură.

Foto: Lucian Bălănică, Doina Popa, Ştefan Bako

 

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

21 comentarii laCoza – un munte de povestit

  • „Este acea bucurie care o ai cand vezi ca ceea ce faci are un rost, ca lasi ceva in urma ta, acelasi sentiment pe care il am si atunci cand vad ca munca mea de a scrie un jurnal este rasplatita de bucuria cititorului.”

    Multumesc mult Edi pentru ordonarea amintirilor in acest frumos jurnal !

  • Atanasiu Sorin

    De ceva vreme, atat eu cat si Marilena, ne-am facut un obicei din a citi jurnale. Si nu de putine ori, deschid calculatorul, si gandul imi zboara inaintea degetelor de pe tastatura la adresele de jurnale. Nu stiu sincer ce placere sau bucurie aveti voi sa scrieti jurnale, dar nici voi nu stiti ce placere am eu sa calatoresc virtual prin aceste minunate locuri descrise in ele. Multumim Edi pentru efort. Si m-am exprimat la plural, caci am convingerea ca nu-s singurul din grup care savureaza aceste jurnale. 🙂

  • Catalin Ene

    Foarte frumos jurnalul, e aproape mai reusit decat tura in sine. La Edi nici nu stii ce sa apreciezi mai mult: calitatea de organizator – ghid sau cea de povestitor.

    Felicitari!

  • george

    Traseu frumos,vreme ce a putut face sa admirati minunatele culmi vrancene,o dispozitie pe masura,si un reportaj reusit cu imagini excelente.Felicitari.

  • popa dan

    O tura in premiera pentru mine pot spune .Am vazut alaturi de echipa muntele Coza in toata splendoarea lui.Anul trecut la remarcare am vazut numai peisaje secventionale delimitate de : stalpi ,beton uscat, vopsea, panouri , suruburi ,cazmale si …serpasi. Un munte plin de izvoare ce izbuc-nesc pe unde nu te astepti. Esti tare Edi ! Multumim pentru tura si jurnal

  • Foarte frumos povestit, Edi, mulțumim că ne-ai împărtășit bucuria acestei drumeții și nouă, celor ce-am fi vrut, dar nu am putut ajunge în acești munți împreună cu voi…

  • Ciocanel Nicusor

    E bine pentru mine, pen’ c-am citit jurnalul, chiar daca nu am fost in tura. Pentru voi,cei ce-ati participat la actiune, e mult, mult mai bine…Felicitari!

  • Stoica Dumitru

    Am citit cu mare placere Jurnalul acestei drumetii si am mers,virtual,impreuna,prin locuri prin care am fost acum un an;timpul a trecut repede si momentele mai grele de la Remarcarea din Muntii Vrancei s-au uitat.Am ramas cu imaginile din Coza dintre care doua-mi sunt pregnante:
    -Dan Popa pe o stanca dintre Turnurile Cozei-care stanca,acum,apare mult mai populata
    -Catalin Florescu marcand cu vopsea,pentru posteritate,indicatia „LA ULUCE”
    Bravo Edi pentru acest Jurnal frumos!Felicitari pentru tura!

  • Felicitări pentru tură… eu încă privesc cu jind la cascada aia 😛 (nu știu de ce îmi plac cascadele…dar de ce nu mi-ar place??)

    Cătălin Ene: totul! Pe Edi îl iei de-a întregul! 😉

    Felicitări pentru tură, foarte faină! 12 ore de mers… fain! Mulțumim Edi, Lucian, Doina, Ștefan!

  • Oridecateori aud sau citesc de Muntii Vrancei imi vine sa ii asociez in minte cu culoarea verde, o culoare care pe mine ma inspira si ma linisteste in acelasi timp. Intr-adevar, un munte de poveste, sa te tot plimbi pe potecile sale, chiar si virtual, pe moment :). Chiar daca nu comentez la fiecare jurnal, le citesc pe toate, de ceva vreme, cu o deosebita placere! Ture cat mai frumoase in continuare!

