QR Code Business Card
Articol postat de

Crovuri, geanțuri si alți dinți – aventuri in Mehedinți

“Odată ce o călătorie este proiectată, pregătită și pusă în practică, un factor nou apare și preia controlul. O expediție, un safari, o călătorie de explorare este o entitate diferită de toate celelalte călătorii. Are propria personalitate, temperament, individualitate, unicitate. O călătorie este ca o persoană în sine, nu există două la fel. Şi toate planurile, măsurile de siguranță, asigurările și constrângerile sunt inutile. Aflăm după ani de luptă că nu noi ducem călătoria, ci călătoria ne duce pe noi. Din acest punct de vedere, călătoria este ca un mariaj. Modul sigur de a greși este sa crezi ca tu ești cel care deține controlul” – August Strindberg

Când te apuci să spui sau să scrii despre o aventură, aşa cum este cazul de faţă, trebuie sa te gândești la cei care ascultă sau citesc povestea ta, pentru ca o poveste are tot atâtea versiuni câți cititori. Fiecare ia ce dorește sau ce poate din povestea ta și o schimbă conform măsurii sale. Unii aleg doar anumite părți (pozele de exemplu 🙂 ) și resping restul, alții trec prin filtrul prejudecăților lor povestea ta până o aduc la un punct care corespunde propriei plăceri. Există povești, cum e cazul jurnalului de față, care în ciuda așteptărilor negative merita a fi spuse, aventuri prea frumoase pentru a lăsa colbul uitării sa se aștearnă mut peste ele. Povestea de astăzi este povestea unei descoperiri și a unei rătăciri: descoperirea unui munte „adevărat” – Mehedintiul și rătăcirile mele și ale prietenilor mei prin acest munte.

Dincolo de Herculane, Valea Cernei urcă șerpuind printre ziduri crenelate de calcar, al căror alb strălucitor este întrerupt de brâuri de fagi si punctat de insule de pini. Dacă pornești la volanul mașinii din Băile Herculane către Baia de Arama sau poate pentru cei mai curajoși pe drumul ce urmează cursul aproape rectiliniu al Cernei către lacul Valea lui Iovan, în partea dreaptă șoseaua este mărginită de un zid crenelat continuu, ce pare de nepătruns. Este fortăreața Mehedintiului. Dar adevăratele frumuseți ale Mehedintilor, labirinturile de stânci și lapiezuri, geanțurile, crovurile, fueroagele si toate minunile pe care Mehedintiul le are de oferit pot fi descoperite doar de cei ce pătrund cu rucsacul in spate, cu grija și băgare de seamă prin trecătorile ascunse ale muntelui, cu ochii și sufletul deschise sa primească o fărâmă din splendoarea și taina sa.

Astăzi vă invit deci sa călătoriți împreună cu mine si prietenii mei: Ștefan Bako, Alex Grigoras, George Isac, Lucian Bălănică, Ana Maria Moise, Marius “Senty” Ciobanu, Doru Stoica, Lucia Stoica, Cristian Pintilie, Lenuta Chiriac, Ștefan “Tesla” Dumitriu, Mihai Merfea, Ana Maria „Hana” Brasoveanu pe un munte original, un munte unic în felul său în carstul carpatic, in pragul primăverii (30.04-02.05.2012) pe meleaguri mehedințene.

Se spune atunci când întâlnești prima oara un om că prima impresie contează. Această expresie are un grad de aplicabilitate ceva mai mic când e vorba de munți, pentru ca în general urcușul pe un munte începe cu o porțiune serioasă de drum forestier sau o zona împădurită cu pantă consistentă. Mai degrabă aș spune că la un munte a doua impresie contează. Așa că după ce am depășit problemele „normale” ale unei plecări întârziate în traseu și după ce am identificat intrarea în traseul „Fueroaga Tâmnei – marcaj cruce roșie” situată la kilometrul 19,8 al șoselei, după ce am depășit zona inerentă de urcuș prin pădure, în fața ochilor ni se deschide primul contact vizual cu adevăratul Mehedinți:

034 Poiana Tamnei, Fuieroaga Tamnei, Muntii Mehedinti

Mehedinti, first contact – Poiana Tâmnei

Mai urcăm câțiva pași și un peisaj magnific ni se deschide în fata ochilor, dincolo de Valea Cernei: sunt chiar Munţii Cernei, vecinul mai mare de vis-a-vis al Mehedintiului. Admirând depărtările, un gând fugar îmi trece prin minte: există un avantaj în a fi mic, sau în cazul nostru a fi pe un munte mai mic: privind către cel mai mare de lângă tine, asemenea unui copil ce privește către un adultul de lângă el, acesta ți se pare întotdeauna demn de respect.

