QR Code Business Card
Articol postat de

Tură în Munţii Siriului – Lacul Vulturilor

Perioadă:30.06-1.07.2012

Organizator: Lucian Bălănică

Participanţi:Lucian Bălănică, Ana Maria Moise,familia Munteanu reprezentată de Robert,Luminiţa şi Ingrid, Alex Grigoraş,Horia Axinte, Cristi Iosifescu, Isac Gheorghe şi Gipsi,toţi gălăţeni.Cum o parte însemnată a Mecanturiştilor erau plecaţi în Grecia,la propunerea lui Lucian, se iniţiază o tură la Lacul Vulturilor.

Plecare din Galaţi sâmbătă 30.06.2012 ora 5.30 şi după câteva opriri pentru completarea rucsacilor cu cele necesare trecem de Băile Siriu,barajul şi lacul,

Munţii Siriului  în oglinda lacului de la barajul Siriu

şi în apropiere de Sasu facem stânga din şosea, pe un drum lateral, care cândva a fost asfaltat,dar acum e un adevărat test pentru maşinile cu garda mică(VW,Opel),după care se trece pe un pod din lemn, suspendat peste râul Buzău,dincolo de confluenţa cu Izvorul Negru.

Podul peste râul Buzău lângă cabana Valea Neagră

După trecerea podului se face dreapta spre cabana Valea Neagră unde descărcăm bagajele. Conform hărţilor la cabana Valea Neagră ar trebui să se poată ajunge şi din Gura Siriu pe un drum paralel cu râul Buzău pe partea dreaptă. Deoarece ieşirea din traseu o vom face pe la Crasna(aprox.12 km nord, mai spre Întorsura Buzăului) vom duce o maşină aproape de ieşirea din Crasna(aprox.1km), pe drumul forestier din Crasna spre Cabană Forestiera,pe valea pârâului Crasna.

Drumul se continuă pe Valea Crasna,în amonte,cale de încă 5km până la Cabana Forestieră (sau Ocol Silvic) este bun şi se pot lăsa maşinile acolo, scutind astfel o bucată bună de mers. Asta am aflato când ne-am întors. Cine are curaj poate urca cu maşina în continuare,pe drumul forestier valea Urlătorii Mari şi ajunge până în locul în care traseul intră în pădure,încă vreo 4km.De  acolo până la Poarta Vinturilor cred că se face cam 1h şi jumătate. Cu una din maşini, şoferii ne-am întors  la Valea Neagră unde lumea era pregătită să între în traseu.

Şi care zici că este traseul?

Intrarea în traseul de BR s-a făcut la oră 11.00, pe lângă izvorul Negru,marcajul fiind vizibil. Deşi nu ar fi trebuit să avem probleme,la prima trifurcaţie am luat-o dreapta pe un marcaj vechi care probabil era un vechi traseu care venea din alt punct. Am revenit şi am continuat înainte,lăsând în stinga amplasamentul forestier cu utilaje.

Nu mult după acest loc, am avut şi prima ,,vedere’’ cu un ursan de 2 ani care se plimba alene între cărarea noastră şi malul izv. Negru.Ne-am oprit în speranţa că reuşim să-i facem o poză, dar neavând aparatul pregătit l-am pierdut printre lăstărişuri. Cristi Iosifescu, care era mai în faţă, l-a văzut tăindu-i calea şi s-a întors la grup. Am încercat să-l mai vedem dar a fost mai iute de picior decât noi.

Prins în ultima clipă după care s-a făcut nevăzut.

Lucian până la urmă a fost singurul care l-a surprins cu aparatul foto. Regrupare şi ţinut aproape, că nu se ştie unde-i mama lui, doar nu toată lumea este orfană. În continuare traseul urcă, prin apropierea drumului forestier,cu treceri prin sau pe lângă pâraie, după care prin pădure, lejer la umbră. Dacă ar fi plouat sau ar fi fost umed, cred că înotam prin ceva noroaie.

Drum mocirlos pe anumite porţiuni

Şi pe mine m-a luat descălţată

În jurul orei 14, după un urcuş susţinut,înainte de primele luminişuri, pe o porţiune reletiv netedă o să facem o pauză mai lungă.

Horia, înca în tricou.

Lucian, Ana şi Cristi încă la umbră.