  • Nuti C.

    Mi-a placut jurnalul, l-am citit cu placere si desi am vizualizat anterior pozele de pe grup din aceasta tura, prin intermediul jurnalului tura a prins cu adevarat contur. Multumim Edi pentru prezentare am fost si noi acolo cu voi pentru cateva minute.

  • Gigi Cepoiu

    Edy scrie frumos.

  • link-ul cu articolul dvs este acum vizibil pe site-ul statiunii Lepsa, la sectiunea marturii: http://lepsa.ro/marturii/

  • chioveanu

    Am calatorit virtual prin Muntii Vrancei datorita voua:”FELICITARI”cu regretul ca nu am putut parcurge acest traseu la propriu dar niciodata nu-i tirziu,poate aceasta promovare a voastra va fi de bun augur si cei in masura vor lua niste masuri care sa aduca beneficii si judetului nostru.Avem o tara frumoasa dar nu am invatat nimic constructiv de altii,nu stim sa exploatam aceste resurse ,pacat………………..Multumesc pentru excursie si astept si alte invitatii,inca odata „FELICITARI”

  • andrei raftopol

    Muntii Vrancei sunt cei mai grei si intimidanti din tzara (o zic multi). –La pozele cu Turnurile Cozei -citand un scriitor- „Nu credeam ca [m.Vrancei]-s asa demni de lauda”

  • dorina patrascu

    O incantare ! Am urmarit cu sufletul la gura, extrem de interesata de intregul parcurs ! O
    frumusete salbatica ce te fascineza,redata cu mult talent ! Felicitari !!!!

  • valentin ionut roinita

    ceva de neuitat tinand cont ca am copilarit prin toate locurile pe unde ati fost ….daca vreti sa stiti mai multe despre aceste locuri intrebati si va voi spune …..

  • Mariana Ichim

    Felicitari pentru jurnal. E atat de bine scris si ilustrat incat poate fi folosit ca ghid pentru pregatirea unei ture similare. Multumim.

  • Nastase Costel

    frumos ,locuri de care nu am auzit acest COZA .Interesant, bravo voua promovati si dati idei si altora.Cred ca am sa ader si eu la MECANTURIST o asociatie interesanta,binenteles daca se poate?

  • Constantin Popa

    Consider ca acest jurnal este ca o carte de rugaciuni ce o citesti inainte de-a pleca la drum si ca te rogi cu sfintenie sa parcurgi un traseu atit de minunat ,si ca tot ce ai citit trebuie sa si infaptuesti .Valoarea acestui jurnal document creste cu fiecare pas cel parcurgi in tura propusa pentru data de 20 .10 2013 ,si ca la intoarcere ve-i putea sa spui si tu ,,AM REUSIT „Felicitari intregului grup felicitari creatorului acestui jurnal .LA DRUM !!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Constantin Popa

  • Agurida valentin

    Abia m-am intors ieri de pe acest traseu. Cu parere de rau, va anunt ca starea indicatoarelor este de nedescris… La Carnituri anul trecut erau sparte, iar acum nu mai sunt deloc. La paraul de langa stana la Vidreni, sunt doar ramele acestora. Langa Vidreni, in drumul de TAF, unde coteste traseul spre Golul Roibului, stalpisorul era la pamant. In Golul Roibului, panoul era si el rezemat de un copacel…. La cantonul Alunu, anul trecut erau lipsa suruburile, si am folosit niste sfoara pentru a le prinde cumva intr-un copac si spre surprinderea mea, inca sunt acolo….La Cascada din Horn, nu exista un indicator in drumul forestier….
    Daca vreti sa reparam si sa inlocuim aceste indicatoare, precum si sa remarcam si sa curatam traseele, va rog sa ne solicitati sprijin. Avem masini de teren si atv-uri cu care ne putem deplasa, precum si personal!
    Cu respect, Agurida Valentin, seful Postului de Jandarmi Montan Lepsa!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*