QR Code Business Card
Articol postat de

Puțin Parâng și o Căpățână roză

Un ultim sfat: nu vă epuizați. Fiți la fel ca mine – un entuziast reticent, un cruciat part-time, un fanatic cu jumătate de inimă. Salvați cealaltă jumătate din voi și din viețile voastre pentru plăcere și aventură. Nu este suficient să luptați pentru țară; este și mai important să vă bucurați de ea. Cât mai puteți. Cât este încă aici. Așa că ieșiți afară și vânați și pescuiți și distrați-vă cu prietenii, rătăciți pe acolo și explorați pădurile, urcați munții, cuceriți piscurile, traversați râurile, respirați adânc acel aer încă dulce și lucid, stați liniștiți un timp și contemplați acea liniște prețioasă, acel încântător, misterios și minunat spațiu. Bucurați-vă de voi înșivă, păstrați-vă creierul în cap și capul ferm atașat de corp, corpul activ și viu, și vă promit doar atât: vă promit o dulce victorie în fața inamicilor voștri, în fața acelor bărbați și femei legați de birou, cu inimile într-o cutie de valori și ochii hipnotizați de monitoarele calculatoarelor. Vă promit că le veți supraviețui.” (Edward Abbey)

E început de iunie și semnele primăverii încep să se facă simțite și pe munții cei înalți. Încet, încet, și la peste 2000 de metri zăpada lasă loc verdelui crud al ierbii și rozului profund al smârdarului. A trecut aproape un an de zile de când împreună cu 5 prieteni: Robert Munteanu, Lucian Bălănică, Ana Maria Moise, Sorin Suditu și Elena Stoica am pornit într-o frumoasă aventură ce avea ca scop parcurgerea părții de est a munților Parâng și creasta munților Căpățânii, pe parcursul a trei zile. De a doua zi, din Curmătura Oltețului, gașca noastră a fost completată de o echipă din Brașov-Piatra Neamț în frunte cu Bogdan Balaban (Bogdan Balaban, Ramona Balaban, Alin, Ioana Fierăstrău, Monica, Doru Stoica, Lucia Stoica) precum și de doi prieteni de-ai mei din București, Sabin Donciu și ”Coco” Merlușcă.  Este o poveste cu verde crud și mult roz, așa că sper să vă facă plăcere.

Ziua 1: Pasul Urdele – Vf. Cioara – Vf. Galbenul – Vf. Micaia – Curmătura Oltețului (BR)

Despre originea numelui Parâng sunt multe ipoteze. O primă idee ar fi aceea că denumirea vine de la parâng – numele unei cereale asemănătoare cu meiul. O alta ar fia ceea că ar putea veni de la regionalismul parângoare – parte a unui munte lipsită de vegetație. Geograful Ion Conea vine cu o idee și mai interesantă – numele Parângului ar fi înrudit cu ”pharangos”, cuvânt din greaca veche însemnând groapă, căldare – datorită spectaculoaselor căldări glaciare ale acestuia. Indiferent de unde  ar fi originar, Parângul e un munte spectaculos a cărui creastă merită parcursă integral. După ce cu un an înainte parcursesem culmea principală din Petroșani până în Transalpina, iată-ne la mijlocul lui iunie (14.06.2013) pornind la drum din Transalpina către est. Până una alta, Parângul nu este foarte prietenos, întâmpinându-ne la plecare cu nori și ceață:

DSC_5283

Pe marcaj suntem informați, destul de optimist, că până la lacul Petrimanu se fac 5 ore. Cum datorită manevrei cu mașinile ( o mașină la intrare în traseu, alta la ieșire, în Mălaia) nu apucasem să luăm masa de prânz, și deja e trecut de ora două, facem acum pauza de masă, în speranța că ceața se va mai risipi și, uimitor, chiar asta se și întâmplă:

DSC_5298

Pauza de masă (locuri rezervate)

Privind în spate, Mohorul încă înzăpezit își ridică ușor vălul de ceață:

02 Parang

Pornim din nou la drum, fotografii trec la treabă, eu și cu Robert ne apucăm să curățăm poteca pentru cei ce vor veni din urmă,