Popas în pădure

Până aici nu sunt probleme cu apa de băut. Suntem depăşiţi de un grup care urcau până la lac şi care se vor întoarce spre seară la Valea Neagră. După încărcarea rezervoarelor şi refacerea forţelor,pe la 14.50 ne punem în mişcare. Înaintăm ceva mai susţinut şi apar primele deschideri spre Crasna(ora 15.40) şi stâna din Dosul Muntelui(15.47).

Valea Buzăului şi Crasna

 

Stâna din Dosul Muntelui

Mai căutând ciuperci, mai făcând un popas înainte de ieşirea din pădure,reuşim să ieşim la larg pe culmea Crasnea şi  ne apropiem de Poarta Vânturilor în jurul orei 17, de unde vedem în stinga vârful Siriu sau Bocârnea 1657m şi în faţă piciorul de la culmea Mălâia. Tot aici încep să se zărească şi colţii Măgăreţii.

Ieşirea din pădure pe culmea Crasnei

 

Colţii Măgăreţii în dreapta, Colţii Balei centru, Colţii Bocârnei stânga

 

Stâna de pe platoul opus culmii Crasna, spre Ciucaş

Vârful Bocârnea (Siriu)

Scurtăm şi mergem direct,făcând stânga, spre traseul de lac, marcat cu punct roşu(cărămiziu-maro), lăsând crucea în dreapta. Vedem în traseul spre lac,la Poarta Vulturilor, turma de oi şi ciinii, care de cum ne-au văzut au şi luat-o spre noi. Mai cu sprijinul meu, mai cu fluieratul ciobanilor dar în special cu Gipsi,

Mediatoarea. Adică? Dacă împart drumul în două sau dacă liniştesc ciobăneştii?

Dăm la pace cu câinii(care erau doi puiandrii sub un an şi care aveau chef de joacă), ne întâlnim cu ciobănii şi din vorbă în vorbă ne povestesc unde suntem, de unde vine denumirea locului,unde sunt ursoaicele cu pui, lupii care atacaseră cu o noapte înainte nişte mânji în ţarcul de lângă stână şi ciinii care şi-au făcut datoria. Povesti multe,frumoase ca locurile în care am ajuns. Un grup de biciclişti pe care îi întâlnisem şi la Valea Neagră se întorc de la lac şi vor coborî pe drumul forestier.

Întâlnire cu cicliştii

 Reuşim să trecem pe lângă Lacu Sec, prin stânga,în jurul lui 17.40. Se poate merge şi prin dreapta, este marcaj, dar are o amintire tristă  prin crucea pusă pentru cei 3 turişti care au murit într-un viscol. După 10-15min. ajungem la Cabana Vînătorilor situată lângă Lacul Vulturilor,în incinta căreia ne stabilim locul de campare,cu acordul celor de la Jandarmerie, şi, pe care o parte din grup îi cunoşteau de la marcarea în Podul Calului (în special Alex).

Între timp un grup de 4 motocrosişti(dintre care o fată) sosesc lângă cabană fac o mică pauză, după care îşi testează forţele pe dealul din spatele cabanei.

Primi doi (între care şi fata)reuşesc să urce până sus(panta cred că era peste 75 grade faţă de orizontală), celui de-al 3lea îi moare motorul aproape de vârf şi cade uşor,iar cel de-al 4lea probabil având un motor mai sărac în cp. renunţă şi o ia pe ocolite.

A fost şi un moment de tensiune,fiindcă dacă unul se oprea în pantă probabil ar fi venit grămadă la vale.
Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund, două nume pentru acelaşi lac. Şi două legende pentru fiecare denumire. Una dintre legende spune că aici veneau primăvara vulturii pentru a bea apă că să întinerească şi tot aici îşi învăţau puii să zboare. Variantă promovată de Vlahuţă în România Pitorească. Noi, vulturi nu prea am văzut.

Mecanturiştii la Cabana Vânătorilor 1420m

A două legendă,variantă populară, spune că un cioban şi-a aruncat băţul în apa lacului(s-a supărat pe sculele meseriei) şi a plecat. După un an de peregrinări îşi regăseşte băţul în Dunăre şi, mistuit de dorul mioarelor şi a locurilor natale, se întoarce acasă,apucându-se de meserie. Acest lac se află în Munţii Siriului, pe versantul estic Mălâia, la o altitudine de 1.420 metri are o suprafaţă de 0.9ha şi o adâncime maxima de 2.5m,fiind populat de păstrăvi micuţi. Lângă lac  există un izvor amenajat, cu o apă excelentă.