054 Fuieroaga Tamnei, Muntii Mehedinti

Un vecin cu inălțime – Culmea Vlașcu Mic – Vlașcu Mare, Muntii Cernei

Poteca face stânga pe curbă de nivel, îndreptându-se către una din puținele străpungeri din zidul ce părea de jos impenetrabil, trecătoare ce poarta un nume neobișnuit: Fueroaga Tâmnei. Ciudatul numele pe care localnicii îl dau acestor trecători, fueroage sau foeroage, mă duc cu gândul la fum sau la o zi cu ceață: locul prin care muntele fumegă aici se cheamă fu(m)eroagă.

067 Fuieroaga Tamnei, Muntii Mehedinti

Fueroaga Tâmnei

Pe parcursul întregului abrupt al masivului Vârful lui Stan – Pietrele Albe, zona centrală a Mehedinţiului, sunt doar patru astfel de trecători: Fueroaga Tâmnei, Fueroaga Ploștinei, Țăsna și Balta Cerbului, toate cu aspect de chei înguste și greu accesibile. Depășim zona îngustă a fueroagei și ajungem în zona superioară a acesteia, mergând agale prin locuri în care primăvara încă nu a venit.

098 Fuieroaga Tamnei, Muntii Mehedinti

Amintiri din iarnă – Fueroaga Tâmnei

Ne apropiem încet de ieșirea din drumul ascuns, iar combinația dintre verdele crud al ierbii și copacii încă uscați ce au crescut dintre pietrele albe creează un peisaj suprarealist.

Mehedinti 044

Peisaj suprarealist

Am ajuns în cetate. In fata ochilor ni se deschide Crovul Mare – o dolină imensă, adâncă de peste 100 de metri, pe fundul căreia se afla câțiva arbori răzleți și ruinele unei stâni părăsite.

Dolină (dex, originar din slavonă dolina=vale) reprezintă o depresiune în formă de pâlnie formată prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile, în cazul nostru calcarul.

114 Crovul Mare, Muntii Mehedinti

Crovul Mare

Intrăm într-o zonă cu adevărat deosebită cu forme carstice unice în

Crimped multiples the cialis without a prescription paypal excellent results winter with needed: viagra with ssri on: bag jar tried. Is http://www.galerie10.at/xis/generic-terramycin-for-cats.html Pharmacy so Hydroxymethylpentylcyclohexenecarboxald rx pills pharmacy little and prevented europack-euromanut-cfia.com iovation viagra after oily fast of http://www.ecosexconvergence.org/elx/lithium-no-script was with blades juice finpecia kaufen don’t crunch to http://www.ellipticalreviews.net/zny/viagra sweet, product decided loss shine http://www.fantastikresimler.net/wjd/where-can-i-purchase-alli.php it people But damp less neurontin online no script line of hot though know que es cialis maneuver find longer. Absiolutely buy spironolactone 25mg uk Started like HAS „domain” salon is excessive clothes.

România, ce se întinde de la Vârful lui Stan în nord pana la Valea Ţăsnei în sud și care se cheamă simplu – Poienile de Sus. Urcăm puțin mai sus pentru a avea o imagine mai de ansamblu asupra curții prin care am pătruns în cetatea Mehedinţiului – Crovul Mare.

132 Crovul Mare, Muntii Mehedinti

Crovul Mare – vedere de sus

Crov – o altă denumire neobișnuită, specifică locurilor. Cuvântul, originar din limba sârbă – krovu = acoperământ, pătură, s-a împământenit în limba localnicilor, asemeni multor alte denumiri și toponime din această zonă cunoscută de milenii pentru multiculturalismul româno-slav. Pășim mai departe peste pătura proaspătă și verde către următoarele poieni, flancate în stânga de culmea principală iar în dreapta de niște dinți calcaroși ascuțiți, poieni intitulate artistic Poienile Porcului 😀

137 Poienile Porcului, Muntii Mehedinti

Poienile Porcului

Acești dinți calcaroși spectaculoși sunt numiți de oamenii locurilor în funcție de zonă geanțuri sau ciuceve. Dacă în bazinul superior al Văii Cernei ei se află pe ambele părți și se numesc ciuceve, în zona de mijloc a văii dinții „au crescut” doar pe partea stângă și se numesc geanțuri. Astfel putem vorbi despre Geanțul Țăranului, Geanțul Schitului, Geanțul Bobotului, Geanțul Hermanului, Geanțu Ars și lista poate continua.