DSC_5329

Voluntari în Parâng

dar nu pentru foarte mult timp, căci ceața ne înconjoară din nou:

DSC_5304

Echipa în ceață

După ce o comitem puțin (așa un bonus mic de jumătate de oră :)) și în loc să facem stânga în șaua de după vârful Galbenul coborâm puțin pe piciorul Stânișoarei, de unde spre surprinderea noastră vedem chiar și stațiunea Rânca pe o culme paralelă,

DSC_5399

O apariție neașteptată

în cele din urmă ceața se hotărăște să ne lase în pace pentru restul zilei, așa că ne putem bucura în pace de frumusețea Parângului.  Admirăm din șaua Micaia lacul Singuratic și culmea Latoriței,  dincolo de adânca vale a râului cu același nume:

DSC_5346

Vedere din Șaua Micaia

De aici pornește ascensiunea către cel mai important vârf al zilei, Micaia – 2170 metri, marcat cum se obișnuiește pe aici, cu o momâie uriașă din piatră:

DSC_5469

Robert  pe vârful secundar Micaia

DSC_5513

Vârful Micaia – poză de grup

Parângul își revelează tainele doar după ce te-a pus puțin la încercare, după ce a văzut că meriți să primești o fărâmă din splendoarea sa. În cazul de față este vorba de un zâmbet roz pe înserat:

DSC_5535

DSC_5560

DSC_5549

DSC_5559

O seară frumoasă (și friguroasă) lângă un mic foc de jnepeni deasupra curmăturii Oltețului reprezintă sfârșitul plăcut al unei zile frumoase. Good night!

DSC_5578

Ziua 2: Curmătura Oltețului – Vf. Boul – Vf. Nedeia – Vf. Căpățâna – Vf. Ursu – Curmătura Rodeanu (BR)

După un somn odihnitor, admirăm de dimineață adânca curmătură a Oltețului cu corturile prietenilor noștri situate într-însa,

DSC_5584

o pornim la vale căci prietenii noștri în mod sigur ne așteaptă îngrijorați.

Am ajuns în Curmătura Oltețului și după ce pozăm o cireadă simpatică de vaci,

DSC_5595

ne salutăm cu prietenii din Brașov și Piatra Neamț și coborâm cale de 10 minute până la izvor pentru a ne reface proviziile cu apă.

04 Parang

Bună dimineața Brașov!

De aici pornim la deal către vârful Boul și de aici încolo privirile ne sunt furate de o Căpățână roz – nu știu numele fotomodelului, poate mă ajută careva 🙂

DSC_5645

DSC_5646

DSC_5654

Începe să se vadă câte puțin și din spectaculoasa Piatră a  Târnovului

DSC_5683

și Robert îmi zice ceea ce gândeam și eu demult: ”Ce munți perfecți de biciclit!”

DSC_5723

După ce trecem de Șaua Negovanului și ocolim pe curbă de nivel vârful cu același nume, deviem 15 minute de pe marcajul bandă roșie pe marcajul punct roșu și pornim urcușul spre cel mai înalt vârf al Căpățânii – Nedeia – 2130 metri. După ce ne salutăm cu câțiva turiști de duminică, urcați până aici cu un jeep,

05 Capatinii

ne urcăm și noi pe vârf pentru tradiționala poză de grup:

DSC_5759

Cu Căpățâna în nori – poză de grup pe vârful Nedeia

Este locul unde Sorin își împlinește un vis mai vechi – un zbor deasupra  Pietrei Târnovului:

DSC_5774

Zbor peste Piatra Târnovului

Ce mi-a plăcut în Căpățânii a fost faptul că toate intersecțiile cu potecile care urcă spre creastă atât din sud cât și din nord sunt marcate, iar pe indicatoare sunt trecuți timpii până la cele mai apropiate așezări, felicitări celor de la primăria Văideeni pentru realizarea proiectului de remarcare a acestor frumoși munți!