Imaginile cu lacul şi împrejurimile lui deosebit de frumoase, fac din acest punct o atracţie deosebită.

Amenajăm corturile şi care pe unde doreşte îşi face de lucru. Fiind devreme, lumină suficientă,stabilesc împreună cu Robert Munteanu să facem o incursiune pe sub Mălâia, prin stâncărişul care se vedea şi care promitea panorame frumoase. Iniţial mă gândisem la o incursiune spre Colţii Măgăreţii şi vârful Bocârnea, dar din discuţiile cu ciobanul, am aflat că în zona Bocârnea sint două ursoaice cu pui(3 respectiv 1) şi fiind seară n-ar fi indicat să intrăm în zonă.

Plecăm pe lângă lac, pe o urmă de potecă şi ajungem pe pintenii de sub vârful Mălâia. Admirăm Feţele Mălâiei şi culmea Blojii, un posibil traseu de urmat(PR) cu ieşire în Stearpa sau continuat, pe nemarcate, spre traseul de Tabla Buţii. Urme de capre negre, de urs.

Colţii Mălâiei?

Cred că dacă ai timp, răbdare şi un binoclu bun, ai ce să vezi. Am înţeles că zona este bine populată cu capre negre. Dar şi cu braconieri. Veţi vedea mai târziu. Vedem şi un început de incendiu pe Valea Milea sau vreun foc de tabără.

Culmea Mălâiei şi Feţele Mălâiei, un traseu ispititor.

Valea Milea şi un inceput de incendiu

Stâncării pentru capre sub Mălâia

După vreo oră de balaureală prin stâncăriile Mălâiei ne întoarcem la cabană,unde era o atmosferă de grup plăcută. De la jandarmi am aflat că şi traseul TA,de la Cabană la Gura Milei a fost refăcut şi poate fi utilizat. Cabana de vânătoare este în administrarea Jandarmeriei Montane Buzău.

Pregătim ceva de mâncare, stăm şi mâncăm împreună cu cei care erau veniţi şi după amintiri, poveşti, promisiuni reuşim să dăm stingerea aproape de miezul nopţii. Că doar nu era să cărăm şi a două zi tot ce umplusem la Galaţi. Sufletul atmosferei a fost bineînţeles Horia,care a rămas şi cu nişte promisiuni, pe care vom încerca să-l ajutăm să le ducă la îndeplinire.

Şi ca să dormim liniştiţi, băieţii de la Jadarmerie ne sfătuiesc să închidem porţile gardului din jurul cabanei,să ne punem mâncarea afară din cort peste noapte,că s-ar putea să avem vizitatori flămânzi. Adică cum vine asta? Or să bată la poartă că să intre? Am avut noroc, a fost o noapte superbă cu ceva lună şi citeva ,,semnale’’ aruncate peste văi de câinii de la stână care au rămas peste noapte cu noi să ne păzească. La câte mirosuri şi resturi au rămas, cum să mai plece. Oile rămâneau pe seamă lupilor.

Dimineaţa pe la 8, sculare de voie, dar mai mult că începuse să se încălzească cam tare în cort. Cel mai harnic a fost Cristi care la ora 6 făcea poze de zor.

Primele raze de soare dar liniste totală cu exceptia ,,măgăruşului” care soseşte.

Lacul Vulturilor şi vârful Mălâia, dimineaţa.

Ne strângem bagajele, facem curăţenie şi punem totul pe ,,măgăruşul românesc’’.

Măgăruşul românesc(adică un ARO care bate multe 4×4)

Îl delegăm pe Horia să preia sarcina bagajelor, care vor fi descărcate în apropierea stânei de lângă poarta vânturilor.

O cârtiţă care şi-a găsit să urce pe Mălâia

Noi pe la 10.15, cu căţel, cu juniori şi ceilalţi, care cum vede, direcţia spre vârful Malâia. Cristi urcă direct pe culme chiar de la izvor, un pic mai pieptiş şi ajunge primul(11.15) la crucea de pe Mălâia 1662m. Eu cu Gipsi împărţim locul 2 şi 3 (ora 11.30), am luato mai pe ocolite din cauza arbuştilor uscaţi,după care au venit şi ceilalţi.