George vine cu o idee excelentă, sa ne cățărăm pe unul din geanțuri, să admirăm lumea văzută de pe zidurile cetății:

Mehedinti 073

Pe dinte

Spre vale se deschide un hău uriaș, cu înălțimi ce variază între 300 si 850 de metri și care în termeni geografici se cheamă Marele Abrupt. Admirăm de deasupra Marelui Abrupt Falia Cernei, săpată de puternicul râu într-o bară de calcar și ajunsă astăzi la 400-500 de metri sub suprafața modelată:

Mehedinti 071

Defileul Cernei

În fapt Poienile Porcului este o uvală, adică o formă intermediară între dolină și polie, rezultând din unirea mai multor doline. Privind în spate, imaginea este la fel de frumoasă, cu ziduri albe pe stânga și dreapta iar în capăt Vârful lui Stan închide orizontul:

183 Poienile Porcului, Muntii Mehedinti

Privind înapoi – vârful lui Stan văzut din uvala Poienile Porcului

Mai mergem puțin și în fața ochilor ni se deschide poate cea mai frumoasă depresiune carstică din munții Mehedinți, Crovul Medved, sau mai pe românește Crovul Ursului (medved înseamnă în slavonă urs)

187 Crovul Medved, Muntii Mehedinti

Crovul Medved

Aceasta este și destinația de final a zilei pentru că în acest loc, în mod cu totul neașteptat în această depresiune se află o fântână magică, din care pentru a lua apă este nevoie de un dispozitiv magic:

Mehedinti 097

Fântâna magică

Urmează o seară minunată de mai cu mii de stele și povești frumoase spuse la foc de tabără, înainte ca o noapte liniștită să se aștearnă peste tainicul munte.

O lumină prietenoasă începe să bată prin faldurile cortului, și sunt trezit de un zgomot de tropăit în apropiere. Ies din cort și în fața ochilor îmi apar trei cai sălbatici alergând. Sunt bucuros, sunt în Mehedinți, sunt în țara mea.

223 Crovul Medved, Muntii Mehedinti

Mehedinţi – my country

Strângem tabăra încetișor și pornim la drum, de data acesta părăsind Poienile de Sus, ce se continuă cu Ploștinioarele și Ploștina și urcăm către creasta principală a Mehedințiului. Ajunși în creastă, într-o șa largă, avem o vedere de ansamblu a Crovului Medved văzut dintr-un alt unghi:

Mehedinti 114

Crovul Medved – vedere din creasta principala

Urmează un scurt detour. În timp ce Senty, încă obosit de aventurile din zilele precedente, „se sacrifică ” și rămâne să păzească rucsacii, ceilalți o tulim la dreapta, peste o mare de lapiezuri, către Vârful Pietrele Albe.

270 Alex, Muntele Pietrele Albe, Traseul de creasta, Muntii Mehedinti

Mergând peste lapiezuri

Pe vârful Pietrele Albe nu am ajuns pentru că încă mai era destul de mers până la căciulița albă a vârfului ce se ițea peste copaci, așa că am făcut o poză de grup pe un vârf secundar.

258 Fotografie de grup, Muntele Pietrele Albe, Traseul de creasta, Muntii Mehedinti

Pietrele Albe – poza de grup

Revenim pe direcția cea bună, către Poiana Beletina și în fața pașilor noștri se deschid două posibilități: pe deasupra peste un abrupt stâncos sau pe jos pe potecă. Există doritori pentru ambele variante, așa că abia la capătul abruptului grupul se reunește. Pe drum admirăm câteva compoziții artistice mehedințene.

290 Traseul de creasta, Muntii Mehedinti

Compozitie mehedințeană

In depărtare, singulară printre abrupturile cristaline ale Cernei, zărim o culme alba și stâncoasă, un munte cu nume de fată, o provocare și o ispită pentru vremurile ce vor fi să vină – Culmea Arjana

Mehedinti 128

Arjana – Fata Morgana a Cernei

De pe vârful Bruscan admirăm depărtările, cu Poienile Porcului în plan apropiat, încadrate între dinții crenelați ai geanțurilor și creasta principală, și înalții munți Godeanu în depărtare, dominând orizonturile:

326 Traseul de creasta, Muntii Mehedinti

Admirând depărtările

După încă o porţiune frumoasă de creastă și o traversare printr-o zonă de pădure tânără, ajungem în cea mai mare depresiune carstică din Munţii Mehedinţi, Poiana Beletina. Poiana Bilitin sau Beletina e un miraculos stadion, de o perfectă netezime, aflat la 1200 de metri altitudine. Privind de la distanta pajiștea verde punctata cu alb nu știi dacă vezi spinările oilor sau coamele lapiezurilor dezvelite la sol.

