QR Code Business Card
Articol postat de

Bujorii de pe drumul meu

”Popas în iarbă de neuitat.
C-o sărutare, pe-a vieții măsură,
îmi stingi în gură toate numele
ce din alean ți-am dat.

Ne place să umblăm
ca întrupările fumului,
să încâlcim mătasea pământului
cu țintele drumului.” (Lucian Blaga)

Sunt zile și zile, experiențe și experiențe, unele care au o însemnătate mai mare  sau mai mică pentru noi. Ni se întâmplă viața. Uimitor existăm cumva și uneori ne este bine. Citim o carte și o parte din gândurile autorului ne rămân în minte, par sau devin ale noastre. Ascultăm o piesă muzicală ce ne face sufletul să vibreze. Admirăm o pictură sau o fotografie în care pare că regăsim o picătura din esența spiritului nostru. Mergem pe o potecă înflorită și trăim bucuria acestei experiențe. Percepem viața fiecare în felul său. Suntem diferiți dar părem asemenea. Încercăm fiecare în felul nostru să ne găsim locul, fărâma noastră de fericire, fărâma noastră de univers, așa cum o percepem fiecare din noi. Ne luptăm ca dincolo de omul capitalist sistemic să descoperim în noi o parte din propriul eu. Încercăm să aflăm mai multe despre acesta, să experimentăm ce-i place și ce nu-i place, să-l dezvoltăm. Pe parcursul acestei aflări de sine devenim mândri de propriul eu, devenim orgolioși. Important însă este să avem capacitatea de a privi lumea și prin ochii celui de alături altfel riscăm ca această mândrie a noastră să îi afecteze libertățile. Căci fiecare om prin acțiunile sale, atâta timp cât nu încalcă legea și morala, are dreptul să-și aleagă propriul drum.

Imaginile de mai jos sunt o părticică din drumul meu, din ceea ce îmi place mie să fac și din ceea ce înțeleg eu că înseamnă mersul pe poteci. Pentru toți cei care consideră că au dreptul să jignească, să atace, să îngrădească în orice fel libertățile individului (și au fost destui aceștia în ultima vreme la Mecanturist), mesajul meu e simplu: lăsați-mi drumul în pace!

Fotografiile au fost realizate în data de 16.05.2015 cu ocazia turei ”Cu bujori pe fețe” organizată de mine în rezervația naturală Carasan-Teke, dealurile Niculițelului.

Muzica: The Proclaimers – I’m on my way.

Enjoy!

 01. Tunelul spre lumea de dincolo

Tunelul dintre cele două lumi

02. Traversand apaȘi apa care le desparte

03. Prima descoperirePrima descoperire

04. Let there be lightSă se facă lumină!

05. Let there be light 2Red-explozia

07. Cu bujori pe feteCu bujori pe fețe

06. DobrogeanaDobrogeană

08. Field of redFields of red

09. Un copac cu floriUn copac cu flori

10. Buterfly 111. Butterfly 212. Butterfly 313. Flower powerMinuni cu aripi

14. Fetele noastreBujorii de pe drumul meu

15. More red powerFlower power

16. The right wayPe drumul cel bun

17. Look inside the flowerLook inside the flower

18. Vorba lungaVorbă lungă

19. Call of the wildCall of the wild

20. I'm on my wayI’m on my way

21. Vedere spre vârful CarasanVedere spre vârful Carasan

22. Stelute 23. Orhidee salbatica 24. Flori galbene 25. PoroinicMinuni cu petale

26. La revedere NiculitelLa revedere Carasan!

”Ni se întâmplă, viața. Uimitor, existăm cumva, și uneori ne este bine. Inspirăm. Expirăm. Aparent ne concurăm între noi ca ființe biologico-sociale, dar pe alte planuri care pot conta și mai mult nu avem cum să ne comparăm măcar, la modul real, chiar nu avem cum, că suntem prea diferiți, o ființă intelectual-sentimentală unică într-o situație irepetabilă. Omul este o devenire rațional-sentimentală; este o călătorie inițiatică a copilului care se naște, a tânărului, a umanului în diferitele momente ale existenței sale eminamente temporare. Nu doar trupul, dar mai ales sufletul nostru este în permanentă transformare, sub influențe de te miri unde. Pare că există perioade de dezvoltare intelectuală – progres al înțelegerii raționale, parcurgerea unor cărți-relevante și a unor “școli”  și etape de copleșitoare sentimente, cel puțin la fel de importante; din câte pare, omul nu poate să fie concomitent implicat în ambele. Învățăm, iar fiecare experiență vitală are costurile ei, care mai de care. Interacționăm cu suflete și intelecte ale celorlalți, și rareori pare că ne înțelegem – câteva momente. Dezvoltăm contacte rezonabil de funcționale. Mai mult decât atât, uneori ne iubim.” (Peter Lengyel)