Pete de culoare pe culmea Mălâia.

Alex pe culmea Mălâia. În spate culmea Bradu, culmea Tătăruţ şi munţii Ciucaş.

Privire de ansamblu asupra zonei lacului şi împrejurimi, panorama asupra  munţilor Ciucaş (Vest) cu culmea Bradului şi Tătăruţu Mare şi munţii Podul Calului-Penteleu(est).

O parte din componenţa familiei Munteanu – Robert, Luminiţa şi Ingrid pe creasta Mălâiei. Mai aveau şi acasă.

Grupul Mecanturiştilor pe vârful Mălâia. Lipseşte Horia care păzea bagajele.

Ansamblul Lacul Vulturilor, Lacul Sec, Cabana Vânătorilor şi Culmea Milea

Cei tineri îşi aduc aminte de copilărie (hoţii şi vardiştii) şi atacă din urmele amplasamentelor militare din al 2 lea război mondial.

Creasta Mălâiei şi vârful Bocârnea în plan secund.

Cu toate că vizibilitatea nu a fost la cote maxime, impresia de pe Mălâia a fost nemaipomenit de frumoasă. Creasta Mălâiei este şi acum marcată de urmele amplasamentelor militare din timpul celui de-al 2lea război. Şi cum era miezul zilei şi se cam încălzise, pe la 12.15 o luăm pe creastă şi direcţia spre Crucea din Poartă Vânturilor, unde doream o regrupare. Până la urmă fiecare a luat-o pe cărărea lui şi am ajuns la cruce.

Cel mai bine a ieşit Cristi care s-a luat după drumul pe care circulă ATV(piciorul culmii spre vest-nord) şi a scăpat de arbuşti uscaţi şi iarbă înaltă(partea spre cruce). Cel mai uşor a fost de Gipsi care a coborât în braţe(noroc că nu aveam rucsacul); nu reuşeam să o văd din iarbă dar să mai şi meargă.

Crucea montata de grupul jandarmilor montani Buzău.

Indicatorul din Poarta Vânturilor

Reuşim să regrupăm la Cruce pe la 12.40 şi continuăm spre punctul în care ne aştepta Horia cu bagajele, adică ramificaţia BR-spre Tabla Buţii şi TA coborârea spre Crasna.

Era 12.50 şi după 10 minute pauză, (ce bună a fost berea lui Alex, uitată în rucsac, chiar daca nu era aşa rece) pornim pe triunghi albastru.

Poartă Vânturilor şi Crucea de la intersecţie văzută dinspre stână. În stinga Bocârnea, în dreapta Mălâia.
Traseul ocoleşte Bocârnea şi coboară în valea Urlătoarea Mare. Pe drum, la ieşirea din pădure acolo unde se face prima întâlnire cu Urlătoarea Mare,facem un popas pentru realimentare şi revigorare cu apă rece a acestui pârâu.

Nu trece prea mult timp şi apare un grup de aprox 6-8 indivizi, care coborau din pădurea de pe partea opusă. I-am întrebat de traseul de coborâre şi de unde vin ei. Vădit deranjaţi de prezenţa noastră(aşa am crezut noi) ne spun că au fost la afine. Coşuri pentru cules şi crenguţe de afine aveau în coşuri, dar la vremea asta, noi n-am văzut să fie afinele bune de cules. Mai mult că sigur că au fost la braconaj şi sub crenguţe aveau vânatul tranşat.Şi bănui că au braconat cu lături.

Păcat, zona a început să prindă puţină viaţa cu capre negre, urşi, lupi. Pârâul Urlătoarea Mare primeşte pe dreapta Urlătoarea Mică şi apoi se uneşte cu pârâul Crasna în apropierea Ocolului silvic, trecerea pe malul stâng al Crasnei făcându-se peste un pod.

Curgerea pâraielor este într-un program de regularizare, cu minibaraje şi protecţii de beton, o acţiune benefică drumului forestier şi exploatării forestiere, dar pentru viaţa din pâraie e o crimă. Probabil păstrăvii vor rămâne amintire.

