QR Code Business Card
Articol postat de

De Rusalii, aventura continuă pe Cheile Nerei

     Andrenalina creează dependenţă?

     Nu ştiu, încă nu am găsit răspunsul, poate-l gasiţi voi, dragi cititori, să-mi răspundeți şi mie apoi.  Eu cred că-ți scoate mintea din funcțiune pentru câteva momente. Nu e un comportament deviant, e doar tratament. Te stabilizează şi te scapă de angoase. Înainte de a-ţi da drumul la provocare nu te găndeşti decât la moarte. Nu la mama, nu la copil, nu la frați şi la surori, ci la moarte. Crește adrenalina la maximum, atunci îţi dai seama care-ţi sunt limitele. Te rupi de rutină, de normalitate şi simţi că este un moment în afara timpului.

      Am plecat vineri 6 iunie după ora 14 cu soţul din Galaţi, pentru a ajunge după aproape 780km in zona Cheilor Nerei, la Cantonul Potoc, unde am ajuns târziu, pe la 1 noaptea. Asta e, unii mai fericiţi au ajuns mai devreme, fiecare cum s-a descurcat cu libere, distanţe, etc . Cert este că ne-am adunat în aceasta frumoasă locaţie din toate colţurile ţării: Arad, Bucureşti,Vatra Dornei, Rădauţi, Galaţi. Vorba aia: ”tună si adună”, o gașcă de nebuni nerăbdatori să parcurgem Cheile Nerei cu canoele.

   Eu am mai fost în această zonă cu soţul şi juniorul acum doi ani şi m-am îndrăgostit de această zonă, este perfectă, are ceva mirific, magic şi mă voi reîntoarce cu siguranţă pentru o a admira iar şi iar.

     De ce s-a ales această zonă pentru canoială? Simplu! Distanţa pe care se întinde aceste chei este de circa 22 km. Nera, străbate un defileu, cu aspect de chei, îngust, spectaculos și absolut sălbatic, formând cele mai lungi chei din România .

   Păduri spectaculoase, cascade, peşteri, lacuri ale căror ape te hipnotizează prin culorile lor ireale, stănci greu accesibile şi trasee care iţi impun să traversezi o Nera rece şi învolburată… o aventură demnă de povestit celor care încă nu au ajuns prin astfel de locuri. Este aproape imposibil să nu te înclini în faţa acestei creaţii ale naturii în care timpul s-a oprit în loc pentru a surprinde, ca într-o fotografie, tot ceea ce natura a putut da mai frumos. Şi pentru că deja îmi este greu să descriu în câteva cuvinte senzaţia pe care ţi-o lasă frumuseţea sălbatică şi încă virgină a Cheilor Nerei, voi lăsa imaginile să vorbească de la sine despre un paradis aflat mai aproape de noi decât ne-am fi închipuit vreodată.

   Sâmbătă dis de dimineață,7 iunie, ne-am strâns cu toţii bagajele, le-am aruncat în maşini şi am urcat până la Şopotul Nou, loc de unde am intrat cu canoele pe apă.

Cantonul Potoc, strângem bagajele

poza 1

Pe drum, unii din noi nu au mai suportat aerul condiţionat din maşina organizatorului şi au preferat aerul necondiţionat al camionetei care ne căra echipamentul.

Cei cu aer condiţionat !

poza 2

Cei fară aer condiţionat !

poza 3

Priveliştea în drum spre Şopotul Nou

poza 4

poza 5

Şi am plecat pe Nera…cu mic cu mare, cu toţii călare-n canoele albastre…

poza 6

Am parcurs în prima zi cam două treimi din traseul total, până la Cantonul Damian, unde eram aşteptati de organizator cu toate bagajele şi corturile montate.

Primul fapt care m-a cucerit a fost limpezimea, claritatea apei şi apoi pe tot parcursul traseului  parfumul florilor de soc.

O mica moară de apă asemenea celor de pe Rudaria şi o superbă cădere de apă.

poza 7

poza 8

Drumul a continuat lin şi pitoresc …. dar să nu credeți că doar aşa a fost, unde apa avea debit mare, bărcile prindeau viteză, iar  pe apa erau destul de multe obstacole(stânci, copaci căzuţi) care trebuiau ocolite din timp căci altfel …asta e şi eu am pățit-o!