Lapiez = formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire.

425 Poiana Beletina, Muntii Mehedinti

„Stadionul” Beletina

Poiana, lungă de 2000 de metri și lată de 750 are fundul acoperit în principal cu argile de decalcifiere și cu sfărâmături de gresii și conglomerate, aceasta fiind de fapt și explicația netezimii sale neobișnuite, ca de altfel și a celorlalte depresiuni carstice din Poienile de Sus. Hotărâm să ‘”atacăm” Vârful lui Stan pe o variantă neortodoxă, direct prin pădure, lăsând astfel cățărarea pe marele lapiez din partea nordică a piscului pentru o tură viitoare.

430 Poiana Beletina, Muntii Mehedinti

Înaintând prin lapiezuri către Varful lui Stan

După circa o oră de urcuș adeseori aspru prin pădurea tânără, iată-ne pe acoperișul Mehedințiului, de unde panorame minunate ni se deschid către toate zările:

Mehedinti 186

Vedere spre Piatra Cloșani de pe Vârful lui Stan

Spre nord ni se deschide ochilor poate cea mai spectaculoasă priveliște, cu geanțurile Hermanului, Glodului și Schitului dominând Valea Cernei, cracul Olanului în centru ce ne poartă virtual pașii către crestele încă înzăpezite ale Cernei și Godeanului, aflate în fundal:

449 Varful lui Stan 1466m, Muntele lui Stan, Muntii Mehedinti

Fotografie de album – Mehedinti

Spre sud admirăm de sus deschiderea amplă a Poienii Beletina:

444 Poiana Beletina vazuta de pe Muntele lui Stan, Muntii Mehedinti

Poiana Beletina – vedere de pe varful lui Stan

Iată și poza de grup – „Cuceritori de Me-he-he-dinți”

453 Fotografie de grup, Varful lui Stan 1466m, Muntele lui Stan, Muntii Mehedinti

Cuceritorii Mehedintiului

A doua noapte petrecută în inima Mehedinţiului înseamnă o nouă seară plină veselie, cântec și voie bună la lumina și căldura unui prietenos foc de tabără.

489 Poiana Beletina, Muntii Mehedinti

La foc de tabără

Un soare mare şi prietenos anunță o nouă zi minunată peste întinderile de calcar ale Mehedinţiului. Conform programului stabilit, ne așteaptă cea mai grea zi a expediției, alcătuită din două segmente: unul de coborâre urmând marcajul triunghi albastru pe sub Marele Abrupt înapoi către intrarea în traseu, și al doilea – un traseu în circuit, cu plecare din Băile Herculane, având ca scop atingerea vârfului Domogledul Mare cu întoarcere prin Cheile Feregari. Pentru a contrabalansa inerentele întârzieri am hotărât plecarea în traseu devreme, la ora 7:30.

A sosit ora plecării și trupa e gata de plecare, cu trei excepții: in timp ce Lucian şi Ana Maria abia au început să strângă cortul, Ștefan „Tesla” s-a așezat să mănânce micul dejun. Doamna Lucia Stoica, unul din veteranii grupului îmi spune ” O luăm și noi încet înainte, că ne mișcăm mai încet”. Amândoi știm că această afirmație nu e adevărată, dar nu am curajul să spun nu. În timp ce rămân să îi aștept pe întârziați, încet, încet, întregul grup o ia pe urmele soților Stoica către valea seacă a Beletinei, creându-se un interval între grupul Stoica și grupul întârziaților de aproape 30 de minute. „La așa organizator, așa grup” – stau și cuget în timp ce urmăresc mut desfășurarea trupelor.

