QR Code Business Card
Articol postat de

Leaota – Un surâs în plină … iarnă

Lângă râuri argintoase, care mişcă-n mii de valuri
A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri,
Printre bolţi săpate-n munte, lunecând întunecos,
Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate,
Codrii de argint ce mişcă a lor ramuri luminate
Şi păduri de-aramă roşă răsunând armonios” (Mihai Eminescu – Memento mori)

Memento mori – vorba poetului, se poate traduce în limba română în propoziția  „Nu uita ca esti muritor”.  Se presupune că expresia își are originea în Roma antică. Astfel în timp ce un general roman defila pe străzi, sărbătorind un triumf, în spatele său sclavul său i-a atras atenția:

Respice post te! Hominem te esse memento! Memento mori!” (Privește în spatele tău! Adu-ţi aminte că eşti om! Aminteşte-ţi că vei muri!)

Preluată apoi de creştinism, expresia a căpătat o puternică conotație legată de judecata divină şi de incapacitatea omului de a face ceva în fața destinului. Tot romanii însă, prin vocea poetului Horaţiu, au asimilat expresia cu o alta, cu aceeași conotaţie dar relativ distinctă: Carpe diem (Trăieşte clipa).  Astfel, pentru Horaţiu conştiinţa propriei mortalităţi este cheia în a ne face să înţelegem importanţa momentului: „Ţine minte că eşti muritor, deci trăieşte clipa!”

 Carpe diem! Bucură-te de ceea ce îţi oferă viaţa acum! Acesta este gândul care m-a însoțit în ziua când am văzut ce week-end minunat de iarnă ne aşteaptă la început de octombrie. Acesta a fost gândul care m-a făcut să organizez in perioada 05-06.10.2013 o tură în sălbatica lume a Leaotei. La apelul meu au răspuns trei mecanturişti: Alex Grigoraş, Sorin Suditu şi Laurenţiu Popa. „Zâmbește şi lumea îţi va zâmbi înapoi” – spune un aforism englezesc, așadar astăzi vă invit să călătorim împreună de-a lungul a două zile pline de soare, zăpadă și o pădure cu mii de culori în

Munții Leaota – un surâs în plină … iarnă :)!

După o noapte petrecută la una din pensiunile din comuna argeșeană Dragoslavele, la ora 08.00 dimineaţa, bine echipaţi pentru o tură de iarnă am ajuns la intrarea în traseu, la capătul drumului asfaltat ce urcă pe Valea Caselor:

DSC_0008

Provocarea zilei de astăzi este să ajungem până pe acoperișul Leaotei, la 2133 de metri, dar mai mult decât atât să ne bucurăm cât putem de mult de combinația unică început de toamnă – început de iarnă pe care natura s-a străduit să ne-o ofere cu dărnicie. Pentru început, mai pe la poale, natura ne întâmpină cu jocurile de culori ale începutului de toamnă:

DSC_0024

Buna dimineața Leaota!

DSC_0025

Piatra Dragoslavelor văzută din Valea Caselor

Continuăm urcușul pe drum forestier și apoi pe poteca bine conturată, marcată cu cruce roșie, ce urcă printr-o pădure tânără, și iarna începe să-și facă simțită prezența:

DSC_0026

Primii pași pe zăpadă

DSC_0050

Frunze moarte pe zăpadă

Mai urcăm puțin și ajungem într-o poiană cu o stână părăsită de unde avem primele belvederi spre Iezerul înzăpezit:

DSC_0058

Vedere spre munții Iezer-Păpușa

Mergem și cu fiecare pas pătrundem în lumea magică a pădurii împodobite de sărbătoarea primei zăpezi:

DSC_0062 DSC_0064 DSC_0065 DSC_0071 DSC_0075

Incă o repriză de urcat prin pădurea de vis a muntelui Iuda, și iată-ne ieșiți la golul alpin, având în prim plan primul obiectiv al zilei, vârful Cioara:

DSC_0076

Pe măsură ce avansăm belvederi excepționale se deschid către munții din jur: Bucegi, Iezer-Păpușa și Piatra Craiului

DSC_0080

Munții Bucegi

DSC_0081

Munții Iezer -Păpușa

DSC_0079

Munții Piatra Craiului

Încă puțin și suntem pe vârful Cioara de unde admirăm Muntele Leaota în toată măreția lui:

DSC_0104

Bineînțeles că facem și o poză de grup, ca niște adevărați cuceritori ce suntem:

Pe varful Cioara

Bucuria muntelui

Până aici am făcut patru ore de efort dar și de  autentică bucurie pentru suflet, dar vârful Leaota este încă departe. „Prudența e mama înțelepciunii” – spune un proverb românesc iar o estimare corectă a distanțelor și timpilor de mers este una din calitățile importante ale călătorului pe munte. Așa că după ce am ajuns la intersecția cu marcajul bandă galbenă, aflată pe un vârf secundar al muntelui Cioara, am decis să renunțăm la planul inițial de cucerire a Leaotei, operațiune ce ar fi împins tura până în noapte, și am hotărât să ne bucurăm mai mult de ziua asta minunată și să nu ne testăm limitele. Prin urmare după o pauză de masă consistentă și o ședință foto am pornit la vale către Muntele Albescu.

DSC_0107

Muntele Albescu

cu ale sale lacuri, Lacul Domnitei si Lacul Verde:

DSC_0112DSC_0117

După o ultimă privire către lunga și frumoasa culme a Muntelui Cioara,

DSC_0119

Muntele Cioara văzut de pe Muntele Albescu

pornim la vale pe culmea Muntelui Albescu pe o potecă marcată inițial doar cu benzi roșii prinse în copaci (fenomen similar și în zona finală de urcare pe Muntelui Cioara), până prindem un drum forestier frumos împodobit ce ține culmea muntelui.

DSC_0121

Peste zi s-a încălzit și zăpada de pe brazi a început să se topească, creând o ceață magică și neobișnuite jocuri de lumini și umbre:

DSC_0131 DSC_0144

Ieșim din pădure printr-o zonă de defrișare și în fața ochilor ni se deschide Piatra Dragoslavelor, obiectivul nostru de mâine cu Șaua Prislop în prim plan:

DSC_0148

Partea de iarnă a aventurii noastre se termină aici. Călătoria însă către finalul zilei continuă pe drumul forestier proaspăt reabilitat ce ne scoate în Valea Caselor, nu înainte ca Leaota să ne mai încânte privirile cu câteva imagini superbe – de toamnă aurie cu pudră de iarnă:

DSC_0155

DSC_0169

DSC_0173

DSC_0178

Dacă pădurea ne condamnă
La nostalgie fără rost
E toamnă, vara mea, e toamnă
Așa cum poate n-a mai fost. (Emeric Imre)

—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————–

Începe o nouă zi, o nouă aventură! După o ciorbă caldă, un duș fierbinte și o odihnă binemeritată iată-ne reveniți cu forțe proaspete pentru a afla o nouă taină a Leaotei – Piatra Dragoslavelor (sau Piatra Caselor cum îi zic localnicii). E ora 10.00 și pornim la drum de la panourile indicatoare situate în DN73

DSC_0184

pe marcajul triunghi albastru pe Valea Luncii, ce ne oferă de la bun început imagini de vis:

DSC_0185

DSC_0188

Pe aceasta cale țin să le  mulțumesc celor de la Cabana Frasin și Asociației Azimut Târgoviște pentru marcarea traseelor turistice din aceste locuri, zonă ce a reprezentat o mare surpriză plăcută pentru mine și sper să revin aici și în alte dăți pentru a descoperi și alte frumuseți ale Leaotei. Cheile Ghimbavului, cheile Crovului, cheile Cheii, precum și alte locuri mai mult sau mai puțin cunoscute merită a fi explorate!

DSC_0195

Traseul „Creasta Pietrei Caselor” reprezintă parcurgerea unui traseu autentic de creastă, cu urcușul peste sau pe lângă calcare albe ce seamănă cu zidurile unei cetăți, de unde și denumirea de „Cetățile de piatră”. Dar să lăsăm imaginile să vorbească:

DSC_0202

Comuna Dragoslavele văzută de la începutul crestei Pietrei Caselor

DSC_0214

Creasta Pietrei Dragoslavelor – începutul

DSC_0224

Zidurile cetății

DSC_0227

Marele Grohotiș

DSC_0234

DSC_0235

Privind în spate către Valea Luncii

Pe măsură ce înaintăm, Piatra devine din ce în ce mai spectaculoasă:

Piatra Dragoslvelor

Ajungem în zona înaltă unde înaintarea oamenilor cu aparate de pozat este frânată de apărătorii cetății:

DSC_0241

După aproape trei ore de la intrarea în traseu, suntem pe Piatra Caselor, de unde minunate perspective ni se deschid către Piatra Craiului,

DSC_0243

și Iezer-Păpușa

DSC_0251

Sărbătorim cu multă bucurie momentul aterizării „extratereștrilor din Galați” pe Vârtoape

Extraterestrii

Aterizare pe Vârtoape

După o pauză consistentă de admirat, fotografiat și mâncat, pornim la vale pe fata nordică a Pietrei, împădurită și înzăpezită,

DSC_0252

până în Șaua Berbecilor,

DSC_0254

Indicator turistic în Șaua Berbecilor

de unde schimbăm direcția de mers la stânga, pe urme proaspete de urs (și cu o zi înainte urcasem o porțiune pe urme de urs, dar înghețate), până într-o poiană mare și frumoasă, ce se cheamă Fundul Neagului:

Fundul Neagului 2

Coborând spre Fundul Neagului

DSC_0257

De aici pornim la vale înapoi către Valea Luncii pe o potecă pastorală, frumusețea locurilor fiind știrbită doar de drumul de TAF recent construit pe firul văii:

DSC_0262

DSC_0263

DSC_0265

Ajunși în vale, ne împrietenim cu câinii de la o stână, după ce îi servim cu pâinea rămasă prin rucsaci (ciobanul era prin apropiere 🙂 )

Prietenii de la stana

DSC_0285

și întâlnim un cow-boy adevărat împreună cu calul său:

Alex Cowboi2Bear Grylls al nostru

E o lume minunată și deși știm că ne așteaptă un drum lung spre casă mai furăm câteva clipe din frumusețea momentului. Dar toate lucrurile bune au un sfârșit și timpul zboară fără să țină cont de vrerea omului. Aici se termină prin urmare și povestea mea de astăzi, povestea unei ture pe care în mod pompos am intitulat-o „Operațiunea Leaota”. Se termină cu un sfat, un citat din romanul scriitorului David Nicholls – „O zi”, pentru că acest citat exprimă energic și succint o filozofie de viață, o filozofie care a dus și la scrierea acestui jurnal:

„Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, era sfatul convențional, dar de fapt cine avea energia să facă asta? Dacă a plouat sau te-ai simțit un pic rău? Pur și simplu nu era practic. Mult mai bine este să încerci să fii bun și curajos și îndrăzneț și să faci diferența. Nu să schimbi lumea mai exact, ci  doar o mică bucățică din ea  în jurul tău. Să te duci acolo cu pasiunea ta și mașina ta de scris electrică și să muncești din greu la … ceva. Să schimbi vieți prin artă poate. Prețuiește-ți prietenii, respectă-ți principiile, trăiește cu pasiune și pe deplin și bine. Experimentează lucruri noi. Iubește și fii iubit, dacă ai vreodată șansa.”

DSC_0273

La revedere Piatra Dragoslavelor

Și dacă am început cu Eminescu, voi termina tot cu câteva rânduri ale marelui nostru poet:

Cu mâine zilele-ți adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Carpe diem!

Text: Eduard Munteanu

Foto: Alex Grigoraș, Sorin Suditu

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

17 comentarii laLeaota – Un surâs în plină … iarnă

  • Dana

    Sublim!
    Asa cum era si de asteptat ,cum ne-ai tot incantat cu fiecare jurnal al tau …dar acesta , nu stiu . ..poate ma insel, dar are un iz de nostalgie …
    Carpe Diem !

    Dana

  • Cristi Vidrașcu

    Splendide peisajele, frumoasă tura și faină povestirea ei!

    P.S. Jurnalul mă face să regret și mai mult că n-am putut fi acolo pe înălțimi alături de voi!

  • Iulia Gavrila

    Cuvintele sunt prea sărace pentru un astfel de jurnal cu adevarat sublim! Super tare!
    Edi ai reuşit să ne teleportezi în munţii Leaota alături de voi şi să simţim măcar o parte din frumuseţea locurillor !
    Iulia

  • Felicitari Edi! De data asta iti apreciez introducerea.