Naufragiaţii sunt luaţi in primire de salvamar

poza 9

iar în astfel de momente nimeni nu se mai gândea la poze. Pozele au fost facute doar in momentele de respiro, şi destul de puţintele.

poza 10

poza 11

Primul popas a fost făcut la Lacul Dracului. În aceste locuri mai circula şi o legendă, potrivit căreia în lac s-ar fi aruncat chiar dracul, după ce a pierdut pariul cu un bătrân. Se spune că, într-o zi, bătrânul, pastor fiind, îşi plimba caprele pe o pajişte de lângă Lacul Dracului. La un moment dat, apare ca din senin un omuleţ mai ciudat care îl provoacă pe pastor să îi frigă peştele fără ca el să se îndoaie. Pastorul, fiind isteţ, acceptă, dar pune condiţia ca şi dracul să-i frigă un cap de ţap, dar fără să rânjească. Aşadar, pastorul ia peștele, îl frige şi acesta nu se îndoaie. Dracul, la rândul lui, ia şi el capul de ţap, îl leagă bine, dar când îl pune la prăjit, acesta îşi arată dinţii. De ciudă că a fost păcălit, dracul se aruncă în apele lacului. De atunci i-a ramas numele de Lacul Dracului.

Localnicii susţin că lacul nu are fund, că are mai multe tunele subterane, iar cine se avânta să facă baie în lac nu se mai întoarce niciodată.

poza 12

poza 13

Şi ne-am continuat drumul mai departe…

poza 14

poza 15

poza 16

poza 17

poza 18

Se poate vedea reflecţia stăncii in claritatea apei

poza 19

Un copac care contrazice legile fizicii…

poza 20

poza 21

poza 22

Şi am ajuns la Cantonul Damian, după vreo 8 ore de vâslit, unde ne-am adunat la un pahar …două …hai trei …nu mai știu … şi la o friptură la grătar şi o fasolică la conservă.

poza 23

poza 24

Cantonul Damian

Pe 8 iunie dimineaţa la ora 10, am strâns iaraşi bagajele care ne vor aştepta unde am dormit prima seara, la cantonul Potoc. Noi ne-am continuat restul traseului cu canoele până la Saşca Montană  încă vreo 4-5 ore .

Din Sasca Montană ne vom urca în mașini şi ne vom întoarce înapoi la Potoc, unde ne așteptau păstrăvii cu mămăliguță caldă (comandă fermă la păstrăvăria din zonă) numai bine la ora mesei.

poza 25

poza 26

Traseul continuă parcă mai specataculos decât ieri şi vom face şi un mic popas pentru o răcoreală …cine a dorit şi a avut curaj.

poza 27

poza 28

La ștrand

Culorile naturii…

poza 29

Puţina faună: cormorani, raţe sălbatice, acvile.

poza 30

Şfârșit de plimbare pe Cheile Nerei în localitatea Saşca Montană.

poza 31

poza 32

Sosirea înapoi la Potoc, păpat păstrăvi şi plecat fuguța la Lacul Ochiul Bei și cascadele Beuşnita, cât mai aveam câteva ore de lumină, deci aventura a continuat pe uscat .

Pentru a urca spre lacul Ochiul Beiului şi cascade, va trebui să urmăm poteca care începe în stânga porţii de acces în Păstrăvărie în apropierea Cantonului Potoc. Drumul este foarte ușor, în marea majoritate a lui, este un drum forestier pietruit. Acest traseu poate fi parcurs cu ușurință de oricine. Pe tot parcursul traseului chiar am dat de foarte multe grupuri cu copii şi chiar oameni mai în vârstă, fiind sărbătoare era destul de multă lume.

În drumul spre Lacul Ochiul Beiului, drumul ne duce când pe valea pârâului, când prin pădure. Pe acest traseu există mai multe cascade spectaculoase, multe din ele însă fiind vizibile mai greu din drum. Se poate coborî  însă relativ uşor spre ele. Şi se merită tot efortul, vă garantez.

La câţiva metrii sub lacul Ochiul Beiului, o serie de cascade impresionante. Acestea coboară din multe în mai multe trepte.

poza 33

Odată ajunşi la Lacul Ochiul Beiului, găsim un peisaj de basm. Rupt parcă dintr-o filă de poveste.

poza 34

Lacul Ochiul Beiului are un diametru de aproximativ 20 mp şi o adâncime de 3,5 metri. Temperatura apei este în jur de 7-8 grade, temperatură care se menține pe tot parcursul anului. Lacul este alimentat de un mic izvor.

poza 35

Deşi este un lac care nu impresionează prin dimensiuni, totuşi are un farmec aparte. Culoarea apei este de un albastru ireal, care-mi aminteşte de „albastru de Voroneţ”. Când te uiţi spre mijlocul apei, ai impresia că nu este foarte adânc. Are însă aproape 4 metri adâncime  în centru. Situat în padure, între brazi, în apropierea unor cascade, Lacul Ochiul Beiului pare desprins din Rai.