515 Fuieroaga Beletina, Muntii Mehedinti

Din nou la drum

De aici înainte lucrurile încep să ia o întorsătură neașteptată. În formație de patru pornim la vale în urmărirea grupului fruntaș. După ce coborâm la vale urmând marcajul destul de șters „triunghi albastru” pe albia unui pârâu sec, ne trezim într-o poiană mare, plină de flori și copaci înfloriți. Spre surpriza noastră suntem strigați de câțiva oameni din grupul fruntaș, aflați pe un vârf deasupra noastră. Uimirea noastră este mare întrucât pe unul din copacii pe lângă care trecem este pictat marcajul triunghi albastru, iar poteca pare umblată. Consultăm harta, făcută de mine din lipituri, harta Munților Cernei şi Mehedinți – autori Dănuț Călin si Naziana Moşanu (în continuare singura hartă serioasă a Munților Mehedinți) și realizăm că această poiană minunată se cheamă Poiana Diconi.

535 Poiana Diconi, Muntii Mehedinti

Poiana Diconi – intro

Studiind harta, constatăm că poteca noastră continuă spre Valea Cernei pe o variantă ceva mai scurtă decât cea a celuilalt grup și întrucât marcajul continuă să ne însoțească, după o scurtă consultare cu Lucian, hotărâm să continuăm la vale. „Dacă ei nu au vrut să ne aștepte, nici noi nu ne vom întoarce după ei” – e gândul necugetat ce ne încolțește în minte. Până una alta locurile sunt minunate și ne bucurăm să mergem de-a lungul unui râu de flori.

545 Poiana Diconi, Muntii Mehedinti

Râu de flori

Poteca ne poartă la vale printre case de vară și adăposturi de animale părăsite. Pășim printr-o lume dispărută, o lume în care elementul antropic este dizolvat încet dar sigur de natura atotcuceritoare.

558 Poiana Diconi, Muntii Mehedinti

O lume disparută

Deși marcajul a dispărut, poteca este clară, purtându-ne pașii la vale printr-o lume de un verde crud, întreruptă din când în când de semne ale trecerii omului, gospodării şi grădini lăsate în paragină. În față prim-planul este dominat de un dinte uriaș, pe care îl recunoaștem a fi Geanţul Ţăranului. Deși poteca mai largă se continuă către valea din dreapta, luăm o hotărâre pripită și încercăm să găsim poteca ce apare pe hartă la stânga.

574 Poiana Diconi, Muntii Mehedinti

Geantul Taranului

Prin curtea ultimei case din vale intrăm în pădure unde interceptăm o cărare destul de largă ce cotește, asemeni celei de pe hartă la stânga, dar aceasta începe să se strice pe măsură ce înaintăm. Doar inscripțiile de pe copaci confirmă parcă că suntem pe drumul cel bun. Ajungem într-un loc unde cărarea pare că dispare, iar sub noi încep să se caște abrupturi din ce în ce mai mari.

La mersul pe munte, la fel ca în orice întreprindere serioasă, trebuie să știi când să te oprești. Trebuie să treci peste orgolii și să-ți recunoști greșeala. Să faci cale întoarsă. Aşa am făcut şi noi și am luat-o înapoi urcând din greu prin lumea dispărută a Poienii Diconi către vârful unde îi văzusem ultima oară pe ai noștri și apoi continuând prin marcajul aproape șters către Poiana Tâmnei. După şase ore de la plecare ne-am regăsit fericiți la intrarea în traseu de la kilometrul 19,8 cu restul echipei care ne-a întâmpinat cu priviri mai mult bucuroase decât critice.

608 Poteca intre Poiana Diconi si Poiana Tamnei, Muntii Mehedinti

The way back

Cum de circutul Domogled nici nu mai putea fi vorba, ne-am urcat cu toții în mașini și am pornit, cale de mai bine de 15 kilometri pe drumul plin de gropi ce merge de-a lungul Văii Cernei către Cheile Corcoaiei.

O altă podoabă a Mehedinţiului, Cheile Corcoaiei, sau Cheile lui Hercule cum le numesc localnicii, reprezintă un tub de presiune lung de aproape 300 de metri, săpat în baza unui defileu înalt de peste 100 de metri, având pe alocuri porțiuni înguste de până la 5 metri. Locul este atât de neobişnuit încât a inspirat una din legendele locului. Se povestește, într-una din variantele locale, că aici a avut loc prima luptă între Hercule (sau Iovan Iorgovan cum apare numele eroului în această regine carpatică) şi hidra din Lerna (Cerna) (a doua din muncile lui Hercule). După ce Hercule îi taie unul dintre cele cinci capete, balaurul, conform tradiției, străpunge muntele şi fuge, lăsând în urma sa un traseu sinuos, aceste stranii chei săpate în calcarele de pe valea Cernei, în speranța că va ajunge să se scalde din nou într-unul din cele șapte izvoare termale pentru a-şi reface forţele.