DSC_5807

După ce ocolim vârful Beleoaia și părăsim drumul forestier ce coboară la vale pe piciorul Cășăriei către Văideeni, pornim  în coborâre către Șaua Furnicelu (1820 metri) admirând în față un vârf  de forma unei grămăjoare de sare și care poartă un nume deloc surprinzător – Vârful Căpățâna:

DSC_5821

După ce servim masa de prânz pe niște roci calcaroase situate chiar în șaua Furnicelu, pornim la drum pe cea mai spectaculoasă poate parte a traseului – zona Vf. Curmătura (2096, ocolire pe curbă de nivel) – Vf. Ursu (2124 m)

DSC_5849DSC_5852DSC_5860

După ce trecem pe lângă un grup de localnici înarmați cu drujbe prinși în practicarea unui obicei local – tăierea tufelor de ienupăr și dăm de un izvor ascuns în coasta muntelui Căpățâna și apărut la momentul potrivit, mai aruncăm o privire înapoi, înainte de a trece de cealaltă parte a muntelui.

DSC_5894

După ce admirăm Piatra Târnovului dintr-o nouă perspectivă,

DSC_5923

privirile ne sunt furate de un alt masiv calcaros, cu care vom merge de acum înainte și de care ne vom apropia perpendicular la fiecare pas – Buila-Vânturarița:

DSC_5934

După un mic efort suplimentar, ajungem și pe vârful Ursu, al doilea ca înălțime din masiv,  unde de asemenea, în ciuda vântului consistent ce se stârnise, facem renumita poză de grup,

DSC_5963

în timp ce Ioana, Monica și Bogdan interpretează dansul victoriei:

DSC_5966

De aici prindem un drum aflat într-o stare excelentă ce urcă dinspre Romanii de Sus pe la Vârful lui Roman și face joncțiunea cu creasta în curmătura ”La Piatra Roșie” pe care hotărâm, în ciuda orei destul de înaintate să mai mergem o bucată, în speranța de a găsi un izvor cu apă și un loc bun de campat. Peisajul este la fel de larg și pitoresc, cu Buila-Vânturarița în prim plan:

DSC_6010

DSC_606506 Capatinii

După o zi lungă și frumoasă pe parcursul căreia am mers peste 25 de kilometri, ajungem în Curmătura Rodeanu, unde găsim o poiană excelentă de întins corturile, un izvor puternic captat, aflat în apropierea unei stâne, unde facem un foc sănătos de tabără și ne punem pe cântec și voie bună, că așa-i șade bine prietenilor ce nu s-au mai văzut demult.

07 Capatinii

Ziua 3: Curmătura Rodeanu – Curmătura Zănoaga (BR) – Mălâia (BA)

Și ziua de duminică s-a desfășurat într-o atmosferă de sărbătoare peste plaiurile lungi și line ale Căpățânii,

DSC_6092

de-a lungul unor drumuri forestiere în general bine întreținute,

DSC_6096

până la intersecția cu banda albastră de unde am pornit la vale către Mălâia. După ce am trecut de stâna cu oameni gospodari de sub piciorul Zmeuretului unde am stat de vorbă cu ciobanul și am pozat doi măgăruși simpatici,

DSC_6145

DSC_6143

am pornit la vale cale de trei ore pe o coborâre lungă și destul de abruptă prin pădure către Mălaia, destinația finală a turei.

DSC_6164

A fost o tură relaxantă și frumoasă, cu belvederi largi către munții din jur: Latoriței, Lotrului, Piatra Târnovului, Buila-Vânturarița.  Am descoperit Căpățana un munte  întins și pitoresc, îmbrăcat în iunie în strai roz de sărbătoare, ce m-a dus cu gândul că acesta este adevăratul Munte Roșu și nu cel ce poartă în realitate acest nume, Ciucașul.

DSC_5913

Am scris acest jurnal din dor de rozul de smârdar ce va să vină, așa că în tonul întregii compoziții vă las la final cu melodia celor de la Aerosmith – Roz.

„Pink, it’s my new obsession!” La revedere!