De la Lacul Ochiul Beiului, se poate urca spre Cascadele Beuşnitei. Drumul durează aproximativ o jumătate de oră. La inceput, imediat după lac, există o potecă prin pădure, un pic cam abruptă, dar o dată ajunşi în vârf, intrăm din nou pe un drum larg ce şerpuieşte prin pădure. Poteca abruptă urmareşte îndeaproape salba de Cascade ale Beuşniţei, până la vărsarea în Bei.

poza 36

Cascada Beuşniţa, a fost capăt de linie pentru ziua de astăzi.  O cădere de apă spectaculoasă, de care te poți apropia foarte mult, întrucât exista un podeț care traversează foarte aproape de locul în care cade apa.

poza 37

poza 38

Pe 9 iunie, strâng de dimineață bagajele și cu o oarecare strângere de inimă  ma întorc spre casă… Este un loc în care ţi doreşti să revii, de îndată ce ai plecat. Dar nu inainte de a ne opri puţin să admirăm în drum superba cascadă La Văioaga.

Între cantonul de la intrarea în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa şi Păstrăvăria de la Cantonul Potoc, se afla Cascada La Văioaga. Cascada este semnalizată şi exista un mic loc de parcare pe marginea drumului. Pentru a ajunge la cascada, se poate cobori pe cateva poteci, unele destul de abrupte.

poza 39

si zona La Tunele.

poza 40

poza 41

Zona La Tunele este printre cele mai frumoase porţiuni de pe traseul Cheile Nerei. Dacă parcursesem cu o zi înainte Cheile Nerei cu barca, astăzi am ţinut morţiş să facem măcar această porţiune pe jos, căci nu e de ratat! Este o succesiune de 7 tunele, care se parcurge în aproximativ 30 de minute dus, şi încă 30 de minute întors. Merita efortul.

poza 42

Plecăm spre Oraviţa, urmatoarele obiective în drum spre casă sunt: morile de apă de pe Rudaria din localitatea Eftimie Murgu, cascada Bigăr si Mănăstirea Sf. Ana .

Comuna Eftimie Murgu pare a fi uitată de lume. Însă, la doar câţiva kilometri de Bozovici, fosta localitate Rudăria, e vestită prin morile ei de apă.

poza 43

poza 44

La final, pe drumul de întoarcere, am mai oprit un pic şi în Cheile Minişului la intersecţia drumului Oraviţa – Bozovici cu paralela 45, pentru a vedea superba Cascada Bigăr.

poza 45

poza 46

şi mănăstirea Sf. Ana din Orşova.

Mănăstirea Sfânta Ana este aşezată pe defileul Dunării, pe coama Dealului Moşului, care domină orașul Orşova de la inalţime, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din ţara noastră.

poza 47

poza 48

O superbă panoramă asupra Dunării din tinda mănăstirii.

poza 49

Sper că v-a plăcut și această aventură şi am reușit să nu va plictisesc în acest jurnal cu numeroasele poze, dar credeţi-mă din cele peste 1000 de poze, cât de greu a fost să mă opresc  a le vă prezenta doar pe acestea .

Unde nu e cultură… e doar natură, câmp cu maci …în drum spre casă.

poza 51

Aventura va continua! Mergem mai departe …

Sfârșit

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

16 comentarii laDe Rusalii, aventura continuă pe Cheile Nerei

  • Daniela Pruna

    Frumoasa aventura! Locuri superbe, frumos prezentate, oameni pe masura… La cat mai multe astfel de calatorii!

    • Dana

      Multumesc draga mea prietena, daca am un regret …am ca nu ai mers cu mine in aceasta superba tura .
      Poate cu alta ocazie!

  • Mai-mai, ce sora desteapta am eu! Ce frumos scrie ea despre aventuri si locuri faine! Esti tare,draga mea. Totul e cu amanunt explicat si aratat, ca uite, in august incerc sa merg pe urmele tale. Nici cand mi-ai facut traseul, acasa, nu am realizat cum vad acum din fotografii, ce voi trai si pe unde imi vor merge pasii. Super jurnalul! Pup, si la mai multe!

    • Dana

      Multumesc Mika, nu stiu cat de desteapta sunt …sunt altii mult mai destepti si cu talent mult mai mare la scris . Totul este sa ai putin curaj si sa nu fii egoist sa pastrezi doar pentru tine astfel de momente . Important este sa le impartasesti si altora , sa aratam ca tara noastra asa cum e ea …icu bune si rele, inca mai are multe de aratat.