Dacă aduceam o maşină până aici(la Ocol) tare bine mai era. Până în Crasna mai e o bucăţică de aproximativ 5 km, dar cum noi am dus maşina la ieşire, pe drumul forestier, ne mai rămâneau doar 4km. Pe această porţiune grupul s-a răsfirat cam mult,o parte grăbindu-se să scape de căldura şi soarele destul de puternic, alţii admirând curgerea agitată pe alocuri ale Crasnei sau culegând floare de soc.

Păcat că florile erau aproape de sfârşitul perioadei de inflorescenţă. Sucul făcut acasă a ieşit însă foarte bun şi casa mirosea numai a floare de soc.

Cine-i mai verde?

Destul de marcaţi de căldură, ajungem în locul în care lăsasem maşina lui Robert,la marginea localităţii Crasna. Recuperez şi maşina lăsată la Valea Neagră, mă întorc la cei care rămăseseră la umbră în Crasna şi după oră 18 plecăm spre Galaţi. Şi cum era finala campionatului european de fotbal reuşim să prindem partea finală a meciului.

O tură reuşită, prin scopul propus, deconectantă prin lejeritatea traseului şi a ritmului de parcurgere,impresionantă prin frumuseţea zonei şi a împrejurimilor,instructivă prin discuţiile cu jandarmii montani.

Celor care ajung în zonă le spun că e păcat să nu colinde puţin şi zona colţilor şi vârful Bocârnea sau Culmea Mălâia, mai departe de vârf spre culmea Blojii. În afara peisajului pe care-l veţi descoperi, cu puţină linişte veţi avea ocazia să vedeţi şi o parte din vieţuitoare.

Celor care aţi ajuns până aici, vă oferim un bucheţel din partea Luminiţei, un bucheţel cu flori de pe Mălâia.

Ture frumoase tuturor!

George Isac

 

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

8 comentarii laTură în Munţii Siriului – Lacul Vulturilor

  • romeo cj

    faina tura,dar mai faina ar fi fost daca eram si eu,nu..?:)

  • Frumoasa echipa si frumos traseul, era evident ca Horia va fi sufletul petrecerii :)) . De acord cu opinia ca dacă tot te duci in Siriu, merita sa urci pe culmea Malaia si pe Bocarnea, si sa nu te limitezi doar la Lacul Vulturilor. Si pozele sunt reusite, mi-a placut poza de pe creasta Malaiei cu Bocarnea pe fundal. Ce mai, un jurnal reusit in toata regula, felicitari George!

  • Foarte frumoasa tura aleasa. Urmarind acest articol poti vedea in imagini intreg traseul.Ideea cu buchetelul de flori pentru cititorii care citesc articolul pana la capat este faina si originala.

    Mult succes in continuare!

  • popa dan

    Felicitari George ! Pentru tura si debut (nu rebut) ca jurnalist. Sa fii cel mai bun jurnalist dintre cataratori si cel mai bun catarator dintre jurnalisti.Ma bucur ca ai uitat un wk de Padina lui Calinet si ai mers in Siriu .La mai multe ture si jurnale.

  • Dragos Grigorescu

    Salut. Am fost in week-end la Lacul Vulturilor si pe Vf. Bocârnea cu urcare la picior din Crasna si intoarcere pe acelasi drum. Ma uitasem fugitiv pe articol inainte sa plec si ma bucur ca nu l-am studiat in amanunt la momentul respectiv. Asta pentru ca daca citeam despre ursoaica din zona varfului probabil ca nu mai aveam curaj sa urc (mai ales ca pe bucata respectiva am fost singur).

    Un amanunt pentru cei care vor sa mearga cu masina: exclus accesul pe partea cu Crasna, drumul este infiorator si chiar si cu un 4X4 redutabil anumite zone par imposibil de trecut. OK, exista oameni de off road pentru care chinul este insasi esenta excursiei, insa ma refer la cei care vor sa ajunga decent la lac). Cativa localnici mi-au zis ca cel mai bine se urca dinspre Broasca, un drum ocolit dar relativ ok care te scoate in 2 ore la Lacul Vulturilor.

    Numai bine

    Dragos

  • Adinita

    Deosebit de frumos !

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*