 

———————————————————————————————————————————————-

Foto: Lucian Balanica, Robert Munteanu

Text: Eduard Munteanu

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

11 comentarii laPuțin Parâng și o Căpățână roză

  • Ciocanel Nicusor

    Frumos v-a zambit smardarul in aceasta tura. Versanti intregi colorati in roz sunt o imagine ce devine pentru mine „pink obsession”.
    Poate anul acesta iunie nu va fi doar „ciresar”…

  • george

    rozul chiar este o culoare care te imbie la călătorie.Frumoasă călătorie şi frumoase imagini.

  • Doina

    A fost o tura plina de culoare intr-un locsor unde nu am ajuns inca.
    Jurnalul este o invitatie cat se poate de convingatoare pentru care iti multumesc Edi.
    Super fotografii, grozava cea cu Sorin Zburatorul !

  • C. Ceapchi

    Faina dar si incitanta prezentare a unei ture minunate pe un traseu de basm.
    Deja simt o furnicatura in talpi, semn ca ar trebui sa caut o trupa pentru un desant in muntii Capatanii la vremea smardarului.
    Felicitari pentru prezentare!

  • Ciocanel Emilia

    Frumoasa prezentare, minunate locuri.
    Iar rhododendronul… Fara cuvinte.
    Iata cat de simplu putem sa ne facem viata roz, chiar si pentru doar trei zile!
    Doar asa putem supravietui.
    Felicitari pentru tura si relaterea ei!

  • pconstantin87@yahoo.ro

    Nu am cuvinte pentru bogatia de frumuseti pe care le-ati parcurs , singurul rgret al meu este CA NU AM FOST CU VOI si asta mi se intampla de fiecare data cand vad jurnale uluitoate in care nu ma regasesc .Iubesc muntele si natura pana la epuizare .Felicitari Edy pentru paleta variata a figurilor de stil folosite in scrierea jurnalului si mai ales a informatiilor deosebit de pertinent prezentate .

  • sorin

    Superba tura ,a fost cea mai frumoasa si distractiva tura la care am participat felicitari Edy pentru organizare, de mentionat dansul spectaculos al fetelor din gasca lui Bogdan ,care au fost ,,sarea si piperul „dar si atmosfera extraordinara cu povestiri seara la foc de tabara + peisaje de vis ,am fost fericit ca am fost impreuna in aceasta tura de vis..

  • Doamne Edi ,cum le mai scrii tu …si atingi si ultimul punct insensibil la aventura . Cum reusesti mereu sa ne rascolesti ,sa ne faci sa vedem macar cu gandul ceea ce nu reusim sa atingem cu mana …cum mai oftici tu oamenii astia amarati ,,,cu copii,prog de servici non stop si lipsa financiara …si ne faci sa invidiem fiecare litera scrisa in jurnalale tale …
    Da …doare ca nu reusim sa vedem aceste locuri minunate ,dar totodata reusesti sa ne arati asa cum ai citat mai sus ,ca nu trebuie sa lancezim …prin jurnalele tale pe mine una ma starnesti ,ma provoci si ma trezesti din adormire si o spun cu voce tare :VREAU SA TRAIESC ! VREAU SA SIMT AVENTURA ! VREAU SA RESPIR AER DE MUNTE ,SA AUD CIRIPIT DE PASARELE SI SA VAD JUMATATEA din citat „Salvați cealaltă jumătate din voi și din viețile voastre pentru plăcere și aventură. Nu este suficient să luptați pentru țară; este și mai important să vă bucurați de ea. Cât mai puteți. Cât este încă aici. „|

  • Multumesc tuturor pentru comentarii si in mod special Danei pentru cuvintele din inima. Cand citesti asemenea cuvinte, iti dai seama ca munca ta nu a fost in zadar.

  • […] cale de trei zile a jumătății estice a masivului Parâng și a munților Căpățânii (http://www.mecanturist.ro/2014/06/03/putin-parang-si-capatana-roza/), o nouă etapă tot mai departe către est și tot mai aproape de casă. Și pentru acest capitol […]

  • Felicitari pentru tura!
    Nu aveti cumva un track gps pentru traseul parcurs in prima zi?

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*