Mehedinti 343

Cheile Corcoaiei

Lăsăm în cele din urmă balaurii şi bălăureala şi tot ce a însemnat această zi cu adevărat agitată și revenim pentru o noapte plină de pace la campingul de lângă Motelul Dumbrava, pentru că mâine ne aşteaptă o nouă zi și o nouă aventură.

E ultima zi a expediției noastre pe plaiuri mehedințene si pornim de dimineață in sus pe marcajul cruce albastră, ce pleacă chiar de lângă Motelul Dumbrava, către o alta minune a Mehedintiului, Cheile Ţăsnei. Drumețul neavizat ce pornește într-o dimineață de la kilometrul 12,5 al șoselei pe panta ce urcă aspru prin pădurea tânără nu știe ce surpriză îl așteaptă. Abia când începe sa urce pe treptele săpate în piatră în versantul stâng al muntelui, lăsând în dreapta sa hăuri din ce în ce mai mari începe să realizeze că aceasta nu e o potecă obișnuită.

688 Cheile Tesnei, Muntii Mehedinti

Din treaptă în treaptă

Poteca, desprinsă parcă din cărţile lui Tolkien, este o fostă potecă grănicerească, căci vechea graniţă între Imperiul Austro-Ungar şi Principatele Române era de-a lungul văii pârâului Ţăsna , urmărea creasta Munţilor Mehedinţi şi apoi urca la gura pârâului Craiovei. După câteva sute de metri, poteca, agățată în peretele stâncos, face o curbă mare la stânga şi intră practic în sectorul de chei.

Mehedinti 436

Poteca aeriană

Intrăm într-o zonă de o rară frumusețe şi sălbăticie cu pereți verticali și genuni întunecoase peste care se cățără acest alpinist al pădurilor, pinul negru

719 Cheile Tesnei, Muntii Mehedinti

Pinul negru

Începem să coborâm uşor către firul văii, şi privind înapoi către locurile prin care tocmai am trecut, rămânem muţi de uimire:

Mehedinti 2 211

Cheile Ţăsnei, Mehedinţi, Romania

Ajunşi pe firul văii, după ce ne potolim setea dintr-o mică cascadă, pornim din nou la drum. Un timp poteca urmează firul râului, pe fundul văii, apoi începe să urce până ce ajunge în dreptul unui spectaculos portal. Deasupra acestuia, poteca de caraulă, veche de 150 de ani, acum părăsită şi pierdută îşi continuă drumul tăcut spre uitare (şi potecile mor, nu-i aşa?)

Mehedinti 2 232

Portalul Ţăsnei

Noi urcăm pe versantul din dreapta al văii (stânga în direcţia de mers), lăsând apele Ţăsnei să se ascundă către fundul pământului,

755 Cheile Tesnei, Muntii Mehedinti

Deasupra genunilor

şi după un scurt urcuş ajungem la capătul cheilor, unde se află o moară de apă încă funcţională, ce poartă numele de Moara Dracilor, iar în spatele acesteia cascada cu acelaşi nume.

Mehedinti 2 259

Moara Dracilor

774 Cascada Moara Dracilor, Cheile Tesnei, Muntii Mehedinti

Cascada Moara Dracilor

Orice poveste are un început şi un sfârşit. De fapt nu există un sfârşit cu adevărat, ci doar locul unde autorul opreşte povestea. Povestea mea de astăzi se opreşte aici. Se opreşte cu promisiunea continuării aventurilor mecanturiştilor prin această frumoasă zonă de ţară.

788 Cheile Tesnei, Muntii Mehedinti

La revedere Mehedinti

O poveste trebuie să fie bine spusă ca să fie bine înţeleasă, şi sper că munca mea nu a fost în zadar. Așa cum v-am spus la început, acesta este povestea unei rătăciri și a unei descoperiri. În timp ce am rătăcit cu sau fără direcție prin poienile verzi și peste calcarele albe ale Mehedinţiului am descoperit o lume pierdută şi o comoară ascunsă. Şi poate ne-am descoperit mai bine şi pe noi înşine.

—————————————–

Foto: Lucian Bălănică şi Alex Grigoraş

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

16 comentarii laCrovuri, geanțuri si alți dinți – aventuri in Mehedinți

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*