    • mi

      Mai Dana…. Eu te stiam curajoasa si plina de energie, dar aflu acum ca adrenalina face parte din viata ta… Poate ca de aceea iti stralucesc ochisorii cand esti in plin sezon de senzatii tari 🙂 De asemenea, auzisem despre Cheile Nerei ca ar fi extrem de spectaculoase dar n-am citit pana acum un jurnal care sa scoata atat de bine in evidenta oportunitatile locului. In ciuda faptului ca este departe, provocarea e maxima si scotocesc acum in minte variante… Pana la urma cred ca voi / vom apela tot la specialistul din tine 🙂 asa ca va trebui sa repeti experienta si cu noi. Felicitari si LIKE!

  • Când am organizat anul trecut tura ”Primăvara Bănățeană”, tură ce a inclus și parcurgerea celor 22 de kilometri ai Cheilor Nerei (la picior), am privit cu admirație bărcile care treceau în viteză pe lângă noi purtate de apele repezi ale râului și mă gândeam că o asemenea experiență merită încercată. Felicitări Dana pentru întreaga experiență într-una din cele mai pitorești regiuni din România cât și pentru efortul depus de a împărtăși și altora din frumoasa ta experiență!

    • Dana

      Edi, tu esti una din acele persoane care m-a convins ca unele clipe traite de mine trebuiesc impartasite si altora .
      Datorita jurnalelor tale, am descoperit placerea de a citi dar si de a asterne pe monitor, cuvant cu cuvant …o farama din frumusetea tarii noastre. Multumesc ptr incurajari.
      Cat despre experienta plimbarii cu barca prin Cheile Nerei , pot sa spun ca este diferita fata de cea la picior . Traiesti cu totul alte emotii!

  • mi

    Mai Dana…. Eu te stiam curajoasa si plina de energie, dar aflu acum ca adrenalina face parte din viata ta… Poate ca de aceea iti stralucesc ochisorii cand esti in plin sezon de senzatii tari 🙂 De asemenea, auzisem despre Cheile Nerei ca ar fi extrem de spectaculoase dar n-am citit pana acum un jurnal care sa scoata atat de bine in evidenta oportunitatile locului. In ciuda faptului ca este departe, provocarea e maxima si scotocesc acum in minte variante… Pana la urma cred ca voi / vom apela tot la specialistul din tine 🙂 asa ca va trebui sa repeti experienta si cu noi. Felicitari si LIKE!

  • george

    Nu ştiu cît de aproape va fi momentul cînd voi face şi eu zona.Sper să mai am adrenalină pentru o tură pe apă dar şi parte din traseul lui Edi.Sînt încîntat de tura făcută şi jurnal.Cînd voi face tura ,sigur va fi un reper în planificare.Felicitări.

    • La cat va cunosc, nu cred ca de lipsa de timp sau de andrenalina duceti lipsa, Trebuie sa experimenati si d-voastra acest traseu, vi s-ar potrivi ca o manusa. Multumesc ptr felicitari,

  • Adriana N

    In jurnalul din Ceahlau, in dreptul fotografiei tale, am scris…,,aventurieri si ambitiosi” … sunt doua cuvinte ce se potrivesc perfect acestui jurnal. Atat cat am apucat eu sa te cunosc, consider ca aventurile tale vor fi din ce in ce mai pline de adrenalina, iar noi, daca nu vom participa la ele, vom astepta nerabdatori sa le impartasesti cu noi prin jurnalele pe care le scrii. Bravo, Dana!!!

  • Dana

    Multumesc frumos draga mea.

  • Multumim pentru intamplarile povestite. Pare sa fii fost o excursie stasnica! Cheile Nerei mi-au placut intotdeauna si m-as intoarce mereu sa le vad iar si iar. Pozele sunt minunate. Continua cu postarile!

    • Dana

      Multumesc, e placut sa vezi ca niste straini te incurajeaza . Ma bucur ca v-a placut jurnalul meu si sa stiti ca mi-ati dat curaj …chiar eram putin trista, sa vad ca cei dragi si cunoscuti mie nu ma sustin … C’est la vie!

  • Un peisaj absolut minunat care m-as duce sa il vad mereu. Ma bucur ca te-ai distrat si sper sa continui aventurile in tara noastra minunata!

  • Pare ca te-ai simtit bine in aceasta excursie! Ma bucur ca unele persoane inca mai au timp sa plece in avenuri de genul. Programul meu nu imi permite acest lucru dar articolul tau chiar m-a inveselit mai ales pozele facute in natura! Felicitari!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*