”I’m on my way to what I want from this world
And years from now you’ll make it to the next world
And everything that you receive up yonder
Is what you gave to me the day I wandered”

—————————————————————————————————————————————–

—————————————————————————————————————————-

Text: Eduard Munteanu

Foto:Emilia Ciocanel,  Ana Maria Moise, Lucian Bălănică, Nicușor Ciocănel

@Acest jurnal este proprietatea intelectuală a domnului Eduard Munteanu. Orice utilizare a informațiilor din acest jurnal se va face numai cu acordul autorului.

Ţi-a plăcut ce ai urmărit? Trimite şi altora:

10 comentarii laBujorii de pe drumul meu

  • andrei raftopol

    Bujorul [„romanesc”] ramane no-1 spectaculos din toata flora spontana de la noi (dimensiune, culoare, miros) // ar mai fi si nufarul alb, din balti

    // nu zic, or fi si narcisele-smardarul-bulbucii-macii-brandusele (fiecare cu farmecul lor)… dar bujorii…

  • Doina

    Mi-a placut foarte mult ceea ce am citit ! E frumos ceea ce simti Edi, continua sa scrii astfel.Continua sa calatoresti insotit de prieteni pe cararile tale interioare si nu numai.

  • SORIN ATANASIU

    De mic copil mi-a placut primavara, pentru ca atunci se intampla marea renastere.
    A naturii, a omului, a vietii! Mereu am vazut primavara ca pe un moment potrivit
    sa-ti faci planuri, sa-ti pui dorinte, sa visezi la ce-o sa fie peste an, peste ani!

  • Emilia Ciocanel

    Ce amintiri frumoase…
    Haideti sa vedem in toate doar frumusetea, care e pretutindeni. Suntem inconjurati de atat de multe ferestre ale raiului!
    Adevarat Edi, suntem diferiti. “Fiecare e unic în lume; de-ar învia toți oamenii de la Adam până la sfârșitul lumii, n-ai să găsești doi oameni identici” (Parintele Arsenie Boca).
    Dar asta nu ne opreste sa ne acceptam asa cum suntem, sa ne respectam, sa ne urmam drumul si, de ce nu, chiar sa ne iubim. Pentru ca “nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile”.
    Haideti sa vedem in toate doar frumusetea!

    • Minunate cuvinte Emilia, sa văd frumusețea care e pretutindeni și mai ales în oamenii din jurul meu e unul din principiile mele de viață. Și cred că e corect să lupt pentru principiile mele.

  • ciocanel nicusor

    „Well I rushed to the window
    and I looked outside
    but I could hardly believe my eyes”(——)
    Din cand in gand tu deschizi o supapa catre o lume de vis, afara. Traversam tunelul. Apoi umblam, alergam, ne cataram,respiram,admiram, ne bucuram, memoram. Ne simtem bine.
    Ne intoarcem inevitabil in universul contemporaneitatii, inauntru. Mauvais gout.
    Ar trebui sa ramanem/ramai dincolo, cu o detasare reflexiva, dar…ni/ti se intampla viata!
    Multumim Edi pentru flashbackul unei zile care conteaza.

  • DobroGelu

    Dragilor ieri m-am intors din tinuturile Celic Dere. Am aceasta tura in inima si minte de vreo doi ani. Simteam o bucurie neinteleasa doar gandindu-ma ca voi fi pe varfurile Carasan Teke. Ceea ce primesti insa atunci cand te afli acolo atinge fericirea. Sunt pe acolo niste poieni minunare si drumuri pline cu bujori. Ati fotografiat si cateva flori pe cale de disparitie. E important sa le ocrotim. Poate ati intalnit si bujorelul de stepa. Ma rog sa se bucure si copii nostri de ele. Zile senine!

Lăsaţi un răspuns

  

  

  

*