  • razvan iordache

    O prezentare foarte frumoasa a turei, tin sa te felicit Edi! Sa iti de-a bunul Dumnezeu sanatate si putere sa mai organizezi astfel de ture. Felicitari!

  • Catalin Florescu

    Imi place jurnalul pentru ca in acest an am vazut pentru prima data cum dupa un inceput de iarna a venit…toamna. Iar iarna va reveni in cateva saptamani, cand Mecanturistul are pregatite cateva ture frumoase. Felicitari Edy! 🙂

  • Doina Popa

    Edi , jurnalul tau incanta prin toate acele cuvinte frumoase care vin sa completeze placuta stare de spirit creata de fotografii. Felicitari pentru realizare !

  • Constantin Popa

    Multe lucruri pot fi vazute pe pamint ,din tara s-au diverse colturi ale lumii, dar cind stii caci colegii nostri au calcat aceste locuri legendare iti pui mereu intrebarea unde se poate termina izvorul nescat al frumusetilor naturale ,prezentate cu atita talent de exploratorul EDYsi pina unde poate ajunge setea nestavilita de cunoastere .Felicitari intregului grup .Felicitari din inima d-lui Prezident Alex pentru acuratetea si frumusetea pozelor .Un adevarat jurnal document , ma plec in fata acestor temerari cu respect ,si dorinta de-ai insoti .

  • Multumesc la toata lumea pentru aprecieri, atat celor care au comentat cat si celor ce au dat un simplu share sau like. Am avut noroc de o vreme superba iar fotografii au fost la înălțime și merită așișderea felicitați. Și sper să revenim cât de curând, in formulă mai numeroasă – în Leaota!

  • Dumitru Petruca

    Felicitari ! Edi, tu esti numarul unu, organizezi ture frumoase, iar prin descrierea acestei ture minunate,meriti mult respect din partea noastra. Iti multumesc pentru ca ai insistat sa merg in aceasta tura, nu-mi pare rau ca te-am refuzat, chiar daca nu ma vad in poze simt ca am fost acolo. Sper ca Sf. Dumitru sa-mi aduca acei bocanci de iarna, mult cautati.
    Numai bine !

    Mitel

    P.S. Acele tricouri portocalii arata BETON

  • sorin

    Minunat jurnal! Felicitari Edy …Frumusetea naturii este egalata doar de frumusetea sufleteasca. a celui care o venereaza…
    Felicitari inca o data si mai vrem jurnale…!

  • Smaranda Enica

    Un alt jurnal marca Edi. Inconfundail, ca de obicei! Prin aceste locuri n-am ajuns inca, dar m-am simtit ca si cand as fi fost acolo citind aceste randuri. Ca de obicei, un 10 cu felicitari de la profa!

  • Ciocanel Nicusor

    Leaota este evident mai frumoasa decat parea vazuta mai an, de pe platoul Bucegilor, tinta a unor ture viitoare. Daca Bucegii sunt poate mai spectaculosi vazuti din Baiului sau Piatra Mare, Iezer-Papusa si Leaota sunt minunati (vazuti de pe Cioara) iar Craiul pare un Struthiosaurus transylvanicus la care te astepti sa-si ridice capul (Piatra Mica), sa renunte la odihna si sa porneasca spre Postavaru si Piatra Mare. Faina tura!
    Urmeaza un nou share si un like pe FB…
    Felicitari Edi.Carpe diem!

  • Mama lui George

    Super peisajele, felicitari penrtru jurnal si multumim ca astfel ne-ai facut si noua cunoscut mai mult sau mai putin aceste meleaguri de vis. Pe Iezer Papusa am fost si eu anul acesta, ofera o belvedere minunata, chiar daca pe alocuri ne-a mai intampinat si ceata.
    Privind la aceste imagini a crescut in mine dorinta de a ajunge intr-o zi in aceste locuri mirifice mai ales toamna, cand natura ofera atata culoare.

  • Fain jurnal!
    Și…
    Povestea continuă cu noi locuri de vizitat, cu aventuri de pomină ce abia așteaptă ca din viitor să se transforme în prezent.

  • george

    Deşi de mai mică amploarea grupului care a participat, a avut parte de o tură marca Edi,care prin jurnalul postat şi imaginile ne-au bucurat şi pe cei care n-am partcipat alături de partcipanţi.

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*